ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Instanța de fond

1.Cererea reclamantei

Prin acțiunea formulată,

reclamanta L.C.H. SPRL a solicitat, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării actului administrativ reprezentat de decizia din 29 octombrie 2008 prin

care Agenția Națională de Administrare Fiscală i-a comunicat respingerea ofertei

sale pentru administrarea procedurii insolvenței SC M.E. SA Bacău.

În motivarea cererii s-a

arătat că reclamanta a fost desemnată lichidator judiciar al SC M.E. SA prin sentința

civilă nr. 117 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pârâta a invocat prin

întâmpinare excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, iar Tribunalul

Bacău, prin sentința civilă nr. 59 din 29 ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței

și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Bacău, reținând că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost

emis de o autoritate centrală.

Cauza a fost înregistrată

la Curtea de Apel Bacău sub nr. 119/32/2010.

2.Apărările pârâtei

Pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

cererii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței

unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

3.Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr. 43/2010

din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta L.C.H. SPRL lichidator

judiciar al SC M.E. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, privind suspendarea

executării actului administrativ emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală

din 29 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În data de 15

octombrie 2008 s-a întrunit comisia de selecție a practicienilor de insolvență,

în vederea desemnării practicianului de insolvență ce urma a fi propus în Adunarea

creditorilor, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, în Dosarul nr. 4164/110/2007

privind pe debitoarea SC M.E. SA, a fost selectată oferta C.I.T. SPRL

Prin adresa din 29 octombrie

2008 Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat C.I.T. SPRL faptul că

a fost selectată oferta sa, de desemnare ca lichidator judiciar în Dosarul nr. 4164/110/2007

aflat pe rolul Tribunalul Bacău, reclamanta solicitând suspendarea executării acestui

act administrativ.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate că reclamanta nu a arătat în motivarea cererii care sunt împrejurările

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,

nu a formulat nici o critică referitoare la actul administrativ de selecție a ofertei

practicianului în insolvență, ci s-a limitat la expunerea activităților pe care

le-a desfășurat în calitatea sa de lichidator judiciar desemnat de judecătorul sindic,

activități pentru care a fost remunerată.

Instanța a constatat faptul

că textul de lege invocat de reclamantă ca temei al cererii de suspendare impune

îndeplinirea cumulativă a 2 condiții: existența unui caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube, iar în situația în care prima condiție nu este îndeplinită,

este de prisos a fi cercetată îndeplinirea celei de-a doua condiții, astfel că a

respins cererea de suspendare a executării, ca nefondată.

II.Instanța de recurs

1.Criticile reclamantei

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta L.C.H. SPRL lichidator judiciar al SC M.E. SA Bacău,

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit

s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat

de decizia din 29 octombrie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală,

pe motiv că nu era îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a

susținut că prin această decizie a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar

în Dosarul nr. 4864/110/2007 al Tribunalului Bacău - C.I.T. SPRL, nelegalitatea

acestei decizii formând obiectul altui dosar.

Recurenta a arătat că

prin sentința nr. 117 din 11 aprilie 2008 a fost desemnată lichidator judiciar al

debitoarei SC M.E. SA Bacău, desfășurând activitate timp de 2 ani în baza acestei

hotărâri judecătorești necontestate, astfel că numirea unui alt lichidator în anul

2009, este abuzivă, nelegală și ineficientă, ceea ce reprezintă un caz bine justificat

în sens art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Recurenta a învederat

că este îndeplinită și condiția iminenței producerii unei pagube, deoarece s-a ocupat

de lichidarea SC M.E. SA Bacău din aprilie 2008 până la data la care a fost schimbată,

perioadă în care a preluat patrimoniul debitoarei, arhivă, acțiunile judecătorești

aflate pe rol, gestionarea acestora făcându-se cu cheltuială și răspundere, în scopul

îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege, iar sistarea acțiunilor și a procedurii

de valorificare a bunurilor, predarea actelor debitoarei, presupune timp pierdut,

ceea ce prejudiciază grav societatea aflată în insolvență.

A mai susținut recurenta

că suspendarea solicitată în această cauză are caracter provizoriu, până la soluționarea

acțiunii ce vizează anularea deciziei din 2008, prin care Agenția Națională de Administrare

Fiscală a selectat oferta C.I.T. SPRL pentru administrarea falimentului debitoarei

SC M.E. SA Bacău.

