ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83887)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83887) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată. Soluții

Cuprins pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și

actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept

procesual penal

-

plângere împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată

C.

proc

.

pen

.,

art

. 278,

art

.

278

1

În cazul în care plângerea întemeiată pe

dispozițiile

art

proc

.

pen

. a fost soluționată de procurorul general adjunct

al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe baza delegării dreptului de

semnătură, în lipsa procurorului general din motive obiective, hotărârea prin

care instanța - sesizată cu plângere împotriva rezoluției sau a ordonanței

procurorului de

netrimitere

în judecată conform

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

. - dispune trimiterea cauzei la parchet în vederea soluționării

plângerii formulate în temeiul dispozițiilor

art

. 278

C.

proc

.

pen

. de către

procurorul general al pachetului de pe lângă curtea de apel este nelegală,

întrucât lipsa procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel

din motive obiective nu poate împiedica exercitarea drepturilor prevăzute în

art

proc

.

pen

. De asemenea, pentru a putea fi formulată o plângere în

baza dispozițiilor

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., nu este necesară

existența unei soluții date de prim-procurorul parchetului, procurorul general

al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci numai existența

unei plângeri formulate conform

art

proc

.

pen

., așa cum rezultă din dispozițiile

art

. 278

1

alin. (2) C.

proc

.

pen

.

I.C.C.J., Secția penală, decizia

nr

.

178 din 20 ianuarie 2010

nr

. 230 din 24 septembrie 2009 a

Curții de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie,

în baza

art

proc

.

pen

., s-a trimis cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării

plângerii împotriva ordonanței

nr

. 1125/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către procurorul general al

parchetului de pe lângă curtea de apel.

S-a reținut

la data de 20 noiembrie 2008 a fost înregistrată la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele plângerea numiților

M.F. și M.M.,

soț și soție, împotriva

numitului

D.D.,

ofițer

de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută în

art

pen

. și împotriva numitului P.N. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în

art

.

pen

.

Deoarece

s-a constatat că numitul D.D. are calitatea de ofițer de poliție în cadrul

structurii poliției judiciare, prin ordonanța

nr

.

1696/P/2008 din 18 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele

și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

Din

cercetările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că, la data de 24 februarie

2005, numitul M.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că de la

Agenția Poștală B., care funcționează într-una din camerele locuinței sale și

unde soția sa, M.M., lucrează ca agent poștal, s-au furat: suma de 30.000.000

ROL

,

cutia de valori și bijuterii de aur.

Plângerea

a format obiectul dosarului penal

nr

. 229/P/2005 al

Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, de cercetări ocupându-se,

printre alții, și subcomisarul D.D.

În

cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de M.M. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute în

art

. 249 alin. (1) C.

pen

., deoarece, în calitate de agent poștal, nu a asigurat

un lacăt la lada metalică de valori din Agenția Poștală B. și față de P.N.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art

. 208

alin. (1) C.

pen

., deoarece în data de 21 februarie

2005 a sustras suma de 30.000.000

ROL

,

bani care reprezentau pensiile cetățenilor din comună.

Prin

ordonanța

nr

. 229/P/2005 din 24 aprilie 2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în

amendă în cuantum de 800 lei pentru P.N. și 600 lei pentru M.M.

Prin

aceeași ordonanță s-a dispus trimiterea cauzei la Postul de Poliție B. în

vederea continuării cercetărilor pentru identificarea și descoperirea autorului

furtului din data de 24 februarie 2005.

În

urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autorul furtului este tot numitul

P.N. care la data de 24 februarie 2005, prin efracție, a pătruns în Agenția

Poștală B. care funcționează în una din camerele locuinței părții vătămate

M.F., de unde a sustras cutia de valori și două cartele telefonice, iar din

dormitorul locuinței a mai sustras suma de 200 lei, cauzând un prejudiciu total

de 1.100 lei.

Prin

ordonanța

nr

. 521/P/2007 din 24 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în

art

. 208 alin. (1) -

art

.

209 alin. (1)

lit

. i) C.

pen

.

și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei.

Prin

ordonanța

nr

. 1125/P/2009 din 29 iulie 2009,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea

urmăririi penale față de D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art

pen

., precum și

disjungerea, formarea unui nou dosar și declinarea competenței de soluționare

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, în vederea

efectuării de cercetări față de P.N. pentru săvârșirea a două infracțiuni de

violare de domiciliu, prevăzute în

art

pen

.

Împotriva

soluției a formulat plângere, la 11 august 2009, petentul M.F., care a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția

nr

.

1281/II-2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București.

La

data de 2 septembrie 2009 petentul s-a adresat Curții de Apel București,

potrivit

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

.

