ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3362/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 130 din 21 martie 2005 a Tribunalului Dolj s-a respins contestația formulată de reclamanții D.P. și D.N. reținându-se că reclamanții nu au îndeplinit cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001, nefiind depuse înscrisuri care să ateste vocația succesorală, calitatea de moștenitor, și respectiv calitatea procesuală activă. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția de respingere contestației, având în vedere neîndeplinirea cerințelor legate de forma înscrisurilor, copii legalizate și certificate conform cu originalele, invocându-se lipsa unui titlu de proprietate în forma prevăzută de legiuitor pentru a produce efecte trainice asupra titlului de proprietate, precum și împrejurarea preluării abuzive a imobilului.

Prin Decizia civilă nr. 2647 din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului Dolj ca nemotivată de către reclamanți. Hotărârea pronunțată în soluționarea apelului, în baza celor invocate de prima instanță, în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a păstrat motivarea tribunalului, în sensul că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului, a calității de moștenitori și aceea a calității de proprietari ai autorilor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D.P. și D.N., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține de recurenți că instanța de apel nu a dispus citarea acestora cu mențiunea de a depune înscrisurile în original și nu a uzat de prerogativele conferite de legiuitor privind exercitarea unui rol activ, consfințit de prevederile art. 129 alin. (4) din același cod, în temeiul cărora „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc". Prin Decizia civilă nr. 370 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 30531/1/2005, s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare, Curții de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Reclamanții au investit instanța cu soluționarea unei contestații, în cadrul procesual definit de prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în vigoare în forma inițială la data introducerii acțiunii, îndreptate împotriva deciziei emisă de unitatea deținătoare a imobilului, respectiv SC A.O. SA, întrucât i-a fost respinsă notificarea formulată în vederea restituirii terenului în suprafață de 699 mp, situat în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj. În acord cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.

Este de observat că, în recurs, s-au depus înscrisuri care fac dovada dreptului de proprietate, reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, conform titlurilor de proprietate din 16 octombrie 2002 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj, pentru suprafața de 13 ha teren pe numele reclamanților D.P. și D.N. (fila 33 dosar recurs), iar ulterior, pentru primul reclamant, s-a emis și titlul de proprietate din 24 iunie 2005, în temeiul aceleiași legi, pentru suprafața de 2 ha., astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 35 dosar. De asemenea, din „borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole" din orașul Târgu Jiu, întocmit în anul 1948, rezultă că imobilul a aparținut în proprietate familiei D.P.

și D.A., fiind trecuți D.N., D.P., D.M. (aceștia din urmă în calitate de descendenți), astfel cum rezultă din copiile certificatelor de naștere, depuse la fila 37 - 38 dosar, reclamanții fiind nepoți de fiică ai autoarei defuncte, A.R.

Potrivit noii reglementări a art. 22 (în prezent art. 24 introdus prin Legea nr. 247/2005 - de imediată aplicare) - (1) „în absența unor probe contrare, existența sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, astfel că în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar". Cât privește însă identitatea terenului în suprafață de 699 mp solicitat prin notificare a fi restituit, instanțele au de lămurit identificarea lui, respectiv dacă aceste este cel cuprins în „borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole" din orașul Târgu Jiu sau dacă a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991.

Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere a încuviințat efectuarea unei expertize imobiliare, de identificare a imobilului în litigiu și a realiza o corectă identificare a terenului, în raport de înscrisurile depuse în recurs, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Astfel prin Decizia civilă nr. 241 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-a admis apelul reclamanților D.P. și D.N. împotriva pârâtei SC C.D. SRL și s-a schimbat sentința civilă nr. 137 din 21 martie 2005 a Tribunalului Dolj în sensul anulării Deciziei nr. 32/2004 emisă de SC A.O. SA s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 967 mp teren situat în Târgu Jiu, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: - N - D.N.

67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea, pe dimensiunea de 10,98 m. - E - SC V.B. SA Târgu Jiu pe dimensiunea de 79,42 m. - S - SC V.B. SA Târgu Jiu, pe dimensiunea de 13,55 m. - V - M.A.D., pe dimensiunea de 79,06 m. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel în rejudecare a reținut următoarele: Î n rejudecarea apelului, în raport de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, în ședința de judecată din 19 martie 2009, a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topometrie, având ca obiective: individualizarea terenului solicitat prin notificare, în raport de actele doveditoare depuse de apelanții contestatori, să se verifice dacă terenul este deținut de intimată, dacă este liber de construcții și detalii de sistematizare, cu întocmirea unei schițe detaliate a terenului și, de asemenea, dacă terenul este intravilan sau extravilan și a făcut obiectul restituirii în temeiul legilor fondului funciar.