2.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea

și temeinicia acesteia , după cum se va arăta în continuare:

Actele administrativ fiscale

se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării

fiind o măsură de excepție, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.

Conform acestui text,

suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile

prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.

Art. 2 lit. t) legea 554/2004

prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea

de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) Legea nr. 554/2004.

În speță s-a solicitat

suspendarea executării deciziei din 29 octombrie 2008 prin care Agenția Națională

de Administrare Fiscală a comunicat C.I.T. SPRL selectarea ofertei sale pentru administrarea

procedurii falimentului SC M.E. SA Bacău, deși inițial a fost desemnată provizoriu

ca lichidator judiciar numita C.G., prin sentința nr. 117 din 11 aprilie 2008 a

Tribunalului Bacău, urmare a reorganizării activității în societate profesională,

atribuțiile lichidatorului exercitându-le L.C.H. SPRL, recurenta-reclamantă din

prezentul proces.

Prima instanță a constatat

în mod corect că în speță nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se putea

proceda la suspendarea deciziei menționate anterior.

Recurenta-reclamantă nu

a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 și

art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004.

Fără a antama fondul dreptului

dedus judecății, Curtea a constatat corect că aparența dreptului nu este în favoarea

recurentei, deoarece creditorul bugetar reprezentat de Agenția Națională de Administrare

Fiscală București nu a făcut altceva decât să-și exercite drepturile prevăzute de

lege - art. 177 alin. (4) O.G. nr. 19/2008 prin care s-a modificat C. proc.

fisc. și art. 11 lit. D) O.U.G. nr. 173/2008 care a modificat Legea insolvenței

nr. 85/2006

Astfel, administratorul

judiciar/lichidatorul desemnat provizoriu de judecătorul sindic să administreze

procedura insolvenței unui debitor, conform art. 11 lit. c) Legea nr. 85/2006 republicată

trebuie confirmat de adunarea creditorilor.

Art. 19 alin. (2

1

)

din acest act normativ reglementează dreptul creditorului care deține cel puțin

50% din valoarea totală a creanțelor de a putea decide singur, fără consultarea

adunării creditorilor desemnarea administratorului judiciar sau lichidatorului,

care să-l înlocuiască pe cel numit provizoriu, ori confirmarea acestuia din urmă,

precum și dreptul de a-i stabili remunerația, judecătorul sindic având obligația

de a dispune această înlocuire sau confirmare după voința creditorului majoritar,

conform art. 11 lit. c) Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, Agenția Națională

de Administrare Fiscală București , ca organ central superior creditoarei Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bacău ce deținea 90% din valoarea creanțelor înscrise

la masa credală, nu a făcut altceva decât să-și exercite dreptul prevăzut de

art. 19 alin. (2

1

) Legea nr. 85/2006, republicată, de a alege lichidatorul,

în funcție de criterii de competență lăsate de legiuitor la aprecierea exclusivă

a creditorului majoritar, recurenta nedovedind existența unei situații de natură

să creeze o îndoială legitimă cu privire la legalitatea acestei decizii.

Faptul că au trecut doi

ani de la data când recurenta-reclamantă a fost desemnată lichidator provizoriu

al debitoarei nu reprezintă o împrejurare de natură a conduce la admiterea cererii

de suspendare executare, deoarece legea insolvenței nu stabilește o limită de timp

între desemnarea provizorie a unui administrator judiciar/lichidator și confirmarea

sau înlocuirea acestuia cu unul definitiv.

Pe de altă, parte recurenta-reclamantă

nu a probat nici iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

ș) Legea nr. 554/2004, deoarece pe perioada în care și-a desfășurat activitatea

în calitate de lichidator provizoriu a fost remunerată, iar pretinsa pierdere de

timp pentru predarea actelor contabile și a bunurilor debitoarei, lichidatorului

definitiv desemnat de creditorul majoritar reprezintă un risc normal al activității

administratorului judiciar/lichidatorului provizoriu, pe care acesta și-l asumă

în momentul depunerii ofertei pentru această funcție, conform art. 19 alin. (1)

Legea nr. 85/2006, care dealtfel este acoperit în parte, sau chiar în întregime,

de remunerația primită pentru activitatea depusă.

Constatând sentința atacată

nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.C.H. SPRL - lichidator

judiciar al SC M.E. SA Bacău, împotriva sentinței nr. 43/2010 din 15 aprilie 2010

a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie

2011.