Plângerea

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori

și de familie

.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport cu exigențele

art

.

278 - 278

1

C.

proc

.

pen

.,

curtea de apel a constatat că în speță plângerea a fost soluționată de către o

altă persoană decât cea nominalizată în

art

proc

.

pen

., ceea ce echivalează

cu

nesoluționarea

acesteia, fapt ce o împiedică să se

pronunțe pe fond, întrucât ar încălca dreptul petiționarului la utilizarea unui

grad de jurisdicție.

Textul

art

proc

.

pen

. nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul

parchetului sau, după caz, procurorul general ori procurorul șef de secție să

fie substituit în aceste atribuții de un adjunct ori un alt înlocuitor,

nefiind

acceptată delegarea de atribuții (iar prin

Regulamentul de ordine interioară al parchetelor emis de Ministerul Justiției -

nr

. 154 din 5 martie 2007 - și aprobat prin

Ordinul

nr

. 529/C din 21 februarie 2007 nu se poate

deroga de la dispozițiile imperative procesual penale).

Pe

cale de consecință, soluționarea de către o altă persoană decât cea

nominalizată în textul de lege a plângerii întemeiate pe prevederile

art

proc

.

pen

. echivalează cu

nesoluționarea

acesteia, fapt ce împiedică instanța să se pronunțe pe fond, deoarece ar încălca

dreptul petiționarului la utilizarea unui grad de jurisdicție

.

Având

în vedere cele expuse, în baza

art

proc

.

pen

., curtea de apel a

trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea

soluționării plângerii împotriva ordonanței

nr

.

1125/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către

procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

ca

netemeinică

soluția de trimitere a cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării

plângerii împotriva ordonanței

nr

solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării

plângerii petentului M.F. la aceeași instanță.

Examinând

actele și lucrările dosarului, sentința

recurată

în

raport cu motivul de critică

devoluat

prin recursul

declarat de procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că prin

sentința atacată prima instanță a

interpretat dispozițiile

art

.

278 alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

în sensul că acest text de lege nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul,

procurorul general sau procurorul șef de secție să fie substituit în situația

soluționării unei plângeri îndreptate împotriva unui act al procurorului.

Se reține că dispozițiile

art

. 278

alin. (1) C.

proc

.

pen

.

trebuie interpretate în sensul că plângerea împotriva actelor procurorului se

soluționează de persoana care la acel moment îndeplinește atribuțiile de

conducător al parchetului respectiv.

Dacă am accepta interpretarea dată de prima instanță, s-ar

ajunge la situații în care persoanele interesate nu pot uza de drepturile

prevăzute în

art

proc

.

pen

., întrucât prim-procurorul, procurorul general

sau procurorul șef de secție se află în concediu de odihnă, concediu medical,

postul este vacant temporar

ș.a

.

În cazul de față, plângerea îndreptată împotriva soluției de

netrimitere

în judecată a fost soluționată de

procurorul general adjunct la data de 20 august 2009, dată la care procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se afla în concediu

de odihnă, perioadă în care delegase dreptul de semnătură, conform notei de

serviciu

nr

. 305 din 21 iulie 2009, ce a fost atașată

în copie motivelor de recurs.

Mai mult, instanța nu avea dreptul să trimită cauza la

parchet, întrucât plângerea vizează o soluție de

netrimitere

în judecată, iar dispozițiile

art

. 278 se coroborează

cu cele ale

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

.

Pentru a putea fi formulată o plângere la instanță în baza

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., nu este necesară existența unei soluții date de

prim-procuror, procuror general sau procuror șef de secție, ci doar existența

unei plângeri formulate conform

art

proc

.

pen

.

Astfel, în situația în care procurorul ierarhic superior nu

a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în

art

proc

.

pen

., conform

art

. 278

1

alin. (2) C.

proc

.

pen

.,

din acel moment curge termenul prevăzut în alin. (1) al acestui articol, în

care persoana interesată poate formula plângere în fața judecătorului.

În această situație, chiar dacă am accepta că plângerea nu a

fost soluționată în mod legal conform

art

proc

.

pen

., acest aspect

echivalează cu o lipsă a soluției, lucru reținut și de instanță în motivarea

sentinței penale, fapt care permite petentului să sesizeze instanța în baza

art

. 278

1

alin. (2) C.

proc

.

pen

., întrucât expirase termenul mai sus menționat.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art

. 385

15

pct

. 2

lit

. c) C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva sentinței

nr

. 230  din 24 septembrie 2009  a Curții de Apel

București, Secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat

sentința

recurată

și a trimis cauza pentru

continuarea judecății la aceeași instanță, Curtea de Apel București.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă