ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1381/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Covasna sub nr. 1376/2004, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată

pe pârâta SC T.C. SRL ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere stabilite prin

contractul de subantrepriză din 17 mai 2002 și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a susținut că

părțile au încheiat un contract de subantrepriză, inserând în conținutul

acestuia și o clauză penală în caz de nerespectare a obligațiilor asumate,

reprezentând plata sumei de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere din valoarea

contractului.

Cum termenul de finalizare a

lucrării prevăzută în contract a fost depășit cu 351 zile reclamanta a solicitat

penalități de întârziere.

La dosarul cauzei s-au depus

înscrisuri justificative.

Analizând actele depuse și lucrările

cauzei, prin sentința civilă nr. 861 din 4 octombrie 2004, instanța de fond, a

admis cererea, obligând pârâta la 2.875.662.972 lei drept penalități de

întârziere și la 56.901.630 lei cheltuieli de judecată.

Instanța, în raport de procesul

verbal încheiat la 17 decembrie 2003 și semnat de părți a reținut că s-a făcut

dovada întârzierii lucrării cu 351 zile la care s-au calculat penalități de

0,13 % din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat apel, invocând netemeinicia în sensul reținerii greșite a încălcării

obligațiilor contractuale, și nelegalitatea prin prisma faptului că instanța

din oficiu trebuia să pună în discuție dispozițiile prevăzute de art. 18 din

Legea nr. 10/1995 cât și prevederile Legii nr. 461/2002 referitoare la

disciplina contractuală.

S-a mai susținut că instanța de

fond, în raport de aceste acte normative avea obligația să rețină, că cel care

nu a respectat obligațiile contractuale a fost antreprenorul general, care a

predat proiectul de execuție lucrări, cu mult peste termenul de finalizare din

contract, respectiv după 4 luni și 21 de zile.

În calitatea sa de subantreprenor

pârâta a susținut, că instanța de fond trebuia să constate culpa reclamantei

pentru neprezentarea proiectului, a avizului C.T.E. și modificările la proiect.

Examinând sentința în raport de

actele și lucrările dosarului, instanța de apel, prin decizia nr. 12 din 10

februarie 2005 pronunțată în dosar nr. 1286/AP/C/2004 a admis în parte apelul,

în sensul că: a schimbat în parte sentința și a admis în parte acțiunea

obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 1.345.944.810 lei în loc de

2.875.662.972 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 37.913.895

lei în loc de 56.901.630 lei cheltuieli de judecată la fond.

Intimata a fost obligată să

plătească apelantei suma de 18.956.948 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța în calea devolutivă a apelului a apreciat ca fiind corectă starea de

fapt reținută de instanța de fond în ceea ce privește culpa pârâtei, în

întârzierea finalizării lucrărilor contractate.

Acestea trebuiau terminate la 31

decembrie 2002 însă lucrarea a fost finalizată la 17 decembrie 2003, fiind

încălcate dispozițiile art. 21 din contractul de subantrepriză.

S-a reținut că apelul pârâtei

intimate este întemeiat sub aspectul calculului cuantumului penalităților de

întârziere.

Astfel, din graficul de execuție

semnat de ambele părți, a rezultat că până la 1 decembrie 2002 pârâta intimată

a realizat în termen lucrări în valoare de 3.153.154,10 lei rămânând un rest de

executat în valoare de 2.556.400,4 lei.

În atare situație, în mod greșit

instanța de fond a calculat penalități de întârziere la valoarea totală a

contractului de 5.461.848.000 lei, fără a luat în considerare faptul că

lucrările în valoare de 3.153.154,1 lei s-au realizat în termen.

Așa fiind, la valoarea restantă de

2.556.400,4 lei pentru 351 zile de întârziere penalitățile datorate de pârâta

intimată sunt de 1.345.944.810 lei și nu cele reținute greșit de instanța de

fond.

În termen legal împotriva acestei

decizii a introdus recurs pârâta reclamantă, solicitând în baza art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., casarea deciziei și modificarea sentinței în sensul

respingerii acțiunii.

În esență recurenta susține că

instanța de apel, ca și cea de fond au reținut în mod greșit, ca urmare a interpretării

eronate a probelor administrate, culpa sa în neexecutarea la termenul stabilit

a contractului de subantrepriză încheiat la 17 mai 2002.

În realitate, susține reclamanta,

neexecutarea contractului s-a datorat reclamantei care nu a predat la timp proiectul

de execuție a lucrărilor și instalațiilor.

Examinând recursul prin prisma

motivelor invocate, urmează a se reține că acesta este nefondat.

Criticile formulate de recurentă,

reprezintă în fapt o reiterare a motivelor de apel, ce au fost supuse controlului

judiciar, în calea devolutivă a acestei căi de atac.

Deși invocă dispozițiile prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta nu dezvoltă aceste critici și

nu arată în concret, ce act juridic a fost interpretat greșit și care este

norma juridică interpretată și aplicată greșit.

Așadar, în această situație,

instanța de apel nu are posibilitatea de a proceda la controlul judiciar,

deoarece practic, critica dezvoltată de recurentă este o critică ce vizează

netemeinicia deciziei, constând în confirmarea stării de fapt greșit reținută

de instanța de fond, constând în stabilirea culpei sale în neexecutarea

obligațiilor contractuale asumate.

Cum recursul este o cale

extraordinară de atac care exclude caracterul devolutiv, instanța statuează că

această critică de netemeinicie nu poate fi analizată, fiind antamată în calea

apelului.

În atare situație, cum din criticile

formulate nu a rezultat nici un motiv de ordine publică care în temeiul art. 306

pct. 3 C. proc. civ. să fi putut fi pus în discuția părților, față de cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC C. SA și pârâta SC T.C. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 12 din

10 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.