ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9401/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9401/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta V.M.

împotriva sentinței nr. 717 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă

A.V.A.S.; a schimbat în tot sentința apelată, în

sensul admiterii acțiunii.

Drept urmare, a

constatat

că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru terenul de 800 mp situat în Târgu Jiu,

județul Dolj,

astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert S.C.,

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâta A.V.A.S. critică decizia nr. 70/2009

pentru nelegalitate și netemeinicie, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Pârâta arătă că prin dispoziția nr. 2909

din 23 septembrie 2004 emisă de SC C. SA prin lichidator judiciar s-a respins

cererea reclamantei de restituire în natură sau de acordare a măsurilor

reparatorii în echivalent pentru terenul de 800 mp.

În speță, nu este vorba de o preluare

abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziții

limitează sfera de

aplicare a legii

speciale, fiind aplicabil art.8 din același act normativ,

întrucât

terenul revendicat de reclamantă a fost adus ca aport în C.A.P. Panduru Tg.Jiu,

iar în urma colectivizării a intrat în patrimoniul SC C. SA.

Faptul că reclamanta nu a urmat procedura

specială instituită de Legea nr. 18/1991 nu conduce la concluzia că pentru

terenul în cauză nu sunt aplicabile dispoziții legii fondului funciar.

In mod corect a reținut prima instanță că

reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită în sensul

art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel că A.V.A.S. nu este

instituție publică notificată, neavând competența de a se pronunța asupra

notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât nu a

fost legal învestită cu soluționarea acesteia.

In consecință, pârâta a solicitat

menținerea sentinței nr. 717 din 15 aprilie 2008, cu consecința respingerii

apelului declarat de reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 283 din 16 aprilie 2009 a admis în parte cererea de

completare a dispozitivului deciziei civile nr. 70 din 29 ianuarie 2009 pronunțată

de Curtea

de Apel București, secția a IV-a

civilă, formulată de V.M.; a

dispus completarea acestuia în sensul

obligării pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 501,70 lei, cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de expert către reclamanta V.M.

La pronunțarea acestei decizii, Curtea a

reținut că apelanta-

reclamantă a solicitat

admiterea apelului, precum și obligarea la plata

cheltuielilor de

judecată, și în dispozitivul deciziei nu se face nicio mențiune cu privire la

cererea acesteia, astfel că este îndeplinită și condiția omisiunii instanței de

a se pronunța asupra unui capăt de cerere.

Cu privire la onorariul plătit pentru

expertiza tehnică efectuată de expert S.C., la dosar se afla depusă chitanța

nr. 12431242/1 din 15 octombrie 2008, care dovedea achitarea sumei de 501,70

lei de către apelantă.

In privința costului transportului CFR pe

ruta Rovinari -

București, pentru datele

din 8 aprilie 2008 (la tribunal), din 11 septembrie 2008 și

9 octombrie 2008

(la Curtea de Apel București) s-a depus adeverința eliberată de Agenția de

Voiaj Târgu Jiu, care atestă tarifele în vigoare la data de 29 octombrie 2008

pe ruta Târgu Jiu - București, Târgu Jiu - Craiova, Târgu Jiu - Rovinari.

Această adeverință nu s-a dovedit utilă soluționării cererii, ea fiind concludentă

numai în ceea ce privește tarifele practicate la o anumită dată nu și faptul că

partea a efectuat, în concret, aceste cheltuieli.

Împotriva acestei decizii, au declarat

recurs atât pârâta A.V.A.S. cât și reclamanta V.M.

apelată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (3) C.

proc. civ. pentru cele ce succed.

In mod neîntemeiat a procedat instanța la

judecarea cererii privind completarea dispozitivului deciziei nr. 70 din 19

ianuarie 2007, tară citarea A.V.A.S. în cauză întrucât, potrivit art. 281

1

alin. (2) C. proc. civ. „cererea se soluționează de urgență, cu citarea

părților, prin hotărâre separată".

Astfel, instanța a încălcat aceste

dispoziții legale, pârâta nefiind citată la termenul soluționării cererii

apelantei V.M.

Solicită admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

criticile formulate împotriva hotărârii instanței de apel pe dispozițiile art. 281

și art. 299 C. proc. civ.

Se arată că decizia recurată este

incompletă întrucât aceasta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată în

privința costului biletelor de călătorie C.F.R. din datele de 8 aprilie 2008,

11 septembrie 2008 și 9 octombrie 2008, a retribuției tarifare nete pentru

zilele în care B.G. a fost mandatat de aceasta să o reprezinte și nu numai

acordarea sumei de 501,70 lei, reprezentând onorariul de expert la care a fost

obligată pârâta A.V.A.S.

În consecință, reclamanta solicită

acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1255,30 lei ocazionate de

desfășurarea procesului pe fond și în apel.

Analizând deciziile atacate, în limitele

criticilor formulate prin

motivele de

recurs și în raport de dovezile administrate și temeiurilor

de drept

incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile declarate de A.V.A.S.

nu sunt întemeiate pentru considerentele ce succed:

Curtea de Apel, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta V.M.

