ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 230 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării plân gerii împotriva ordonanței nr. 1 125/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel . S-a reținut că la data de 20 noiembrie 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele plângerea numiților M.F. și M.M. , soț și soție, împotriva numitului D.D.

, ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., cât și împotriva numitului P.N.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen. În plângere petenții au solicitat să fie despăgubiți de către Compania Națională Poșta Română" cu suma de 1.400 lei și anularea consimțământului semnat de M.M. și a contractului de comodat încheiat cu aceasta, deoarece la data respectivă nu avea calitatea de proprietar al imobilului din comuna Beciu, județul Teleorman, în care a funcționat Agenția de Poștă. S-a reținut că, prin adresa din 22 martie 2005, Compania Națională „Poșta Română" a imputat petentei M.M., salariata acestei instituții, suma de 3.000 lei, deși ulterior s-a stabilit că banii fuseseră sustrași de către P.N.O., fapta de furt făcând obiectul Dosarului penal nr. 229/P/2005.

Susnumitul a fost reclamat și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, deoarece în zilele de 21 februarie 2005 și 24 iulie 2005 a pătruns fără drept în locuința soților M.F. și M.M. din comuna Beciu, județul Teleorman. Petenții au mai arătat că numitul D.D., în calitate de ofițer de poliție, care a efectuat ancheta în cauza respectivă, a audiat pe autorul furtului, abia după o lună de zile și nu a audiat martorii: D.G., S.O. și A.A., iar cele două cartele telefonice ridicate în vederea prelevării impresiunilor digitale, nu au mai fost restituite petenților. Deoarece s-a constatat că numitul D.D. are calitatea de ofițer de poliție în cadrul structurii poliției judiciare, prin ordonanța nr. 1696/P/2008 din 18 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că la data de 24 februarie 2005, numitul M.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că Agenția Poștală Beciu, care funcționează într-una din camerele locuinței sale, și unde soția sa, M.M., lucrează ca agent poștal, de unde au furat suma de 30.000.000 ROL, cutia de valori și bijuterii de aur. Plângerea a format obiectul Dosarului penal nr. 229/P/2005 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, de cercetări ocupându-se printre alții și cms. D.D. În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., deoarece, în calitate de agent poștal, nu a asigurat un lacăt la lada metalică de valori din Agenția Poștală Beciu și față de P.N.O.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., deoarece în data de 21 februarie 2005 a sustras suma de 30.000 ROL, bani care reprezentau pensiile cetățenilor din comună. Prin ordonanța nr. 229/P/2005 din 24 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 800 lei pentru P.N.O. și 600 lei pentru M.M. Prin aceeași ordonanță s-a dispus trimiterea cauzei la Postul de Poliție Beciu în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea și descoperirea autorului furtului din data de 24 februarie 2005. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autorul furtului este tot numitul P.N.O.

care la data de 24 februarie 2005, prin efracție a pătruns în Agenția Poștală Beciu care funcționează în una din camerele locuinței părții vătămate M.F., de unde a sustras cutia de valori și două cartele telefonice, iar din dormitorul locuinței a mai sustras suma de 200 lei, cauzând un prejudiciu total de 1100 lei. Prin ordonanța nr. 521/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.N.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei. Față de numitul D.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există, neexistând date sau indicii temeinice care să confirme săvârșirea acestei infracțiuni.

Prin ordonanța nr. 1125/P/2009 din 29 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.; disjungerea, formarea unui nou dosar și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, în vederea efectuării de cercetări față de P.N.O. pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 912 C. pen. Împotriva soluției a formulat plângere la 11 august 2009 petentul M.F., care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1281/II-2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La data de 2 septembrie 2009 petentul s-a adresat Curții de Apel București, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu nr. 8381/2/2009. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art. 278 – art. 278 1 C. proc. pen., Curtea a constatat că în speță plângerea a fost soluționată de către o altă persoană decât cea nominalizată în art. 278 C. proc. pen., ceea ce echivalează cu nesoluționarea acesteia, fapt ce o împiedică să se pronunțe pe fond, întrucât ar încălca dreptul petiționarului la utilizarea unui grad de jurisdicție. Astfel, instituția plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată a fost introdusă în C. proc.

