ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 220 din 3 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1083/119/2007 a Tribunalului Covasna s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL Ilieni împotriva pârâtei SC A. SRL Sfântu Gheorghe, reclamanta fiind obligată și la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că prin contractul de antrepriză nr. 4 din 4 septembrie 2004 reclamanta în calitate antreprenor s-a obligat să execute și să predea la cheie, cu materiale proprii, pe riscul său clădirea cu instalații de apă, canal, electrice, încălzire centrală, sanitare cu destinația de spital cu profil chirurgical, situat în județul Covasna, pârâtei în calitate de beneficiar.

Termenul de execuție inițial stabilit la 30 octombrie 2004 a fost prelungit prin actul adițional din 4 august 2004, fiind modificate și clauzele referitoare la plata prețului în sensul că plata integrală se face după recepția lucrărilor, care se execută la prețul de deviz calculat în raport cu costul manoperei pentru fiecare fază de execuție, potrivit situaților de lucrări și documentelor de plată prezentate de antreprenor, potrivit capitolului VI din contract. Deși, prin clauzele finale, contractul face trimitere la anexe care fac parte integrantă din contract, acestea nu au fost depuse la dosar, context în care solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 162.456,18 lei cu titlu de contravaloare lucrări de construcție efectuate și 32.491,23 lei penalități de întârziere a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a proceda astfel, tribunalul a arătat că prin expertiza efectuată în cauză nu s-a stabilit dacă lucrările cuprinse în listele suplimentare au făcut sau nu obiectul contractului inițial, în lipsa unor prevederi referitoare la cantitățile de lucrării, cerințele de performanță calitativă și conținutul autorizației de construire. În acest context, pretențiile reclamantei de executare a lucrărilor suplimentare întemeiate pe dispozițiile de șantier depuse la dosar nu sunt întemeiate, deoarece lipsa acordului scris al beneficiarului investiției echivalează cu efectuarea acestora pe riscul antreprenorului, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 23 din Legea nr. 10/1995 orice modificare a proiectului inițial trebuie autorizată în condițiile legii, condiție neîndeplinită în speță.

Prin urmare, simpla întocmire de către reclamantă a unor devize de lucrări, chiar semnate de dirigintele de șantier al beneficiarului nu poate avea semnificația acceptării acestora de către pârâtă, în lipsa confirmării situațiilor de lucrări și a procesului-verbal de recepție pe faze de execuție. Apelul formulat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 68 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Preluând integral considerentele sentinței instanța de apel a respins criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilității prin pronunțarea asupra unor aspecte ce exced cadrului procesual cu motivarea că tribunalul s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății prin prisma cererilor și apărărilor formulate de părți, concluzionând că inexistența acordului scris al pârâtei pentru efectuarea unor lucrări suplimentare echivalează cu efectuarea lor pe riscul reclamantei.

În plus, constatările din dosarul penal nr. 290/P/2005 au un caracter extrajudiciar iar expertiza efectuată în primă instanță are deplină forță probantă, astfel încât nici concluziile reținute în raportul de inspecție fiscală nr. 2114 din 23 iunie 2006 referitoare la existența unei sume neîncasate de reclamantă și care constituie venit impozabil, nu au putere de lucru judecat și nu produc efecte față de terți, situație în care au fost, de asemenea înlăturate. Pe de altă parte, nesemnarea de către reclamată a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, constituie o invocare a propriei culpe, și nu un argument în favoarea pretențiilor sale. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC F. SRL Ilieni criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor, recurenta invocă faptul că prin decizia recurată, în baza unor considerente contradictorii s-a reținut că nesemnarea dispozițiilor de șantier de către beneficiar atrage lipsa acordului de voință cu privire la executarea lucrărilor și că în lipsa semnării procesul-verbal de recepție a lucrărilor nu se poate proba recepția acestora și intrarea pârâtei în posesia lor, deși pârâta întemeindu-se pe acest act și-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului edificat în temeiul contractului din litigiu.

În consecință, arată recurenta, faptul că lucrările suplimentare cuprinse în situația de lucrări din 23 noiembrie 2005 în valoarea acceptată de dirigintele de șantier al pârâtei, au fost executate, parțial în baza proiectului inițial și o altă parte în baza dispozițiilor de șantier a rezultat, fără echivoc din împrejurarea că nu au fost contestate de pârâtă, care a avut obiecțiuni doar în legătură cu termenele de execuție și finisajele lucrărilor. De altfel, pârâta a intrat în posesia imobilului, care înglobează și lucrările solicitate la plată, desfășoară activitatea specifică scopului pentru care a fost edificată construcția iar respingerea pretențiilor sale are drept finalitate îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că este fondat. Astfel, prin contractul de antrepriză încheiat între părți la 4 august 2004 s-a convenit realizarea de către reclamantă în calitate de antreprenor a construcției descrise la art. 2.1, în favoarea pârâtei în calitate de beneficiar, în condițiile de calitate, preț și durată stabilite de comun acord. Potrivit Capitolului XI, modificarea contractului era posibilă numai prin act adițional care împreună cu anexele fac parte integrantă din contractul inițial și reprezintă voința părților. Ulterior prin actul adițional la contract încheiat la 4 august 2004, părțile au convenit modificarea termenului de execuție a lucrărilor stabilind totodată că plata se va face integral, după recepția lucrărilor, în termen de 15 zile, pe baza facturii emise.

Invocând aceste clauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor suplimentare cuprinse în situația de lucrări din 23 noiembrie 2004 semnată de reprezentantul pârâtei, susținând că acestea au fost efectuate ca urmare a cererii ulteriore a pârâtei de modificare a proiectului inițial și pe baza dispozițiilor de șantier semnate de aceasta. În acest context, pentru stabilirea corectă a stării de fapt se impunea analizarea conținutului anexelor la contract în privința cărora instanțele au reținut că sunt invocate nu au fost depuse la dosar, deși față de obiectul litigiului era necesar, precum și a dispozițiilor de șantier emise de proiectant la cererea beneficiarului în speță a pârâtei, în contextul în care situația de lucrări invocată de reclamantă drept temei al pretențiilor sale este semnată de dirigintele de șantier desemnat de pârâtă.

În consecință, concluzia instanței de apel în sensul că lucrările de modificarea au fost realizate de reclamantă pe baza unor dispoziții de șantier ce nu pot fi considerate valabile în lipsa acordului scris al pârâtei, nu se întemeiază și pe o verificare concretă a acestei apărării în condițiile în care nu a fost analizată și susținerea reclamantei potrivit căreia lucrările suplimentare au fost executate ca urmare a solicitărilor beneficiarului. Din această perspectivă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) și alin. (5), în sensul că prin decizia recurată instanța a soluționat procesul fără o cercetare efectivă a fondului, soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare urmând a fi administrate la cererea părților sau din oficiu toate probele necesare și utile justei soluționări.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Ilieni împotriva deciziei nr. 68/Ap. din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.