ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4720/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin încheierea nr. 9066 din 13 mai 2004

pronunțată de Judecătoria Iași, Biroul de Carte Funciară, s-a respins cererea

formulată de petenta SC CC.M.I. SRL IAȘI prin care a solicitat intabularea

dreptului de proprietate în cartea funciară de superficie a localității Rediu,

Jud. Iași a unei construcții dobândite în baza unui proces-verbal de licitație

din 27 decembrie 2001 prin care i s-a adjudecat o construcție - magazie de

materiale.

Î

mpotriva acestei încheieri petenta SC CC.M.I. SRL

IAȘI a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

Prin decizia civilă nr. 1321 din 10

septembrie 2004 a Curții de Apel Iași s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de SC CC.M.I. SRL IAȘI.

Î

mpotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

SC CC.M.I. SRL IAȘI înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Curți la data de 15 noiembrie 2004.

Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat

judecata cererii de recurs a deciziei nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curții

de Apel Iași, secția civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu

s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 27 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din

oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina,

indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare

timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa

părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi

săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată

de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății

recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă

la termenul din 13 iunie 2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp

de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării

judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 13

iunie 2006, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au

înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute

de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit

aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252

alin. (1) teza

I

C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de

către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu

a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta SC CC.M.I. SRL IAȘI împotriva deciziei

nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.