ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Instanța de fond 1.Cererea reclamantei Prin acțiunea formulată, reclamanta L.C.H. SPRL a solicitat, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia din 29 octombrie 2008 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală i-a comunicat respingerea ofertei sale pentru administrarea procedurii insolvenței SC M.E. SA Bacău. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost desemnată lichidator judiciar al SC M.E. SA prin sentința civilă nr. 117 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, iar Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 59 din 29 ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis de o autoritate centrală. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 119/32/2010. 2.Apărările pârâtei Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

3.Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 43/2010 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta L.C.H. SPRL lichidator judiciar al SC M.E. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, privind suspendarea executării actului administrativ emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală din 29 octombrie 2008. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În data de 15 octombrie 2008 s-a întrunit comisia de selecție a practicienilor de insolvență, în vederea desemnării practicianului de insolvență ce urma a fi propus în Adunarea creditorilor, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, în Dosarul nr. 4164/110/2007 privind pe debitoarea SC M.E.

SA, a fost selectată oferta C.I.T. SPRL Prin adresa din 29 octombrie 2008 Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat C.I.T. SPRL faptul că a fost selectată oferta sa, de desemnare ca lichidator judiciar în Dosarul nr. 4164/110/2007 aflat pe rolul Tribunalul Bacău, reclamanta solicitând suspendarea executării acestui act administrativ. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta nu a arătat în motivarea cererii care sunt împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, nu a formulat nici o critică referitoare la actul administrativ de selecție a ofertei practicianului în insolvență, ci s-a limitat la expunerea activităților pe care le-a desfășurat în calitatea sa de lichidator judiciar desemnat de judecătorul sindic, activități pentru care a fost remunerată.

Instanța a constatat faptul că textul de lege invocat de reclamantă ca temei al cererii de suspendare impune îndeplinirea cumulativă a 2 condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, iar în situația în care prima condiție nu este îndeplinită, este de prisos a fi cercetată îndeplinirea celei de-a doua condiții, astfel că a respins cererea de suspendare a executării, ca nefondată. II.Instanța de recurs 1.Criticile reclamantei Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta L.C.H. SPRL lichidator judiciar al SC M.E. SA Bacău, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de decizia din 29 octombrie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, pe motiv că nu era îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a susținut că prin această decizie a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar în Dosarul nr. 4864/110/2007 al Tribunalului Bacău - C.I.T. SPRL, nelegalitatea acestei decizii formând obiectul altui dosar. Recurenta a arătat că prin sentința nr. 117 din 11 aprilie 2008 a fost desemnată lichidator judiciar al debitoarei SC M.E. SA Bacău, desfășurând activitate timp de 2 ani în baza acestei hotărâri judecătorești necontestate, astfel că numirea unui alt lichidator în anul 2009, este abuzivă, nelegală și ineficientă, ceea ce reprezintă un caz bine justificat în sens art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004. Recurenta a învederat că este îndeplinită și condiția iminenței producerii unei pagube, deoarece s-a ocupat de lichidarea SC M.E.

SA Bacău din aprilie 2008 până la data la care a fost schimbată, perioadă în care a preluat patrimoniul debitoarei, arhivă, acțiunile judecătorești aflate pe rol, gestionarea acestora făcându-se cu cheltuială și răspundere, în scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege, iar sistarea acțiunilor și a procedurii de valorificare a bunurilor, predarea actelor debitoarei, presupune timp pierdut, ceea ce prejudiciază grav societatea aflată în insolvență. A mai susținut recurenta că suspendarea solicitată în această cauză are caracter provizoriu, până la soluționarea acțiunii ce vizează anularea deciziei din 2008, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală a selectat oferta C.I.T. SPRL pentru administrarea falimentului debitoarei SC M.E.

SA Bacău. 2.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia , după cum se va arăta în continuare: Actele administrativ fiscale se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepție, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004. Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.

Art. 2 lit. t) legea 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) Legea nr. 554/2004. În speță s-a solicitat suspendarea executării deciziei din 29 octombrie 2008 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat C.I.T. SPRL selectarea ofertei sale pentru administrarea procedurii falimentului SC M.E. SA Bacău, deși inițial a fost desemnată provizoriu ca lichidator judiciar numita C.G., prin sentința nr. 117 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, urmare a reorganizării activității în societate profesională, atribuțiile lichidatorului exercitându-le L.C.H.

SPRL, recurenta-reclamantă din prezentul proces. Prima instanță a constatat în mod corect că în speță nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se putea proceda la suspendarea deciziei menționate anterior. Recurenta-reclamantă nu a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004. Fără a antama fondul dreptului dedus judecății, Curtea a constatat corect că aparența dreptului nu este în favoarea recurentei, deoarece creditorul bugetar reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală București nu a făcut altceva decât să-și exercite drepturile prevăzute de lege - art. 177 alin. (4) O.G. nr. 19/2008 prin care s-a modificat C. proc.

fisc. și art. 11 lit. D) O.U.G. nr. 173/2008 care a modificat Legea insolvenței nr. 85/2006 Astfel, administratorul judiciar/lichidatorul desemnat provizoriu de judecătorul sindic să administreze procedura insolvenței unui debitor, conform art. 11 lit. c) Legea nr. 85/2006 republicată trebuie confirmat de adunarea creditorilor. Art. 19 alin. (2 1 ) din acest act normativ reglementează dreptul creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a putea decide singur, fără consultarea adunării creditorilor desemnarea administratorului judiciar sau lichidatorului, care să-l înlocuiască pe cel numit provizoriu, ori confirmarea acestuia din urmă, precum și dreptul de a-i stabili remunerația, judecătorul sindic având obligația de a dispune această înlocuire sau confirmare după voința creditorului majoritar, conform art. 11 lit. c) Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, Agenția Națională de Administrare Fiscală București , ca organ central superior creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău ce deținea 90% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, nu a făcut altceva decât să-și exercite dreptul prevăzut de art. 19 alin. (2 1 ) Legea nr. 85/2006, republicată, de a alege lichidatorul, în funcție de criterii de competență lăsate de legiuitor la aprecierea exclusivă a creditorului majoritar, recurenta nedovedind existența unei situații de natură să creeze o îndoială legitimă cu privire la legalitatea acestei decizii.

Faptul că au trecut doi ani de la data când recurenta-reclamantă a fost desemnată lichidator provizoriu al debitoarei nu reprezintă o împrejurare de natură a conduce la admiterea cererii de suspendare executare, deoarece legea insolvenței nu stabilește o limită de timp între desemnarea provizorie a unui administrator judiciar/lichidator și confirmarea sau înlocuirea acestuia cu unul definitiv.

Pe de altă, parte recurenta-reclamantă nu a probat nici iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) Legea nr. 554/2004, deoarece pe perioada în care și-a desfășurat activitatea în calitate de lichidator provizoriu a fost remunerată, iar pretinsa pierdere de timp pentru predarea actelor contabile și a bunurilor debitoarei, lichidatorului definitiv desemnat de creditorul majoritar reprezintă un risc normal al activității administratorului judiciar/lichidatorului provizoriu, pe care acesta și-l asumă în momentul depunerii ofertei pentru această funcție, conform art. 19 alin. (1) Legea nr. 85/2006, care dealtfel este acoperit în parte, sau chiar în întregime, de remunerația primită pentru activitatea depusă.

Constatând sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.C.H. SPRL - lichidator judiciar al SC M.E. SA Bacău, împotriva sentinței nr. 43/2010 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2011.