împotriva sentinței nr. 717 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă

A.V.A.S.; a schimbat în tot sentința apelată, în

sensul admiterii acțiunii. Drept urmare, a constata

că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 800 mp

situat în Târgu Jiu, județul Dolj, astfel cum a fost identificat în raportul de

expertiză întocmit de expert S.C., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

La pronunțarea

deciziei, instanța a reținut cele ce urmează:

Terenul de 7501 mp, proprietatea

autorilor reclamantei, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 5323/1924,

actului de partaj voluntar nr. 1328/1924, a testamentului din 19.0.1932 și a

actului de donație autentificat sub nr. 6736/595 din 16 mai 1938, a trecut la

C.A.P. Pandurii Târgu-Jiu - 4000 mp, iar suprafața de

aproximativ 3000 mp i-a fost transmis reclamantei, așa cum rezultă

din

certificatul de moștenitor nr. 226 din 24 martie 1971 eliberat de Notariatul de

Stat Dolj.

Prin titlul de proprietate nr. 1347769

din 28 iulie 1998 emis de Comisia județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de

proprietate asupra unei suprafețe de teren de

6615 mp, diferența de

800 mp fiind

proprietatea SC C. SA, societate privatizată.

Instanța de apel reține calitatea A.V.A.S.

de entitate învestită cu soluționarea notificării față de dispozițiile art. 23

alin. (3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă societatea nu

a înaintat notificarea către A.V.A.S. Reține instanța și incidența

dispozițiilor art. 22 alin. (4) și art. 27 alin. (2) din aceiași lege de

reparație, cea de-a doua instanță de fond a reținut o situație de fapt conformă

probatoriilor administrate în etapele procesuale parcurse, aplicând corect

dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, prin notificarea nr. 274/2001 V.M.

a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan de

800 mp deținut de SC C. SA.

Societatea, prin lichidator judiciar, a

respins cererea prin dispoziția nr. 2902 din 23 septembrie 2004, cu motivarea

că societatea s-a privatizat cu respectarea dispozițiilor legale.

Față de

dispozițiile art. 27 alin. (2) și art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent se

propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea, în speță,

recurenta.

Este nefondată și critica referitoare la

incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

privind inaplicabilitatea acestei legi de reparație atunci când regimul juridic

al terenurilor notificate este reglementat de legile fondului funciar, câtă

vreme imobilul nu a trecut în patrimoniul C.A.P. Pandurii Târgu Jiu, astfel cum

rezultă din procesul-verbal de colectivizare încheiat la 13 iunie 1966.

Terenul în litigiu se află în

intravilanul orașului Târgu Jiu,

conform

raportului de expertiză și în patrimoniul SC C. SA,

societate comercială

privatizată, în prezent lichidată.

Referitor la recursul A.V.A.S.

declarat împotriva deciziei civile nr. 283 din 16

aprilie 2009, Înalta

Curte reține:

A.V.A.S., conform deciziei de îndeplinire

a procedurii de citare pentru terenul de judecată de la 16 aprilie 2009 ( fila

118 dosar apel), a fost legal citată, cu respectarea dispozițiilor art. 100 C.

proc. civ.

Astfel, verificând actul de procedură, Înalta

Curte reține că arătările precizate sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3)

C. proc. civ., sunt corespunzător completate, în sensul menționării anului,

lunii și zilei când a fost încheiat, 23 martie 2009; a numelui celui care 1-a

încheiat – F.E.; a persoanei

căruia i s-a

făcut comunicarea și sediul acesteia - A.V.A.S.

, sector 1; numele și

calitatea celui căruia i s-a tăcut înmânarea – N.M., referent, seria RR nr.

195586, ora 11, precum și semnătura agentului.

Pentru considerentele ce preced,

recursurile declarate de A.V.A.S. împotriva celor două decizii vor fi respinse,

ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamanta, prin recursul declarat

împotriva deciziei nr. 283 din 16 aprilie 2009, arată că a făcut dovezile

necesare acordării cheltuielilor de judecată în privința costului biletelor

C.F.R. și a retribuției tarifare pentru zilele în care s-a deplasat la instanță

și anume 8 aprilie 2008, 11 septembrie 2008 și 9 octombrie 2008.

Susținerile sunt corecte față de

adeverința eliberată la 29 octombrie 2008 de Agenția de Voiaj C.F.R. S.A. din

care rezultă că mandatarul reclamantei, B.G., a cumpărat bilete pentru datele

mai sus arătate pentru ruta Rovinari - Târgu Jiu-București, tur și retur.

De asemenea, potrivit adeverinței nr.

2526 din 30 octombrie 2009 eliberată de S.C.C.E. Turceni SA – E.M. Jilț - Mina

Tehomir, B.G. are o retribuție tarifară netă de șut de zi de 88,60 lei și că

pentru aceleași zile în care a cumpărat bilete de tren a fost în concediu fără

salariu.

Așadar, cum s-a făcut dovada în recurs a

efectuării cheltuielilor de judecată pretinse, conform art. 305 C. proc. civ.,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul și va modifica decizia în parte, în sensul obligării

pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 990,3 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

deciziei nr. 283 din 16 aprilie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziilor nr. 70 din 29 ianuarie 2009

și nr. 283 din 16 aprilie 2009 ale Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Admite recursul

declarat de reclamanta V.M. împotriva

deciziei

nr. 283 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică, în parte, decizia atacată, în

sensul că, obligă pârâta A.V.A.S. la plata sumei de 990,3 lei cheltuieli de

judecată către reclamanta V.M.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

noiembrie 2009.