ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2828/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12997 din 13 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 41047/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, investit ca urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 5854 din 15 august 2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA și Statul Român, prin M.F.P., și în consecință s-a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării pârâtei SC M. SA să restituie reclamantei suma de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro B.N.R.

din data de 20 noiembrie 2007. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că reclamantul S.P.P. a solicitat să se dispună întoarcerea executării silite pornită de pârâta SC M. SA în dosarul execuțional nr. 411/2007 în sensul restituirii sumei de 130.896 euro achitată cu titlu de daune pentru lipsa de folosință a terenului aferent Hotelului Z. din Mangalia, precum și suma de 7.761,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 4041 C. proc. civ., cu motivarea că prin sentința civilă nr. 2806 din 17 mai 2007 Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA împotriva pârâtului S.P.P.

București care a fost obligat la plata echivalentului în lei, la data plății, al sumei de 370.440 euro cu titlu de daune pentru lipsa folosinței imobilului anterior identificat precum și a sumei de 23.523 lei cheltuieli de judecată. Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanție a Statului Român, prin M.F.P., care a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor la a căror plată a fost obligată pârâta. Această hotărâre a fost schimbată în parte prin decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova în sensul că s-a dispus obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la data efectuării plății a sumei de 239.544 euro și 1.766,5 lei cheltuieli de judecată, decizie rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate în cauză.

Sentința Tribunalului a fost executată silit, anterior soluționării apelului, la cererea reclamantei SC M. SA, iar prin ordinele de plată din data de 20 noiembrie 2007 s-au virat în contul creditoarei sumele de 1.290.353,65 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 370.440 euro și respectiv 23.523 lei cheltuieli de judecată, în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2806 din 17 mai 2007 a Tribunalului Craiova. Prin urmare, arată prima instanță, acțiunea pentru întoarcerea executării silite a reclamantei A.V.A.S. – care a preluat această calitate ca succesor în drepturi al reclamantului inițial, potrivit încheierii de ședință din 30 octombrie 2009 – este întemeiată în parte, în conformitate cu prevederile art. 4041 și urm. C. proc.

civ. astfel încât s-a dispus întoarcerea executării silite prin obligarea pârâtei SC M. SA la restituirea sumei de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro din data de 20 noiembrie 2007 deoarece ceea ce s-a executat, ca debit principal este în conformitate cu titlul executoriu, respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei în monedă euro. Dat fiind faptul că plata s-a efectuat la data de 20 noiembrie 2007, întoarcerea executării sumei de 130.896 euro, respectiv diferența acordată de Tribunal și cea din decizia Curții de Apel se dispune la cursul de la data efectuării acelei plăți. În privința sumei de 7.761,50 lei Tribunalul a arătat că aceasta reprezintă cheltuieli de judecată la plata cărora a fost obligat S.P.P.

prin decizia Curții de Apel Craiova, sumă care nu a făcut însă obiectul executării silite astfel că nu se poate dispune nici întoarcerea executării acesteia. Apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 196 din 23 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Pentru a proceda astfel instanța de apel aplicând prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care apelanta nu a depus motivele de apel, a arătat în argumentarea soluției pronunțate că în mod justificat Tribunalul a apreciat că pot forma obiect al întoarcerii executării numai sumele efectiv încasate, respectiv suma de 130.896 euro achitată de pârâtă la data de 20 noiembrie 2007, la cursul de schimb din acea dată, deoarece restabilirea situației anterioare executării silite se realizează prin restituirea sumei efectiv încasate și nu a unei alte sume de bani la un curs diferit.

Eventualele daune suferite de reclamantă ar putea fi acoperite doar prin actualizarea sumei în raport de rata inflației sau prin acordarea dobânzii legale, însă, instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. invocând în drept motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, după redarea soluțiilor pronunțate de instanțele anterioare, recurenta invocă faptul că decizia recurată este nelegală deoarece întoarcerea executării silite trebuia efectuată având în vedere cursul de schimb leu-euro la data la care va fi făcută plata deoarece variațiile de curs valutar în perioada noiembrie 2007 și data la care se va face plata sunt evidente și de natură a-i aduce prejudicii.

Prin urmare, susține recurenta hotărârea instanței de apel este criticabilă în condițiile în care nu conține în dispozitiv și mențiunea că recuperarea sumei de 130.896 euro se va face prin aplicarea inclusiv a ratei inflației sau a dobânzii legale până la plata efectivă. Prin întâmpinarea depusă intimata SC M. SA a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată arătând pe de o parte faptul că niciuna dintre criticile recurentei nu pot fi încadrate în temeiurile de drept invocate de aceasta, iar pe de altă parte că prin decizia recurată au fost aplicare corect prevederile art. 4041 C. proc. civ. inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 112 C. proc.

civ. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că, deși, formal se invocă prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor nu relevă incidența acestui text legal. În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune, de asemenea, precizarea că deși recurenta nu indică în concret textul legal încălcat sau greșit aplicat, din dezvoltarea criticilor rezultă că se are în vedere art. 4041 și urm. C. proc. civ. Din această perspectivă Curtea constată că în conformitate cu prevederea legală anterior menționată, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

În speță, ca urmare a modificării în parte a titlului executoriu, instanța de apel nu a luat și măsura restabilirii situației anterioare, astfel că s-a formulat cerere pentru întoarcerea executării silite, devenind incidente prevederile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. Soluționând cererea în limitele investirii, în mod corect, s-a dispus întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei SC M. SA să restituie reclamantei A.V.A.S. suma de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro din data de 20 noiembrie 2007, când s-a efectuat plata acestei sume, deoarece obiectul întoarcerii executării nu îl poate reprezenta decât suma efectiv achitată și încasată în temeiul titlului executoriu desființat.

Împrejurarea că de la data efectuării plății inițiale și până la întoarcerea executării silite cursul de schimb leu-euro s-a modificat nu justifică, în lipsa unei cereri formulate de reclamant în conformitate cu prevederile art. 112 C. proc. civ., acordarea ratei inflației sau a dobânzilor legale, astfel cum în mod neîntemeiat susține recurenta. În altă ordine de idei, eventualele prejudicii suferite de recurentă pot fi acoperite doar în condițiile investirii instanței cu o astfel de cerere, ceea ce în speță nu este cazul, după cum corect s-a reținut prin considerentele deciziei recurate. În consecință, hotărârea instanței de apel nu conține în dispozitiv și mențiunea că recuperarea sumei de 130.896 euro se va face prin aplicarea ratei inflației sau a dobânzii legale până la plata efectivă, deoarece o atare cerere nu a formulat obiectul analizei instanțelor anterioare în lipsa unei investiri legale.

Așa fiind, recursul reclamantei este nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală recurenta va fi obligată și la plata sumei de 868 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 196 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta să-i achite intimatei - pârâte SC M. SA Mangalia suma de 868 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.