ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 230 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în

baza art. 278 C. proc. pen., s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, în vederea soluționării plân

gerii

împotriva ordonanței nr. 1

125/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București de către procurorul general al parchetului de pe lângă

curtea de apel

.

S-a reținut că

la

data de 20 noiembrie 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Turnu Măgurele plângerea numiților

M.F. și M.M.

,

soț

și soție, împotriva numitului

D.D.

,

ofițer de poliție în cadrul

Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246

C. pen., cât și împotriva numitului P.N.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen.

În plângere petenții

au solicitat să fie despăgubiți de către Compania Națională Poșta Română"

cu suma de 1.400 lei și anularea consimțământului semnat de M.M. și a

contractului de comodat încheiat cu aceasta, deoarece la data respectivă nu

avea calitatea de proprietar al imobilului din comuna Beciu, județul Teleorman,

în care a funcționat Agenția de Poștă. S-a reținut că, prin adresa din 22

martie 2005, Compania Națională „Poșta Română" a imputat petentei M.M.,

salariata acestei instituții, suma de 3.000 lei, deși ulterior s-a stabilit că

banii fuseseră sustrași de către P.N.O., fapta de furt făcând obiectul Dosarului

penal nr. 229/P/2005.

Susnumitul a fost

reclamat și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, deoarece în

zilele de 21 februarie 2005 și 24 iulie 2005 a pătruns fără drept în locuința

soților M.F. și M.M. din comuna Beciu, județul Teleorman.

Petenții au mai

arătat că numitul D.D., în calitate de ofițer de poliție, care a efectuat

ancheta în cauza respectivă, a audiat pe autorul furtului, abia după o lună de

zile și nu a audiat martorii: D.G., S.O. și A.A., iar cele două cartele telefonice

ridicate în vederea prelevării impresiunilor digitale, nu au mai fost

restituite petenților.

Deoarece s-a

constatat că numitul D.D. are calitatea de ofițer de poliție în cadrul

structurii poliției judiciare, prin ordonanța nr. 1696/P/2008 din 18 iunie 2009,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și-a declinat competența de

soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Din cercetările

efectuate în cauză s-a stabilit faptul că la data de 24 februarie 2005, numitul

M.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că Agenția Poștală

Beciu, care funcționează într-una din camerele locuinței sale, și unde soția

sa, M.M., lucrează ca agent poștal, de unde au furat suma de 30.000.000 ROL,

cutia de valori și bijuterii de aur.

Plângerea a format

obiectul Dosarului penal nr. 229/P/2005 al Parchetul de pe lângă Judecătoria

Turnu Măgurele, de cercetări ocupându-se printre alții și cms. D.D.

În cauză s-a dispus

începerea urmăririi penale față de M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 249 alin. (1) C. pen., deoarece, în calitate de agent poștal, nu a

asigurat un lacăt la lada metalică de valori din Agenția Poștală Beciu și față

de P.N.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen.,

deoarece în data de 21 februarie 2005 a sustras suma de 30.000 ROL, bani care

reprezentau pensiile cetățenilor din comună.

Prin ordonanța nr. 229/P/2005

din 24 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ, constând în amendă în cuantum de 800 lei pentru P.N.O. și 600

lei pentru M.M.

Prin aceeași

ordonanță s-a dispus trimiterea cauzei la Postul de Poliție Beciu în vederea

continuării cercetărilor pentru identificarea și descoperirea autorului

furtului din data de 24 februarie 2005.

În urma cercetărilor

efectuate s-a stabilit că autorul furtului este tot numitul P.N.O. care la data

de 24 februarie 2005, prin efracție a pătruns în Agenția Poștală Beciu care

funcționează în una din camerele locuinței părții vătămate M.F., de unde a

sustras cutia de valori și două cartele telefonice, iar din dormitorul

locuinței a mai sustras suma de 200 lei, cauzând un prejudiciu total de 1100

lei.

Prin ordonanța nr. 521/P/2007

din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.N.O. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.

și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei.

Față de numitul D.D. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există, neexistând date sau indicii

temeinice care să confirme săvârșirea acestei infracțiuni.

Prin ordonanța nr. 1125/P/2009

din 29 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea urmăririi penale față de D.D., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.; disjungerea, formarea unui nou dosar și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Turnu Măgurele, în vederea efectuării de cercetări față de P.N.O. pentru

săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 912 C.

pen.

Împotriva soluției a

formulat plângere la 11 august 2009 petentul M.F., care i-a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 1281/II-2/2009 a procurorului general adjunct

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La data de 2

septembrie 2009 petentul s-a adresat Curții de Apel București, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Plângerea a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu nr. 8381/2/2009.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de exigențele art. 278 – art. 278

1

C.

proc. pen., Curtea a constatat că în speță plângerea a fost soluționată de

către o altă persoană decât cea nominalizată în art. 278 C. proc. pen., ceea ce

echivalează cu nesoluționarea acesteia, fapt ce o împiedică să se pronunțe pe

fond, întrucât ar încălca dreptul petiționarului la utilizarea unui grad de

jurisdicție.

Astfel, instituția

plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată a fost introdusă în C. proc. pen. ca procedură de atacare în

justiție a soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere

de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere

adresată instanței, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

având natura unei căi de atac, ce vizează controlul judecătoresc al soluției de

netrimitere în judecată, nu poate fi direct analizată pe fond, decât după ce

s-a efectuat un prim control al rezoluției procurorului de către procurorul

parchetului din care face parte procurorul care a dat soluția în cauză.

Textul art. 278 C.

proc. pen., nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul parchetului, sau, după

caz, procurorul general ori procurorul șef de secție să fie substituit în

aceste atribuții de un adjunct ori un alt înlocuitor, nefiind acceptată

delegarea de atribuții (iar prin Regulamentul de ordine interioară al

parchetului emis de M.J.L.C. - M. Of. nr. 154 din 5 martie 2007 - și aprobat

prin Ordinul nr. 529/C din 21 februarie 2007 nu se poate deroga de la

dispozițiile imperative procesual penale).

Pe cale de

consecință, soluționarea de către o altă persoană decât cea nominalizată în

textul de lege a plângerii întemeiate pe prevederile art. 278

1

C.

proc. pen., echivalează cu nesoluționarea acesteia, fapt ce împiedică instanța

să se pronunțe pe fond, deoarece ar încălca dreptul petiționarului la

utilizarea unui grad de jurisdicție

(a

se

vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 1270 din

27 februarie 2006 în B.J., baza de date).

Având în vedere cele

expuse, în baza art. 278 C. proc. pen., Curtea a trimis cauza la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării plângerii împotriva

ordonanței nr. 1123/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de

către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

criticând ca netemeinică soluția de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, în vederea soluționării plângerii împotriva

ordonanței nr. 1125/P/2009; solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei

pentru continuarea judecării plângerii petiționarului M.F. la aceeași instanță.

Examinând actele și lucrările dosarului,

sentința recurată în raport de motivul de critică devoluat prin recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte are în

vedere că prin sentința atacată prima instanță a

interpretat dispozițiile art. 278 alin. (1) C.

proc. pen. în sensul că acest text de lege nu prevede posibilitatea ca prim

procurorul, procurorul general sau procurorul șef secție să fie substituit în

situația soluționării unei plângeri îndreptate împotriva unui act al

procurorului.

Se reține că dispozițiile art. 278 alin. (1) C.

proc. pen. trebuie interpretate în sensul că plângerea împotriva actelor

procurorului se soluționează de persoana care la acel moment îndeplinește

atribuțiile de conducător al parchetului respectiv.

Dacă am accepta interpretarea dată de prima

instanță, s-ar ajunge la situații în care persoanele interesate nu pot uza de

drepturile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., întrucât prim procurorul,

procurorul general sau procurorul șef secție se află în concediu de odihnă,

concediu medical, postul este vacant temporar ș.a.

În cazul de față, plângerea îndreptată

împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost soluționată de Procurorul

General Adjunct la data de 20 august 2009, dată la care Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se afla în concediu de odihnă,

perioadă în care delegase dreptul de semnătură, conform notei de serviciu nr. 305

din 21 iulie 2009, ce a fost atașată în copie motivelor de recurs.

Mai mult, instanța nu avea dreptul să trimită

cauza la parchet, întrucât plângerea vizează o soluție de netrimitere în

judecată, iar dispozițiile art. 278 se coroborează cu cele ale art. 278

1

C. proc. pen.

Pentru a putea fi formulată o plângere la

instanță în baza art. 278

1

C. proc. pen., nu este necesară existența

unei soluții date de prim procuror, procuror general sau procuror șef secție,

ci doar existența unei plângeri formulate conform art. 278 C. proc. pen.

Astfel, în situația în care procurorul ierarhic

superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277

C. proc. pen., conform art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., din acel

moment curge termenul prevăzut de alin. (1) al acestui articol, în care

persoana interesată poate formula plângere în fața judecătorului.

În această situație, chiar dacă am accepta că

plângerea nu a fost soluționată în mod legal conform art. 278 C. proc. pen.,

acest aspect echivalează cu o lipsă a soluției, lucru reținut și de instanță în

motivarea sentinței penale, fapt care permite petentului să sesizeze instanța

în baza art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., întrucât expirase

termenul mai sus menționat.

Așa fiind, recursul de față se

privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și în consecință urmează a se

casa sentința atacată și a se dispune trimiterea cauzei privind plângerea

petiționarului M.F. împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1125/P/2009

din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru

continuarea judecății la aceeași instanță Curtea de Apel București.

Urmează ca sumele de bani cu titlu

de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de

unitatea de Parchet menționată să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 230

din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează sentința recurată și trimite

cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, Curtea de Apel

București.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2010.