ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 370/2008

Asupra recursului

de față:

La data de 27

octombrie 2004, reclamanții D.P. și D.N. au chemat în judecată pe pârâta SC

A.O. SA, contestând legalitatea deciziei nr. 32 emisă de aceasta la 30

septembrie 2004, prin care s-a respins notificarea reclamanților privind

restituirea terenului în suprafață de 699 mp situat în municipiul Târgu Jiu,

cartierul Drăgoieni, județul Gorj.

S-a susținut în

motivarea contestației că pârâta a respins cererea întrucât reclamanții nu

și-au dovedit calitatea de moștenitori, că nu a fost probată preluarea abuzivă

a imobilului și acesta nu a fost identificat ca fiind același cu cel deținut de

pârâtă.

Pricina a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 299/2005, care prin sentința

civilă nr. 130 din 21 martie 2005 a respins contestația, reținând că

reclamanții nu au respectat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în

sensul că nu au depus înscrisuri care să ateste vocația succesorală a

reclamanților, respectiv certificat de moștenitor sau de calitate succesorală,

actele de stare civilă, copiile certificatelor de naștere și de deces nefiind

îndestulătoare în stabilirea calității procesuale active.

De asemenea,

instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a contestației având în

vedere neîndeplinirea cerințelor legate de forma înscrisurilor, care nu sunt

legalizate și certificate conform cu originalele, invocându-se lipsa unui titlu

de proprietate în forma prevăzută de legiuitor pentru a produce efecte

translative de proprietate, precum și împrejurarea preluării abuzive a

imobilului.

Hotărârea

pronunțată în soluționarea apelului, în baza celor invocate de prima instanță,

în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ. a păstrat motivarea tribunalului

în sensul că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului, a

calității de moștenitori și aceea a calității de proprietari ai autorilor.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții D.P. și D.N., invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se

susține de recurenți că instanța de apel nu a dispus citarea acestora cu

mențiunea de a depune înscrisurile în original și nu a uzat de prerogativele

conferite de legiuitor privind exercitarea unui rol activ, consființit de

prevederile art. 129 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora „judecătorii

au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală

privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.

Recursul este

nefondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed:

Reclamanții au

investit instanța cu soluționarea unei contestații, în cadrul procesual definit

de prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în vigoare în forma

inițială la data introducerii acțiunii, îndreptate împotriva deciziei emisă de

unitatea deținătoare a imobilului, respectiv SC A.O. SA, întrucât i-a fost

respinsă notificarea formulată în vederea restituirii terenului în suprafață de

699 mp situat în municipiul Târgu Jiu, cartierul Drăgoieni, județul Gorj.

În acord cu

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această

calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.

Potrivit noii

reglementări a art. 22 (în prezent art. 24 introdus prin Legea nr. 247/2005, de

imediată aplicare), alin. (1) „în absența unor probe contrare, existența și,

după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive, sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, astfel că în

aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau,

după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar”.

Cât privește însă

identitatea terenului în suprafață de 699 mp solicitat prin notificare a fi

restituit, instanțele au de lămurit identificarea lui, respectiv dacă acesta

este cel cuprins în „borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole” din

orașul Târgu Jiu sau dacă a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991.

Față de aceste

considerente, recursul este fondat în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 313

teza primă C. proc. civ., urmând a fi casată decizia și trimisă cauza spre

rejudecare , aceleiași instanțe.

Cu prilejul

rejudecării, instanța de trimitere are a administra proba cu expertiză

imobiliară, de identificare a imobilului în litigiu și a realiza o corectă

individualizare a terenului, în raport de înscrisurile depuse în recurs, ca

urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

În consecință,

Înalta Curte va admite recursul, casând decizia Curții de Apel Craiova, căreia

îi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanții D.P. și D.N. împotriva deciziei nr. 2647 din 17

octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare , Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.