ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 11 aprilie 2008

petiționarul F.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului

judecător R.A. din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele și a lucrătorului de

poliție E.I. din cadrul Poliției Mun.Turnu Măgurele.

În motivarea

plângerii petiționarul a susținut că, în calitate de președinte al completului

care a soluționat Dosarul civil nr. 2676/1997 al Judecătoriei Turnu Măgurele,

judecătorul R.A. a dat o interpretare proprie obiectului cererii de chemare în

judecată și a dispus obligarea petiționarului la plata unei taxe de timbru mult

mai mari și că a pronunțat Sentința civilă nr. 704 din 14 noiembrie 1998, cu

ignorarea Deciziei civile nr. 854 din 14 noiembrie 1985 a Tribunalului

Teleorman.

De asemenea, a mai

susținut că lucrătorul de poliție E.I. nu a efectuat cercetările ce se impuneau

în Dosarul penal nr. 677/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu

Măgurele, și a propus prin referatul din 7 august 1998 a nu se începe urmărirea

penală față de cele 8 persoane reclamate de către petent.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr. 742/P/2008 din 17 iulie 2009 a

dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și

a art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. neînceperea urmăririi penale față de R.A.,

fost judecător la Judecătoria Turnu Măgurele, în prezent pensionată, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen. și față de E.I., în prezent comisar șef în cadrul

Poliției Municipiului Turnu Măgurele, Biroul Ordine Publică Urbană, pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen. și de favorizarea infractorului prevăzută de art.

264 C. pen., cu motivarea că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii

penale și că această cauză împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Împotriva acestei

soluții petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată

prin Rezoluția nr. 1601/II/2/2009 din 26 octombrie 2009 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În contra soluției

procurorului de netrimitere în judecată, petiționarul F.S. a formulat plângere

în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă prin

Sentința penală nr. 13 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că în cauză este împlinit temeiul de prescripție a

răspunderii penale, că aceasta împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale

și că astfel se impune menținerea rezoluției atacate.

În contra aceste

hotărâri a declarat recurs în termen legal petiționarul F.S., care a susținut

că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și că se impune

tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate pentru abuzurile comise

în exercitarea funcțiilor lor.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei se constată că rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de

urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din

cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă

vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Pe de altă parte,

potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. prescripția înlătură răspunderea penală,

iar în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare dacă a intervenit prescripția răspunderii penale.

Or, în cauză s-a

reținut de către procuror, în mod corect, că termenele de prescripție a

răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.,

calculate de la data pretinselor fapte, de 8 ani și respectiv 5 ani, s-au

împlinit în cazul infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. imputată

lucrătorului de poliție și de art. 246 C. pen. imputată atât fostului magistrat

judecător și aceluiași lucrător de poliție.

Astfel, termenul de

prescripție de 5 ani început, în cazul magistratului, să curgă de la data de 14

mai 1998 când a fost pronunțată Sentința civilă nr. 704/1998 în Dosarul nr.

2676/1997 al Judecătoriei Turnu Măgurele și s-a împlinit la 14 mai 2003, iar în

cazul lucrătorului de poliție același termen a început să curgă la 7 august

1998 când cercetările efectuate în Dosarul nr. 677/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-au finalizat cu propunerea de neînceperea

urmăririi penale și s-a împlinit la 7 august 2003.

Referitor la

infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.,

termenul de prescripție de 8 ani, calculat de la 7 august 1998 s-a împlinit la

7 august 2006.

Întrucât termenele de

prescripție a răspunderii penale erau împlinite în momentul formulării

plângerii petiționarului iar în cauză nu au existat acte de întrerupere a

cursului acestor termene, în mod justificat, prima instanță a menținut

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

În consecință,

Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurent, urmează, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a respinge recursul declarat cu obligarea petiționarului la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul F.S. împotriva Sentinței penale nr.

13 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2010.

Procesat

de GGC - NN