ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 776/2011

Asupra recursului de față; Prin Sentința penală nr. 401/F din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate L.I. împotriva rezoluției emisă la data de 11 mai 2010 în Dosarul nr. 75/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Petentul L.I.

a depus succesiv plângeri penale împotriva „Comisarilor de la secția 11 Poliție București", a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București pentru a fi luate măsuri disciplinare sau penale „corespunzătoare atitudinii de pasivitate favorizatoare", precum și împotriva lui E.M., avocat în cadrul Baroului Teleorman, C.L., expert contabil, a unui notar neidentificat și a unor magistrați de la Judecătoria sectorului 3 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 254 raportat la art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a mai reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe baza actelor premergătoare efectuate, a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat E.M.

și numitul C.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, față de judecător V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există și neînceperea urmăririi penale față de A.N. (autori necunoscuți) sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, pe același considerent al inexistenței faptelor, prin ordonanța din 11 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 75/P/2010, menținută prin Ordonanța nr. 706/II/2/2010 din 22 iunie 2010 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Instanța de fond, sesizată cu plângerea petentului împotriva ordonanțelor menționate, a constatat că cercetarea faptelor s-a făcut cu respectarea strictă a principiului nevinovăției, iar procurorul de caz a apreciat corect situația rezultată din actele aflate la dosar, ceea ce a condus în mod judicios la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale în cauză. Împotriva acestei hotărâri definitive petentul a declarat recurs, cu motivarea că nu a avut parte de o judecată echitabilă. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

În raport de principiul statuat prin textul constituțional menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acestuia în condițiile legii. Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege. Potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din data de 26 octombrie 2010, „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)" este definitivă. Așadar, prin voința legiuitorului s-a statuat că astfel de cauze nu sunt supuse niciunei căi de atac la instanța superioară, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 385 1 lit. a) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul L.I. împotriva Sentinței penale nr. 401/F din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2011.