ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2828/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12997 din 13 noiembrie 2009

pronunțată în dosarul nr. 41047/3/2008 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, investit ca urmare a

declinării competenței materiale de soluționare a cauzei prin

sentința civilă nr. 5854 din 15 august 2008 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, s-a admis în parte cererea formulată de

reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA

și Statul Român, prin M.F.P., și în consecință s-a dispus întoarcerea

executării silite în sensul obligării pârâtei SC M. SA să

restituie reclamantei suma de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro B.N.R.

din data de 20 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut în esență

că reclamantul S.P.P. a solicitat să se dispună întoarcerea

executării silite pornită de pârâta SC M. SA în dosarul

execuțional nr. 411/2007 în sensul restituirii sumei de 130.896 euro

achitată cu titlu de daune pentru lipsa de folosință a terenului

aferent Hotelului Z. din Mangalia, precum și suma de 7.761,5 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 4041 C.

proc. civ., cu motivarea că prin sentința civilă nr. 2806 din 17

mai 2007 Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC M. SA împotriva pârâtului S.P.P. București care a fost

obligat la plata echivalentului în lei, la data plății, al sumei de

370.440 euro cu titlu de daune pentru lipsa folosinței imobilului anterior

identificat precum și a sumei de 23.523 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanție a Statului Român,

prin M.F.P., care a fost obligat să vireze fondurile necesare

achitării sumelor la a căror plată a fost obligată pârâta.

Această hotărâre a fost schimbată în

parte prin decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova în

sensul că s-a dispus obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la

data efectuării plății a sumei de 239.544 euro și 1.766,5

lei cheltuieli de judecată, decizie rămasă irevocabilă prin

respingerea recursurilor declarate în cauză.

Sentința Tribunalului a fost executată

silit, anterior soluționării apelului, la cererea reclamantei SC M.

SA, iar prin ordinele de plată din data de 20 noiembrie 2007 s-au virat în

contul creditoarei sumele de 1.290.353,65 lei reprezentând echivalentul în lei

al sumei de 370.440 euro și respectiv 23.523 lei cheltuieli de

judecată, în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de

sentința civilă nr. 2806 din 17 mai 2007 a Tribunalului Craiova.

Prin urmare, arată prima instanță,

acțiunea pentru întoarcerea executării silite a reclamantei A.V.A.S.

– care a preluat această calitate ca succesor în drepturi al reclamantului

inițial, potrivit încheierii de ședință din 30 octombrie

2009 – este întemeiată în parte, în conformitate cu prevederile art. 4041

și urm. C. proc. civ. astfel încât s-a dispus întoarcerea executării

silite prin obligarea pârâtei SC M. SA la restituirea sumei de 130.896 euro la

cursul de schimb leu-euro din data de 20 noiembrie 2007 deoarece ceea ce s-a

executat, ca debit principal este în conformitate cu titlul executoriu,

respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei

în monedă euro. Dat fiind faptul că plata s-a efectuat la data de 20

noiembrie 2007, întoarcerea executării sumei de 130.896 euro, respectiv diferența

acordată de Tribunal și cea din decizia Curții de Apel se

dispune la cursul de la data efectuării acelei plăți.

În privința sumei de 7.761,50 lei Tribunalul a

arătat că aceasta reprezintă cheltuieli de judecată la

plata cărora a fost obligat S.P.P. prin decizia Curții de Apel

Craiova, sumă care nu a făcut însă obiectul executării

silite astfel că nu se poate dispune nici întoarcerea executării

acesteia.

Apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. a fost respins

ca nefondat prin decizia comercială nr. 196 din 23 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a proceda astfel instanța de apel

aplicând prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în

care apelanta nu a depus motivele de apel, a arătat în argumentarea

soluției pronunțate că în mod justificat Tribunalul a apreciat

că pot forma obiect al întoarcerii executării numai sumele efectiv

încasate, respectiv suma de 130.896 euro achitată de pârâtă la data

de 20 noiembrie 2007, la cursul de schimb din acea dată, deoarece

restabilirea situației anterioare executării silite se realizează

prin restituirea sumei efectiv încasate și nu a unei alte sume de bani la

un curs diferit. Eventualele daune suferite de reclamantă ar putea fi

acoperite doar prin actualizarea sumei în raport de rata inflației sau

prin acordarea dobânzii legale, însă, instanța nu a fost

investită cu o astfel de cerere.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta A.V.A.S. invocând în drept motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor, după redarea

soluțiilor pronunțate de instanțele anterioare, recurenta

invocă faptul că decizia recurată este nelegală deoarece

întoarcerea executării silite trebuia efectuată având în vedere

cursul de schimb leu-euro la data la care va fi făcută plata deoarece

variațiile de curs valutar în perioada noiembrie 2007 și data la care

se va face plata sunt evidente și de natură a-i aduce prejudicii.

Prin urmare, susține recurenta hotărârea

instanței de apel este criticabilă în condițiile în care nu

conține în dispozitiv și mențiunea că recuperarea sumei de

130.896 euro se va face prin aplicarea inclusiv a ratei inflației sau a

dobânzii legale până la plata efectivă.

Prin întâmpinarea depusă intimata SC M. SA a

solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată arătând pe de o parte faptul că

niciuna dintre criticile recurentei nu pot fi încadrate în temeiurile de drept

invocate de aceasta, iar pe de altă parte că prin decizia

recurată au fost aplicare corect prevederile art. 4041 C. proc. civ. inclusiv

prin raportare la dispozițiile art. 112 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor

invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea

constată că, deși, formal se invocă prevederile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor nu relevă incidența acestui

text legal.

În privința motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune, de asemenea,

precizarea că deși recurenta nu indică în concret textul legal

încălcat sau greșit aplicat, din dezvoltarea criticilor rezultă

că se are în vedere art. 4041 și urm. C. proc. civ.

Din această perspectivă Curtea

constată că în conformitate cu prevederea legală anterior

menționată, în toate cazurile în care se desființează

titlul executoriu cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin

restabilirea situației anterioare acesteia.

În speță, ca urmare a modificării în

parte a titlului executoriu, instanța de apel nu a luat și

măsura restabilirii situației anterioare, astfel că s-a formulat

cerere pentru întoarcerea executării silite, devenind incidente

prevederile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.

Soluționând cererea în limitele investirii, în

mod corect, s-a dispus întoarcerea executării în sensul obligării

pârâtei SC M. SA să restituie reclamantei A.V.A.S. suma de 130.896 euro la

cursul de schimb leu-euro din data de 20 noiembrie 2007, când s-a efectuat

plata acestei sume, deoarece obiectul întoarcerii executării nu îl poate

reprezenta decât suma efectiv achitată și încasată în temeiul titlului

executoriu desființat.

Împrejurarea că de la data efectuării

plății inițiale și până la întoarcerea executării

silite cursul de schimb leu-euro s-a modificat nu justifică, în lipsa unei

cereri formulate de reclamant în conformitate cu prevederile art. 112 C. proc.

civ., acordarea ratei inflației sau a dobânzilor legale, astfel cum în mod

neîntemeiat susține recurenta.

În altă ordine de idei, eventualele prejudicii

suferite de recurentă pot fi acoperite doar în condițiile investirii

instanței cu o astfel de cerere, ceea ce în speță nu este cazul,

după cum corect s-a reținut prin considerentele deciziei recurate.

În consecință, hotărârea

instanței de apel nu conține în dispozitiv și mențiunea

că recuperarea sumei de 130.896 euro se va face prin aplicarea ratei

inflației sau a dobânzii legale până la plata efectivă, deoarece

o atare cerere nu a formulat obiectul analizei instanțelor anterioare în

lipsa unei investiri legale.

Așa fiind, recursul reclamantei este nefondat

și va fi respins ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă

procesuală recurenta va fi obligată și la plata sumei de 868 lei

cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de

avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 196 din 23 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurenta să-i achite intimatei - pârâte

SC M. SA Mangalia suma de 868 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.