ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3034/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 17 februarie 2009 pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, reclamantul L.I.E. S.P.R.L. BACĂU, în calitate de administrator judiciar al SC P. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a solicitat anularea deciziei A.N.A.F. din data de 26 noiembrie 2008, prin care în conformitate cu Ordinul nr. 1009/2007, SC I.E. SRL a fost desemnată administrator judiciar al SC P. SA, în cadrul dosarului de faliment nr. 3 765/110/2008 al Tribunalului Bacău. Totodată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea deciziei contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

In motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în baza art. 11 din Legea nr. 85/2006, a fost desemnat administrator judiciar al SC P. SA Bacău, în cadrul dosarului de faliment nr. 3765/110/2008 al Tribunalului Bacău. Numirea sa s-a făcut dintre numeroasele societăți profesionale care au depus oferte de servicii, iar judecătorul sindic a avut în vedere profesionalismul, experiența și personalul calificat al societății. În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 1009/2007, la data de 26 noiembrie 2008, a fost organizată selecție în vederea desemnării unui practician agreat în insolvență care să fie propus de A.N.A.F. ca administrator judiciar în dosarul de faliment mai sus indicat. In vederea participării la licitație a depus oferta sa, întocmită în conformitate cu art. 14 din Ordinul nr. 1009/2007.

Prin adresa nr. 825909 din 11 decembrie 2009 pârâta a înștiințat-o că a declarat câștigătoare oferta făcută de SC I.E. SPRL care a acumulat un punctaj mai mare la cele 5 criterii de departajare stabilite prin Ordinul A.N.A.F., respectiv, onorariu lunar, onorariu de succes, declarația pe propria răspundere privind numărul de personal calificat ce va fi alocat pentru realizarea activităților legate de procedura insolvenței, strategia de reorganizare și/sau lichidare cu program în timp util, colaborarea cu organele fiscale. Mai arată reclamanta că în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat pârâtei revocarea deciziei comisiei constituite la nivelul A.N.A.F. pentru motive de nelegalitate care au privit, pe de o parte nerespectarea de către Comisia de selecție a A.N.A.F.

a criteriilor de punctare a ofertelor și pe de altă parte, lipsa unei motivări a depunctării strategiei de reorganizare judiciară și/sau lichidare a SC P. SA, propuse. Astfel, arată reclamanta că dacă în cazul unora dintre criteriile de departajare alocarea numărului de puncte se face după criterii bine determinate în cazul altora alocarea punctajului se face după criterii necunoscute, nedeterminate clar pentru a se putea verifica de către persoana vătămată prin decizie, legalitatea, realitatea și obiectivitatea actului de dispoziție al A.N.A.F. Susține reclamanta că nu a primit nici un răspuns la solicitarea formulată. In ceea ce privește cererea de suspendare reclamanta a invocat dispozițiile art. 19 alin. (2) 1 din Legea nr. 85/2006, în temeiul cărora pe baza deciziei care face obiectul prezentului litigiu, creditorul A.N.A.F.

a solicitat numirea în dosarul de faliment a I.E. SRL, ca administrator judiciar. In drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 503 din 18 mai 2009 Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ, a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 octombrie 2009. 2. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 185 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul L.I.E.

S.P.R.L., precum și cererea de suspendare formulată de același reclamant în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că la selecția practicianului în insolvență în dosarul nr. 3765/110/2008 privind pe debitorul SC P. SA Bacău, aflat pe rolul Tribunalului Bacău, au fost respectate dispozițiile Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 1009/2007, cele șapte oferte depuse în dosarul de insolvență fiind analizate și punctate potrivit criteriilor financiare și tehnice cuprinse în anexa 1, pct. 2-1 al Ordinului nr. 1009/2007; în acest sens instanța de fond a făcut o analiză riguroasă a ofertei reclamantei precum și a ofertei câștigătoare prin prisma acestor criterii, concluziile fiind expuse pe larg în considerentele hotărârii pronunțate.

In ceea ce privește cererea de suspendare, instanța de fond, a constatat că, prin acțiune reclamanta a motivat doar urgența care ar justifica luarea acestei măsuri, fără a motiva și dovedi ceea ce era esențial, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care art. 15 alin. (1) face trimitere. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 185 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta L.I.E. S.P.R.L. Bacău, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susține, în esență, următoarele: Printr-un prim motiv de recurs, recurentul-reclamat critică sentința atacată sub aspectul încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, având în vedere considerentele finale ale sentinței unde instanța de fond ar fi reținut o lipsă de interes în promovarea acțiunii, deși nu a pus în discuția părților această excepție procesuală, în condițiile art. 129 C. proc. civ., cu consecința încălcării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al părților litigante. Consideră recurentul că procedând, astfel, instanța de fond a creat un echivoc în considerarea situației de fapt și de drept, sub aspectul presupusei lipse de interes.

Prin al doilea motiv de recurs, recurentul-reclamant critică hotărârea instanței de fond, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ, motivat de faptul că instanța de fond nu a arătat care au fost motivele pe care s-a sprijinit atunci când nu a luat în considerare dispozițiile art.7 din Ordinului nr. 1186/2006, invocate în cererea de chemare în judecată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Într-un al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, este criticată în fond soluția pronunțată de Curtea de apel, motivat de faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul faptului că instanța de fond nereținând în considerente și dispozițiile Ordinului nr. 1186/2006 a aplicat greșit legea.

