ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4720/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin încheierea nr. 9066 din 13 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Iași, Biroul de Carte Funciară, s-a respins cererea formulată de petenta SC CC.M.I. SRL IAȘI prin care a solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară de superficie a localității Rediu, Jud. Iași a unei construcții dobândite în baza unui proces-verbal de licitație din 27 decembrie 2001 prin care i s-a adjudecat o construcție - magazie de materiale. Î mpotriva acestei încheieri petenta SC CC.M.I. SRL IAȘI a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prin decizia civilă nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC CC.M.I.

SRL IAȘI. Î mpotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs SC CC.M.I. SRL IAȘI înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Curți la data de 15 noiembrie 2004. Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 27 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie 2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 13 iunie 2006, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC CC.M.I. SRL IAȘI împotriva deciziei nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.