ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 370/2008

Asupra recursului de față: La data de 27 octombrie 2004, reclamanții D.P. și D.N. au chemat în judecată pe pârâta SC A.O. SA, contestând legalitatea deciziei nr. 32 emisă de aceasta la 30 septembrie 2004, prin care s-a respins notificarea reclamanților privind restituirea terenului în suprafață de 699 mp situat în municipiul Târgu Jiu, cartierul Drăgoieni, județul Gorj. S-a susținut în motivarea contestației că pârâta a respins cererea întrucât reclamanții nu și-au dovedit calitatea de moștenitori, că nu a fost probată preluarea abuzivă a imobilului și acesta nu a fost identificat ca fiind același cu cel deținut de pârâtă.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 299/2005, care prin sentința civilă nr. 130 din 21 martie 2005 a respins contestația, reținând că reclamanții nu au respectat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au depus înscrisuri care să ateste vocația succesorală a reclamanților, respectiv certificat de moștenitor sau de calitate succesorală, actele de stare civilă, copiile certificatelor de naștere și de deces nefiind îndestulătoare în stabilirea calității procesuale active. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a contestației având în vedere neîndeplinirea cerințelor legate de forma înscrisurilor, care nu sunt legalizate și certificate conform cu originalele, invocându-se lipsa unui titlu de proprietate în forma prevăzută de legiuitor pentru a produce efecte translative de proprietate, precum și împrejurarea preluării abuzive a imobilului.

Hotărârea pronunțată în soluționarea apelului, în baza celor invocate de prima instanță, în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ. a păstrat motivarea tribunalului în sensul că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului, a calității de moștenitori și aceea a calității de proprietari ai autorilor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D.P. și D.N., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține de recurenți că instanța de apel nu a dispus citarea acestora cu mențiunea de a depune înscrisurile în original și nu a uzat de prerogativele conferite de legiuitor privind exercitarea unui rol activ, consființit de prevederile art. 129 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.

Recursul este nefondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed: Reclamanții au investit instanța cu soluționarea unei contestații, în cadrul procesual definit de prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în vigoare în forma inițială la data introducerii acțiunii, îndreptate împotriva deciziei emisă de unitatea deținătoare a imobilului, respectiv SC A.O. SA, întrucât i-a fost respinsă notificarea formulată în vederea restituirii terenului în suprafață de 699 mp situat în municipiul Târgu Jiu, cartierul Drăgoieni, județul Gorj. În acord cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.

Potrivit noii reglementări a art. 22 (în prezent art. 24 introdus prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare), alin. (1) „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, astfel că în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.

Cât privește însă identitatea terenului în suprafață de 699 mp solicitat prin notificare a fi restituit, instanțele au de lămurit identificarea lui, respectiv dacă acesta este cel cuprins în „borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole” din orașul Târgu Jiu sau dacă a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Față de aceste considerente, recursul este fondat în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 313 teza primă C. proc. civ., urmând a fi casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare , aceleiași instanțe. Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere are a administra proba cu expertiză imobiliară, de identificare a imobilului în litigiu și a realiza o corectă individualizare a terenului, în raport de înscrisurile depuse în recurs, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

În consecință, Înalta Curte va admite recursul, casând decizia Curții de Apel Craiova, căreia îi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.P. și D.N. împotriva deciziei nr. 2647 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare , Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.