Totodată recurentul-reclamant a solicitat ca la instanța de control să reia în considerare, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., motivele care au fost evocate la judecarea fondului. In dezvoltarea ultimelor două motive de recurs recurentul, critică hotărârea luată de Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F. prin care a fost declarată câștigătoare oferta făcută de I.E. SPRL, care a acumulat un punctaj mai mare, la cele cinci criterii de departajare stabilite prin Ordinul A.N.A.F., reiterând aceleași critici expuse pe larg în cererea de chemare în judecată. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând motivele de recurs astfel cum acestea au fost formulate și în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată recursul ca nefondat, date fiind următoarele considerente: Este neîntemeiat motivul de recurs, invocat în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care din analiza considerentelor hotărârii recurate rezultă, fără putere de tăgadă, că instanța de fond când a făcut referire la interesul recurentului în raport cu punctarea ofertei prin prisma celui de-al cincilea criteriu de evaluare prevăzut de Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1009/2007, nu a avut în vedere interesul procesual ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, care ar fi impus discutarea, pe cale de excepție, în condiții de contradictorialitate.

Astfel, instanța de fond după ce a finalizat analiza punctajelor acordate în baza criteriilor onorariu lunar și onorariu de succes, la finalul analizei punctajului acordat prin prisma criteriului privind strategia de reorganizare/lichidare, ca și ultim argument, a invocat faptul că față de punctajele care s-au acordat celor două oferte analizate, prin prisma primelor patru criterii, punctajul final al acestora tot nu ar fi fost modificat în favoarea recurentului, chiar dacă aceasta ar fi primit punctaj maxim la ultimul criteriu. Din acest raționament rezidă lipsa de interes la care a făcut referire instanța de fond în considerentele hotărârii atacate. Prin urmare sunt nefondate criticile referitoare la încălcarea normelor de procedură, în condițiile art. 105 C. proc.

civ, așa încât primul motiv de recurs nu poate fi reținut. De asemenea, este neîntemeiat motivul de recurs invocat în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constatând că sentința pronunțată de Curtea de Apel Bacău cuprinde atât motivele de fapt cât și motivele de drept care au format convingerea instanței, cât și argumentația edificatoare și laborioasă pentru care a fost respinsă cererea reclamantului. Înalta Curte reține că, în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ca premize de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Dispozițiile respective C. proc. civ. nu impun instanței să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care în cauză au fost corect sistematizate și analizate de instanța fondului. Așadar, instanța de fond nu era ținută să se pronunțe, în mod expres, în legătură co aplicarea în cauză a Ordinului nr. 1186/2006, la care face referire recurentul, cu atât mai mult cu cât evaluarea ofertelor, criticată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, s-a făcut în baza unui alt temei de drept, respectiv Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1009/2007 și nu în baza prevederilor Ordinului nr. 1186/2006, la care face referire recurentul, care la acea dată nu își mai producea efecte juridice, fiind abrogat prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 797/2007.

In ceea ce privește criticile din recurs invocate in raport de dispozițiile de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sub acest aspect criticile recurentul privesc, pe de o parte, modul în care a fost punctată oferta declarată câștigătoare, cu referire la oferta financiară și oferta tehnică, apreciind că nu au fost respectate criteriile reglementate în anexa 1, pct. 2 din de Ordinul P.A.N.A.F. nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F., iar pe de altă parte lipsa unei motivări a depunctării propriei strategii de reorganizare judiciară și/ sau lichidare a SC P. SA, propusă în lumina celui de al cincilea criteriu de evaluare a ofertelor.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect, după o analiză judicioasă a actelor dosarului, a conchis în sensul respectate întrutotul a criteriilor financiare și tehnice de selecție prevăzute în Ordinul P.A.N.A.F. nr. 1009/2007, cu ocazia analizării, de către Comisia de selecție a practicienilor în insolvență constituită la nivel A.N.A.F. a celor șase oferte depuse pentru desemnarea administratorului judiciar al SC P. SA Bacău și acordării punctajelor corespunzătoare. Astfel, în mod întemeiat prima instanță nu a primit critica privind alocarea punctajului pentru ultimele trei criterii de departajare prevăzute în ordinul mai sus menționat după criterii necunoscute sau nedeterminate clar, câtă vreme acestea sunt identice pentru toate persoanele participante la procedura de selecție și au putut permite instanței de fond să aprecieze asupra modului în care a fost punctată oferta recurentului în raport cu oferta declarată câștigătoare.

Așadar aceste criterii financiare și tehnice de departajare nu apar, prin prisma modului de acordare a punctajelor, ca fiind discriminatorii sau de natură a afecta legalitatea, realitatea și obiectivitatea actului de dispoziție al A.N.A.F. Totodată, aspectele invocate de recurent la criticile de desemnare a lichidatorului, în dosarul de faliment nr. 3765-110-2008 al Tribunalului Bacău, nu demonstrează încălcarea normelor cu putere de lege în materie, dimpotrivă, Ordinul reglementând doar procedurile de selecție a practicienilor agreați de A.N.A.F. și de selecție a acestora pentru numirea în dosarele de insolvență, strict pentru uzul organelor fiscale, în timp ce desemnarea efectivă a practicienilor în insolvență și confirmarea acestora se realizează conform dispozițiilor art. 11 și art. 19 din Legea nr. 85/2006.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In consecință, constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul L.I.E. S.P.R.L. împotriva sentinței nr. 185 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, s ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.