ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 11 aprilie 2008
petiționarul F.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului
judecător R.A. din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele și a lucrătorului de
poliție E.I. din cadrul Poliției Mun.Turnu Măgurele.
În motivarea
plângerii petiționarul a susținut că, în calitate de președinte al completului
care a soluționat Dosarul civil nr. 2676/1997 al Judecătoriei Turnu Măgurele,
judecătorul R.A. a dat o interpretare proprie obiectului cererii de chemare în
judecată și a dispus obligarea petiționarului la plata unei taxe de timbru mult
mai mari și că a pronunțat Sentința civilă nr. 704 din 14 noiembrie 1998, cu
ignorarea Deciziei civile nr. 854 din 14 noiembrie 1985 a Tribunalului
Teleorman.
De asemenea, a mai
susținut că lucrătorul de poliție E.I. nu a efectuat cercetările ce se impuneau
în Dosarul penal nr. 677/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu
Măgurele, și a propus prin referatul din 7 august 1998 a nu se începe urmărirea
penală față de cele 8 persoane reclamate de către petent.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr. 742/P/2008 din 17 iulie 2009 a
dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și
a art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. neînceperea urmăririi penale față de R.A.,
fost judecător la Judecătoria Turnu Măgurele, în prezent pensionată, pentru
săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută de art. 246 C. pen. și față de E.I., în prezent comisar șef în cadrul
Poliției Municipiului Turnu Măgurele, Biroul Ordine Publică Urbană, pentru
săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută de art. 246 C. pen. și de favorizarea infractorului prevăzută de art.
264 C. pen., cu motivarea că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii
penale și că această cauză împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Împotriva acestei
soluții petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată
prin Rezoluția nr. 1601/II/2/2009 din 26 octombrie 2009 a procurorului general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În contra soluției
procurorului de netrimitere în judecată, petiționarul F.S. a formulat plângere
în baza art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă prin
Sentința penală nr. 13 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția
I penală.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că în cauză este împlinit temeiul de prescripție a
răspunderii penale, că aceasta împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale
și că astfel se impune menținerea rezoluției atacate.
În contra aceste
hotărâri a declarat recurs în termen legal petiționarul F.S., care a susținut
că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și că se impune
tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate pentru abuzurile comise
în exercitarea funcțiilor lor.
Recursul declarat nu
este întemeiat.
Din examinarea
lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei se constată că rezoluția de
neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Astfel, în
conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de
urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din
cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă
vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.
Pe de altă parte,
potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. prescripția înlătură răspunderea penală,
iar în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în
mișcare dacă a intervenit prescripția răspunderii penale.
Or, în cauză s-a
reținut de către procuror, în mod corect, că termenele de prescripție a
răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.,
calculate de la data pretinselor fapte, de 8 ani și respectiv 5 ani, s-au
împlinit în cazul infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. imputată
lucrătorului de poliție și de art. 246 C. pen. imputată atât fostului magistrat
judecător și aceluiași lucrător de poliție.
Astfel, termenul de
prescripție de 5 ani început, în cazul magistratului, să curgă de la data de 14
mai 1998 când a fost pronunțată Sentința civilă nr. 704/1998 în Dosarul nr.
2676/1997 al Judecătoriei Turnu Măgurele și s-a împlinit la 14 mai 2003, iar în
cazul lucrătorului de poliție același termen a început să curgă la 7 august
1998 când cercetările efectuate în Dosarul nr. 677/P/2008 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-au finalizat cu propunerea de neînceperea
urmăririi penale și s-a împlinit la 7 august 2003.
Referitor la
infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.,
termenul de prescripție de 8 ani, calculat de la 7 august 1998 s-a împlinit la
7 august 2006.
Întrucât termenele de
prescripție a răspunderii penale erau împlinite în momentul formulării
plângerii petiționarului iar în cauză nu au existat acte de întrerupere a
cursului acestor termene, în mod justificat, prima instanță a menținut
rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
În consecință,
Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurent, urmează, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
a respinge recursul declarat cu obligarea petiționarului la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul F.S. împotriva Sentinței penale nr.
13 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 martie 2010.
Procesat
de GGC - NN