pen. ca procedură de atacare în justiție a soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Această plângere adresată instanței, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., având natura unei căi de atac, ce vizează controlul judecătoresc al soluției de netrimitere în judecată, nu poate fi direct analizată pe fond, decât după ce s-a efectuat un prim control al rezoluției procurorului de către procurorul parchetului din care face parte procurorul care a dat soluția în cauză. Textul art. 278 C. proc. pen., nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul parchetului, sau, după caz, procurorul general ori procurorul șef de secție să fie substituit în aceste atribuții de un adjunct ori un alt înlocuitor, nefiind acceptată delegarea de atribuții (iar prin Regulamentul de ordine interioară al parchetului emis de M.J.L.C.

- M. Of. nr. 154 din 5 martie 2007 - și aprobat prin Ordinul nr. 529/C din 21 februarie 2007 nu se poate deroga de la dispozițiile imperative procesual penale). Pe cale de consecință, soluționarea de către o altă persoană decât cea nominalizată în textul de lege a plângerii întemeiate pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen., echivalează cu nesoluționarea acesteia, fapt ce împiedică instanța să se pronunțe pe fond, deoarece ar încălca dreptul petiționarului la utilizarea unui grad de jurisdicție (a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 1270 din 27 februarie 2006 în B.J., baza de date). Având în vedere cele expuse, în baza art. 278 C. proc. pen., Curtea a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării plângerii împotriva ordonanței nr. 1123/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând ca netemeinică soluția de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării plângerii împotriva ordonanței nr. 1125/P/2009; solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării plângerii petiționarului M.F. la aceeași instanță. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică devoluat prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte are în vedere că prin sentința atacată prima instanță a interpretat dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. în sensul că acest text de lege nu prevede posibilitatea ca prim procurorul, procurorul general sau procurorul șef secție să fie substituit în situația soluționării unei plângeri îndreptate împotriva unui act al procurorului. Se reține că dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. trebuie interpretate în sensul că plângerea împotriva actelor procurorului se soluționează de persoana care la acel moment îndeplinește atribuțiile de conducător al parchetului respectiv. Dacă am accepta interpretarea dată de prima instanță, s-ar ajunge la situații în care persoanele interesate nu pot uza de drepturile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., întrucât prim procurorul, procurorul general sau procurorul șef secție se află în concediu de odihnă, concediu medical, postul este vacant temporar ș.a.

În cazul de față, plângerea îndreptată împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost soluționată de Procurorul General Adjunct la data de 20 august 2009, dată la care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se afla în concediu de odihnă, perioadă în care delegase dreptul de semnătură, conform notei de serviciu nr. 305 din 21 iulie 2009, ce a fost atașată în copie motivelor de recurs. Mai mult, instanța nu avea dreptul să trimită cauza la parchet, întrucât plângerea vizează o soluție de netrimitere în judecată, iar dispozițiile art. 278 se coroborează cu cele ale art. 278 1 C. proc. pen. Pentru a putea fi formulată o plângere la instanță în baza art. 278 1 C. proc.

pen., nu este necesară existența unei soluții date de prim procuror, procuror general sau procuror șef secție, ci doar existența unei plângeri formulate conform art. 278 C. proc. pen. Astfel, în situația în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen., conform art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., din acel moment curge termenul prevăzut de alin. (1) al acestui articol, în care persoana interesată poate formula plângere în fața judecătorului. În această situație, chiar dacă am accepta că plângerea nu a fost soluționată în mod legal conform art. 278 C. proc. pen., acest aspect echivalează cu o lipsă a soluției, lucru reținut și de instanță în motivarea sentinței penale, fapt care permite petentului să sesizeze instanța în baza art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., întrucât expirase termenul mai sus menționat. Așa fiind, recursul de față se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și în consecință urmează a se casa sentința atacată și a se dispune trimiterea cauzei privind plângerea petiționarului M.F. împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1125/P/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru continuarea judecății la aceeași instanță Curtea de Apel București. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de unitatea de Parchet menționată să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 230 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.