ÎCCJ, decizie (scj.ro #83887)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83887) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de
netrimitere
în judecată. Soluții
Cuprins pe materii:
Drept procesual
penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și
actelor de urmărire penală
Indice alfabetic:
Drept
procesual penal
-
plângere împotriva rezoluțiilor sau
ordonanțelor procurorului de
netrimitere
în judecată
C.
proc
.
pen
.,
art
. 278,
art
.
278
1
În cazul în care plângerea întemeiată pe
dispozițiile
art
. 278 C.
proc
.
pen
. a fost soluționată de procurorul general adjunct
al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe baza delegării dreptului de
semnătură, în lipsa procurorului general din motive obiective, hotărârea prin
care instanța - sesizată cu plângere împotriva rezoluției sau a ordonanței
procurorului de
netrimitere
în judecată conform
art
. 278
1
C.
proc
.
pen
. - dispune trimiterea cauzei la parchet în vederea soluționării
plângerii formulate în temeiul dispozițiilor
art
. 278
C.
proc
.
pen
. de către
procurorul general al pachetului de pe lângă curtea de apel este nelegală,
întrucât lipsa procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel
din motive obiective nu poate împiedica exercitarea drepturilor prevăzute în
art
. 278 C.
proc
.
pen
. De asemenea, pentru a putea fi formulată o plângere în
baza dispozițiilor
art
. 278
1
C.
proc
.
pen
., nu este necesară
existența unei soluții date de prim-procurorul parchetului, procurorul general
al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci numai existența
unei plângeri formulate conform
art
. 278 C.
proc
.
pen
., așa cum rezultă din dispozițiile
art
. 278
1
alin. (2) C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
.
178 din 20 ianuarie 2010
I. Prin sentința
nr
. 230 din 24 septembrie 2009 a
Curții de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie,
în baza
art
. 278 C.
proc
.
pen
., s-a trimis cauza la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării
plângerii împotriva ordonanței
nr
. 1125/P/2009 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel.
S-a reținut
că
la data de 20 noiembrie 2008 a fost înregistrată la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele plângerea numiților
M.F. și M.M.,
soț și soție, împotriva
numitului
D.D.,
ofițer
de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman, sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută în
art
. 246 C.
pen
. și împotriva numitului P.N. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în
art
.
192 C.
pen
.
Deoarece
s-a constatat că numitul D.D. are calitatea de ofițer de poliție în cadrul
structurii poliției judiciare, prin ordonanța
nr
.
1696/P/2008 din 18 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele
și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București.
Din
cercetările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că, la data de 24 februarie
2005, numitul M.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că de la
Agenția Poștală B., care funcționează într-una din camerele locuinței sale și
unde soția sa, M.M., lucrează ca agent poștal, s-au furat: suma de 30.000.000
ROL
,
cutia de valori și bijuterii de aur.
Plângerea
a format obiectul dosarului penal
nr
. 229/P/2005 al
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, de cercetări ocupându-se,
printre alții, și subcomisarul D.D.
În
cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de M.M. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute în
art
. 249 alin. (1) C.
pen
., deoarece, în calitate de agent poștal, nu a asigurat
un lacăt la lada metalică de valori din Agenția Poștală B. și față de P.N.
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în
art
. 208
alin. (1) C.
pen
., deoarece în data de 21 februarie
2005 a sustras suma de 30.000.000
ROL
,
bani care reprezentau pensiile cetățenilor din comună.
Prin
ordonanța
nr
. 229/P/2005 din 24 aprilie 2007 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în
amendă în cuantum de 800 lei pentru P.N. și 600 lei pentru M.M.
Prin
aceeași ordonanță s-a dispus trimiterea cauzei la Postul de Poliție B. în
vederea continuării cercetărilor pentru identificarea și descoperirea autorului
furtului din data de 24 februarie 2005.
În
urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autorul furtului este tot numitul
P.N. care la data de 24 februarie 2005, prin efracție, a pătruns în Agenția
Poștală B. care funcționează în una din camerele locuinței părții vătămate
M.F., de unde a sustras cutia de valori și două cartele telefonice, iar din
dormitorul locuinței a mai sustras suma de 200 lei, cauzând un prejudiciu total
de 1.100 lei.
Prin
ordonanța
nr
. 521/P/2007 din 24 martie 2008 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a învinuitului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
. 208 alin. (1) -
art
.
209 alin. (1)
lit
. i) C.
pen
.
și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei.
Prin
ordonanța
nr
. 1125/P/2009 din 29 iulie 2009,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus
neînceperea
urmăririi penale față de D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în
art
. 246 C.
pen
., precum și
disjungerea, formarea unui nou dosar și declinarea competenței de soluționare
în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, în vederea
efectuării de cercetări față de P.N. pentru săvârșirea a două infracțiuni de
violare de domiciliu, prevăzute în
art
. 192 C.
pen
.
Împotriva
soluției a formulat plângere, la 11 august 2009, petentul M.F., care a fost
respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția
nr
.
1281/II-2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București.
La
data de 2 septembrie 2009 petentul s-a adresat Curții de Apel București,
potrivit
art
. 278
1
C.
proc
.
pen
.
Plângerea
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori
și de familie
.
Analizând
actele și lucrările dosarului, în raport cu exigențele
art
.
278 - 278
1
C.
proc
.
pen
.,
curtea de apel a constatat că în speță plângerea a fost soluționată de către o
altă persoană decât cea nominalizată în
art
. 278 C.
proc
.
pen
., ceea ce echivalează
cu
nesoluționarea
acesteia, fapt ce o împiedică să se
pronunțe pe fond, întrucât ar încălca dreptul petiționarului la utilizarea unui
grad de jurisdicție.
Textul
art
. 278 C.
proc
.
pen
. nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul
parchetului sau, după caz, procurorul general ori procurorul șef de secție să
fie substituit în aceste atribuții de un adjunct ori un alt înlocuitor,
nefiind
acceptată delegarea de atribuții (iar prin
Regulamentul de ordine interioară al parchetelor emis de Ministerul Justiției -
M. Of.
nr
. 154 din 5 martie 2007 - și aprobat prin
Ordinul
nr
. 529/C din 21 februarie 2007 nu se poate
deroga de la dispozițiile imperative procesual penale).
Pe
cale de consecință, soluționarea de către o altă persoană decât cea
nominalizată în textul de lege a plângerii întemeiate pe prevederile
art
. 278 C.
proc
.
pen
. echivalează cu
nesoluționarea
acesteia, fapt ce împiedică instanța să se pronunțe pe fond, deoarece ar încălca
dreptul petiționarului la utilizarea unui grad de jurisdicție
.
Având
în vedere cele expuse, în baza
art
. 278 C.
proc
.
pen
., curtea de apel a
trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea
soluționării plângerii împotriva ordonanței
nr
.
1125/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs procurorul, criticând
ca
netemeinică
soluția de trimitere a cauzei la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării
plângerii împotriva ordonanței
nr
. 1125/P/2009,
solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării
plângerii petentului M.F. la aceeași instanță.
Examinând
actele și lucrările dosarului, sentința
recurată
în
raport cu motivul de critică
devoluat
prin recursul
declarat de procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că prin
sentința atacată prima instanță a
interpretat dispozițiile
art
.
278 alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
în sensul că acest text de lege nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul,
procurorul general sau procurorul șef de secție să fie substituit în situația
soluționării unei plângeri îndreptate împotriva unui act al procurorului.
Se reține că dispozițiile
art
. 278
alin. (1) C.
proc
.
pen
.
trebuie interpretate în sensul că plângerea împotriva actelor procurorului se
soluționează de persoana care la acel moment îndeplinește atribuțiile de
conducător al parchetului respectiv.
Dacă am accepta interpretarea dată de prima instanță, s-ar
ajunge la situații în care persoanele interesate nu pot uza de drepturile
prevăzute în
art
. 278 C.
proc
.
pen
., întrucât prim-procurorul, procurorul general
sau procurorul șef de secție se află în concediu de odihnă, concediu medical,
postul este vacant temporar
ș.a
.
În cazul de față, plângerea îndreptată împotriva soluției de
netrimitere
în judecată a fost soluționată de
procurorul general adjunct la data de 20 august 2009, dată la care procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se afla în concediu
de odihnă, perioadă în care delegase dreptul de semnătură, conform notei de
serviciu
nr
. 305 din 21 iulie 2009, ce a fost atașată
în copie motivelor de recurs.
Mai mult, instanța nu avea dreptul să trimită cauza la
parchet, întrucât plângerea vizează o soluție de
netrimitere
în judecată, iar dispozițiile
art
. 278 se coroborează
cu cele ale
art
. 278
1
C.
proc
.
pen
.
Pentru a putea fi formulată o plângere la instanță în baza
art
. 278
1
C.
proc
.
pen
., nu este necesară existența unei soluții date de
prim-procuror, procuror general sau procuror șef de secție, ci doar existența
unei plângeri formulate conform
art
. 278 C.
proc
.
pen
.
Astfel, în situația în care procurorul ierarhic superior nu
a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în
art
. 277 C.
proc
.
pen
., conform
art
. 278
1
alin. (2) C.
proc
.
pen
.,
din acel moment curge termenul prevăzut în alin. (1) al acestui articol, în
care persoana interesată poate formula plângere în fața judecătorului.
În această situație, chiar dacă am accepta că plângerea nu a
fost soluționată în mod legal conform
art
. 278 C.
proc
.
pen
., acest aspect
echivalează cu o lipsă a soluției, lucru reținut și de instanță în motivarea
sentinței penale, fapt care permite petentului să sesizeze instanța în baza
art
. 278
1
alin. (2) C.
proc
.
pen
., întrucât expirase termenul mai sus menționat.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor
art
. 385
15
pct
. 2
lit
. c) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de
Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva sentinței
nr
. 230 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel
București, Secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat
sentința
recurată
și a trimis cauza pentru
continuarea judecății la aceeași instanță, Curtea de Apel București.