ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2995/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Covasna, reclamanta SC F. SRL Ilieni a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Sf. Gheorghe, obligarea

acesteia la plata sumei de 162.456,18 RON, diferență preț lucrări construcție

neachitate și 32.491,23 RON, cu titlu de penalități de întârziere.

Tribunalul Covasna, prin Sentința civilă nr.

220 din 3 martie 2009, a respins acțiunea, cu motivarea că inexistența

acordului de voință scris al beneficiarului investiției echivalează cu

efectuarea lucrărilor de modificare pe riscul antreprenorului.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

prin Decizia civilă nr. 68/Ap din 23 iunie 2009, a respins apelul reclamantei

SC F. SRL ca nefondat, reținând că procesul-verbal de recepție din 3 august

2006 nesemnat de antreprenor face inadmisibilă acțiunea pentru plata prețului,

iar nesemnarea Dispoziției de șantier din 21 mai 2003 de către beneficiar

echivalează cu efectuarea lucrărilor de modificare pe riscul antreprenorului.

Prin Decizia nr. 1506 din 4 mai 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul

declarat de reclamanta SC F. SRL Ilieni împotriva deciziei mai sus menționate,

cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel, pentru a fi administrate

la cererea părților sau, din oficiu, toate probele necesare și utile

soluționării.

În rejudecare, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin Decizia nr. 117/ A de la 21 decembrie 2010, a admis apelul

declarat de reclamanta SC F. Ilieni SRL, a schimbat în tot sentința

Tribunalului Covasna, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, cu sediul în Sf.Gheorghe și a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 162.456,18 RON, reprezentând

contravaloare lucrări, suma de 32.491,23 RON, penalități de întârziere și

9.787,48 RON, cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SRL a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, respingerea apelului declarat

de reclamanta SC F. SRL și menținerea Sentinței nr. 220 de la 3 martie 2009 a

Tribunalului Covasna, fără a indica vreun motiv de nelegalitate dintre cele

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a

arătat că, fără acordul scris al beneficiarei-recurente, dispozițiile de

șantier nu se pot considera valabile, iar constructorul nu avea voie să le

execute, nefiind opozabile intimatei, instanța de apel a interpretat în mod

eronat declarațiile martorilor audiați la rejudecarea cauzei și greșit a fost

respinsă excepția de neexecutare a contractului, lucrările nefiind executate și

recepționate nici până în prezent.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține că motivele de recurs expuse de SC A. SRL se încadrează în

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi

analizat recursul sub acest aspect.

Cu privire la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în baza probatoriului administrat, respectiv înscrisuri,

expertiză și martori, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi supusă

cenzurii instanței de recurs în cadrul controlului de nelegalitate, neputând fi

contestată în această fază procesuală.

Motivul de recurs privind incidența în cauză

a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece instanța

a cărei hotărâre este recurată a analizat, în mod corect, raporturile dintre

părți și a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția;

recurenta nu a indicat, în cuprinsul motivelor de recurs, ce dispoziții de drept

material sau procesual au fost încălcate, limitându-se la a arăta că instanța

de fond a făcut o analiză greșită a materialului probator aflat la dosarul

cauzei, susținere ce nu atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Construcția care a făcut obiectul

contractului de antrepriză și a actelor adiționale la acesta a fost

recepționată și însușită de SC A. SRL în baza procesului-verbal de recepție

depus la dosar, astfel încât recepția lucrării din partea beneficiarului, cu

excepția cazului în care a fost obținută prin fraudă, echivalează cu

descărcarea antreprenorului și decade pe client din dreptul de a invoca

ulterior viciile lucrării.

În ceea ce privește invocarea excepției de

neexecutare, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi opusă intimatei,

deoarece neexecutarea obligației de către cel căruia i se opune este numai

parțială și minoră, nejustificând refuzul celeilalte părți de a-și executa

obligația de plată, în condițiile în care recurenta folosește în prezent

imobilul ce a făcut obiectul contractului în scopul pentru care a fost

edificat, respectiv Spital Obstretică-Ginecologie și Chirurgie Generală în baza

Autorizației Sanitare de Funcționare de la 21 octombrie 2009.

Obligarea recurentei la plata penalităților

de întârziere s-a făcut în baza raportului juridic existent între părți, ca

urmare a neexecutării de către SC A. SRL a obligației de plată a prețului

contractului, nefiind întemeiate apărările privind refuzul de achitare a

acestuia.

Față de considerentele expuse, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

pârâta SC A. SRL Sfântu Gheorghe împotriva Deciziei nr. 117/A de la 21

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC A.

SRL Sfântu Gheorghe împotriva Deciziei nr. 117/A de la 21 decembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6

octombrie 2011.

Procesat

de GGC - AZ