ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2422/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79 din 22 martie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul C.F. împotriva Rezoluției nr. 328/P/2009

din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prima instanță a

reținut că la data de 23 februarie 2010 petiționarul a formulat plângere

împotriva rezoluției menționate, arătând în motivarea acesteia că intimatul

I.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele i-a

favorizat pe autorii furtului celor doi cai ai familiei sale, furt care a stat

la baza condamnării sale pentru infracțiunea de omor. Susține că intimatul a

efectuat în mod defectuos ancheta penală, cu scopul de a-i scăpa de răspundere

pe autorii furtului.

Prin Rezoluția nr.

328/P din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10

lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul I.M. -

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele sub aspectul

comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.

de art. 246 C. pen.

În motivarea

rezoluției se arată că procurorul I.M., căreia i-a fost repartizat dosarul

având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată referitoare la

furtul cailor, a dispus, prin Rezoluția nr. 370/P din 01 septembrie 1998 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, neînceperea urmăririi

penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În raport de data

comiterii faptei reclamate, procurorul a considerat că în cauză s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1)

lit. d) C. pen., motiv pentru care împotriva magistratului nu mai pot fi

efectuate cercetări, răspunderea sa fiind înlăturată.

Petentul S.C. a

formulat împotriva acestei soluții plângere la procurorul ierarhic superior

care, prin Rezoluția nr. 157/II-2 din 11 februarie 2010 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art.

275 - 278 C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Curtea a constatat că

atât rezoluția procurorului de caz, cât și rezoluția procurorului ierarhic

superior sunt legale și temeinice, atâta vreme cât în cauză s-a împlinit

termenul de 5 ani al prescripției răspunderii penale, prevăzut de art. 122

alin. (1) lit. d) C. pen. Astfel, infracțiunea reclamată de persoana vătămată

C.F., respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanei, este sancționată

cu o pedeapsă al cărei maxim este de 3 ani, în raport de care urmărirea penală

trebuia să înceapă înăuntrul termenului de 5 ani de la comiterea faptei.

În condițiile în care

plângerea penală a fost formulată la mai bine de 11 ani de la data comiterii,

Curtea a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe

dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. este justificată.

Împotriva Sentinței

penale nr. 79 din 22 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în

termen legal a declarat recurs petiționarul C.F., solicitând trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul I.M.,

întrucât acesta nu a efectuat cercetări complete în cauza ce i-a fost

repartizată, nu a audiat martori, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 228

alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi

penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b

1

).

În speță, intimatul

I.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a

soluționat Dosarul nr. 370/P/1998 având ca obiect plângerea formulată de C.F.

împotriva numiților M.P. și R.G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prin rezoluția din 1 septembrie 1998 dispunând neînceperea urmăririi

penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Petiționarul a

formulat prezenta plângere la data de 24 februarie 2009, la aproximativ 11 ani

de la data comiterii presupusei fapte, timp în care a intervenit prescripția

răspunderii penale, astfel că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. este temeinică și

legală.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, iar conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.F. împotriva Sentinței penale nr.

79 din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT