ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 322 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 9791/271/2006 al Tribunalului Bihor, secția comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA Oradea împotriva pârâtei SC M.C. SA prin lichidator judiciar P.I. IPURL Baia Mare, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție SC N.I.G. LTD Oradea. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 19 iulie 2005, reclamanta a obligat să transfere pârâtei dreptul de proprietate asupra cotei de 7.093 mp din imobilul înscris în CF Baia Mare pentru prețul de 5390 euro plus TVA, care urma să fie achitat de pârâtă la data la care chemata în garanție va achita pârâtei suma de 15.000 euro.

Totodată, părțile s-au obligat să încheie actul în formă autentică până cel mai târziu la data de 19 august 2005. Termenul stabilit nu a fost respectat de părți, reclamanta nu a făcut dovada notificării pârâtei pentru încheierea actului autentic, astfel încât nu se poate reține nicio culpă în sarcina acesteia, motiv pentru care nefiind îndeplinite cerințele art. 1020 C. civ., s-a respins ca nefondată solicitarea reclamantei de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare. În privința cererii de chemare în garanție tribunalul a arătat că SC N.I.G. LTD nu este parte în antecontractul de vânzare-cumpărare, situație în care nu-i revine nicio obligație, față de pârâtă, în sensul art. 969 C. civ.

Apelul declarat de SC S. SRL Oradea a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că apelanta nu a avut calitatea de parte în fața primei instanțe, situație în care nu are calitate procesuală pentru exercitarea acestei căi de atac. Pe de altă parte, susținerea reprezentantului SC M. SA în sensul că dintr-o eroare s-a menționat o altă denumire a fost înlăturată de instanța de apel, în considerarea faptului că dispozițiile art. 287 C. proc. civ. prevăd în mod expres elementele necesare ale cererii de declarare a apelului. În consecință, examinarea motivelor de apel depuse de SC M. SA nu este posibilă în condițiile în care această parte nu a declarat apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC M. SA Oradea criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivat din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 287 C. proc. civ. În mod concret recurenta invocă faptul că în mod greșit au fost înlăturate apărările referitoare la existența unei erori evidente în dactilografierea denumirii societății apelante, în condițiile în care, într-adevăr în cuprinsul cererii de apel, s-a menționat SC S. SRL în loc de SC M. SA, denumire ce figura însă la rubrica expeditor, pe plicul atașat cererii și de asemenea pe contractul de asistență juridică, solicitat, de altfel, de instanță, însă ignorat ulterior. De asemenea, arată recurenta, pentru omisiunea indicării denumirii apelantei, cerință prevăzută de art. 287 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune expresă, spre deosebire de ipotezele avute în vedere la pct. 2-5, a căror neîndeplinire atrage sancțiunea nulității sau a decăderii. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și temeiurilor de drept anterior menționate, curtea constată că este fondat. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 287 alin. (1) C. proc. civ., cererea de apel, va cuprinde, printre altele, denumirea și sediul societății, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mențiunile referitoare la arătarea hotărârii atacate și semnătura sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, cerințe ce pot fi însă împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar lipsa semnăturii, în condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc.

civ. Același text legal stabilește că cererea de apel va cuprinde, sub sancțiunea decăderii, și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și dovezile invocate. Rezultă, așadar că menționarea eronată a denumirii societății apelante nu poate atrage în speță, sancțiunea inadmisibilității apelului, în lipsa unui temei legal în acest sens, cu atât mai mult cu cât eroarea materială în privința denumirii apelantei este evidentă, cererea de apel fiind redactată de societatea de avocatură care a reprezentat-o pe reclamanta SC M. SA Oradea, care figura ca expeditor pe plicul prin care a fost trimisă prin poștă cererea de apel, iar motivele de apel au fost depuse de SC M. SA.

De menționat că la primul termen de judecată, reprezentantul reclamantei SC M. SA a depus taxa judiciară de timbru și motivele de apel, făcând precizarea că dintr-o eroare de dactilografiere a fost menționată greșit denumirea apelantei, făcând deci cuvenita rectificare, însă ulterior acestui moment, instanța de apel, fără a indica vreun temei de drept, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității apelului, pe care, de altfel, a și admis-o. Astfel, instanța printr-o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 287 alin. (1) C. proc. civ. a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care recursul va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și în urma casării deciziei, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleași instanțe pentru examinarea tuturor motivelor invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 2/2009- A/C din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.