ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 322 din 19 septembrie

2008 pronunțată în dosarul nr. 9791/271/2006 al Tribunalului Bihor, secția

comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.

SA Oradea împotriva pârâtei SC M.C. SA prin lichidator judiciar P.I. IPURL Baia

Mare, precum și cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtă împotriva chematei în garanție SC N.I.G. LTD Oradea.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut în esență

că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 19 iulie 2005, reclamanta

a obligat să transfere pârâtei dreptul de proprietate asupra cotei de 7.093

mp din imobilul înscris în CF Baia Mare pentru prețul de 5390 euro plus

TVA, care urma să fie achitat de pârâtă la data la care chemata în

garanție va achita pârâtei suma de 15.000 euro. Totodată,

părțile s-au obligat să încheie actul în formă

autentică până cel mai târziu la data de 19 august 2005.

Termenul stabilit nu a fost

respectat de părți, reclamanta nu a făcut dovada

notificării pârâtei pentru încheierea actului autentic, astfel încât nu se

poate reține nicio culpă în sarcina acesteia, motiv pentru care

nefiind îndeplinite cerințele art. 1020 C. civ., s-a respins ca

nefondată solicitarea reclamantei de rezoluțiune a antecontractului

de vânzare-cumpărare.

În privința cererii de chemare

în garanție tribunalul a arătat că SC N.I.G. LTD nu este parte

în antecontractul de vânzare-cumpărare, situație în care nu-i revine

nicio obligație, față de pârâtă, în sensul art. 969 C. civ.

Apelul declarat de SC S. SRL Oradea

a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, cu motivarea că apelanta nu a avut calitatea

de parte în fața primei instanțe, situație în care nu are

calitate procesuală pentru exercitarea acestei căi de atac. Pe de

altă parte, susținerea reprezentantului SC M. SA în sensul că

dintr-o eroare s-a menționat o altă denumire a fost

înlăturată de instanța de apel, în considerarea faptului că

dispozițiile art. 287 C. proc. civ. prevăd în mod expres elementele

necesare ale cererii de declarare a apelului.

În consecință, examinarea

motivelor de apel depuse de SC M. SA nu este posibilă în condițiile

în care această parte nu a declarat apel.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanta SC M. SA Oradea criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivat din aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 287 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă

faptul că în mod greșit au fost înlăturate apărările

referitoare la existența unei erori evidente în dactilografierea denumirii

societății apelante, în condițiile în care, într-adevăr în

cuprinsul cererii de apel, s-a menționat SC S. SRL în loc de SC M. SA,

denumire ce figura însă la rubrica expeditor, pe plicul atașat

cererii și de asemenea pe contractul de asistență juridică,

solicitat, de altfel, de instanță, însă ignorat ulterior.

De asemenea, arată recurenta,

pentru omisiunea indicării denumirii apelantei, cerință

prevăzută de art. 287 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul nu a

prevăzut o sancțiune expresă, spre deosebire de ipotezele avute

în vedere la pct. 2-5, a căror neîndeplinire atrage sancțiunea

nulității sau a decăderii.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și temeiurilor de drept anterior

menționate, curtea constată că este fondat.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 287 alin. (1) C. proc. civ., cererea de apel, va

cuprinde, printre altele, denumirea și sediul societății, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mențiunile referitoare la

arătarea hotărârii atacate și semnătura sunt prevăzute

sub sancțiunea nulității, cerințe ce pot fi însă

împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare,

iar lipsa semnăturii, în condițiile prevăzute de art. 133 alin.

(2) C. proc. civ.

Același text legal

stabilește că cererea de apel va cuprinde, sub sancțiunea

decăderii, și motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază apelul și dovezile invocate.

Rezultă, așadar că menționarea

eronată a denumirii societății apelante nu poate atrage în

speță, sancțiunea inadmisibilității apelului, în lipsa

unui temei legal în acest sens, cu atât mai mult cu cât eroarea materială

în privința denumirii apelantei este evidentă, cererea de apel fiind

redactată de societatea de avocatură care a reprezentat-o pe

reclamanta SC M. SA Oradea, care figura ca expeditor pe plicul prin care a fost

trimisă prin poștă cererea de apel, iar motivele de apel au fost

depuse de SC M. SA.

De menționat că la primul

termen de judecată, reprezentantul reclamantei SC M. SA a depus taxa

judiciară de timbru și motivele de apel, făcând precizarea

că dintr-o eroare de dactilografiere a fost menționată

greșit denumirea apelantei, făcând deci cuvenita rectificare, însă

ulterior acestui moment, instanța de apel, fără a indica vreun

temei de drept, a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității apelului, pe care, de altfel, a și admis-o.

Astfel, instanța printr-o

interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 287 alin. (1) C. proc.

civ. a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care recursul

va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și în urma

casării deciziei, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleași

instanțe pentru examinarea tuturor motivelor invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC M. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 2/2009- A/C din 13 ianuarie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 martie 2010.