De asemenea, instanța a solicitat relații de la Primăria Municipiului Târgu Jiu, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea reclamanților. Cu adresa din 1 aprilie 200, Primăria Municipiului Târgu Jiu a înaintat instanței, în copii certificate, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de D.P. și D.N., precum și actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Părțile au depus la dosar mai multe înscrisuri, între care, acte privind reorganizarea intimatei și calitatea procesuală pasivă a acesteia, noua denumire SC C.D. SA, acte de stare civilă, procură, împuternicire de reprezentare, delegație avocațială, chitanțe de plată onorariu de expert și onorariu de avocat.

La data de 8 iulie 2009, s-a depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar C.D., la care părțile nu au formulat obiecțiuni, și concluzionează următoarele: - terenul în litigiu este amplasat în intravilanul Municipiului Târgu Jiu, cartierul Drăgoieni, județul Gorj, iar, în urma măsurătorilor, rezultă suprafața deținută de pârâta SC C.D. SRL ca fiind de 967 mp - cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: - N - D.N. 67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea pe dimensiunea de 10,98 m.; - E - SC V.B. SA Târgu Jiu pe dimensiunea de 79,42 m.p.; - S - SC V.B. SA Târgu Jiu pe dimensiunea de 13,55 m; -V - M.A.D.

(teren închiriat pârâtei), pe dimensiunea de 79,06 m.; - terenul deținut de intimată are suprafața de 967 mp, mai mult cu 272 mp față de cel solicitat de reclamanți prin notificare, întrucât la data respectivă reclamanții nu cunoșteau exact, în fapt, suprafața terenului în litigiu; - în urma discuțiilor cu reprezentantul intimatei, rezultă că societatea a cumpărat numai construcțiile, fără teren, și că plătește chirie pârâtei M.A.D., care a obținut titlul de proprietate pe terenul învecinat cu terenul în litigiu se află o cabină cântar, pe o suprafață de 15,66 mp, un cântar auto pe o suprafață de 61,66 mp și, parțial, padocul de depozitare agregate (nisip, pietriș), pe suprafața de 128,70 mp; - terenul în litigiu este situat în intravilanul Municipiului Târgu Jiu și nu a făcut obiectul restituirii în temeiul legilor fondului funciar.

În ședința de judecată din 10 septembrie 2009, instanța, din oficiu, a pus în discuție și a dispus completarea raportului de expertiză, în sensul de a se preciza dacă pot fi ridicate construcțiile de pe terenul în litigiu; iar, în caz negativ, întinderea și delimitarea exactă a terenului aferent necesar folosirii acestora și a terenului liber de construcții; de asemenea, de a se preciza titlul intimatei cu privire la terenul în litigiu. Prin completarea la raportul de expertiză - Obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară - de asemenea necontestată de părți, expertul C.D. a precizat că, în urma discuțiilor cu reprezentantul intimatei, a aflat că societatea nu deține teren în proprietate, a cumpărat numai construcțiile și, fiind o stație de producere a asfaltului, se mută acolo unde are de construit drumuri pentru a fi mai eficientă economic, iar, în ceea ce privește posibilitatea ridicării acestor construcții, întreaga stație poate fi mutată.

Instanța de apel a reținut că prin decizia ce face obiectul contestației, s-a respins notificarea reclamanților pentru terenul în litigiu, motivându-se în esență că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite (moștenitori), nu au dovedit, de asemenea, preluarea abuzivă a imobilului, dreptul de proprietate la momentul preluării, precum și identitatea terenului preluat abuziv, cu cel deținut actualmente de intimată. Prima instanță a respins contestația, reținând neîndeplinirea cerințelor legate de forma înscrisurilor, lipsa unui titlu de proprietate în forma prevăzută de legiuitor pentru a produce efecte translative de proprietate și nedovedirea preluării abuzive a terenului.

Or, cu probele administrate în cauză, actele depuse la dosar, în special în recurs - între care „Extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din orașul Târgu Jiu, județul Gorj, întocmit conform Recensământul agricol și al populației din ianuarie 1948", acte de stare civilă - expertiză, raportat la dispozițiile art. 4 și 24 din Legea nr. 10/2001/ R., reclamanții au dovedit că terenul în litigiu a fost proprietatea autoarei lor, fiind preluat abuziv de stat, astfel încât, în baza art. 1 din Legea nr. 10/2001/ R., sunt îndreptățiți la restituire.

De altfel, această problemă, a dreptului reclamanților la restituire, a fost dezlegată chiar prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspectele ce trebuiau rezolvate de instanța de rejudecare vizând numai identificarea terenului solicitat a fi restituit, respectiv dacă acesta este cel cuprins în „borderoul proprietății și exploatațiilor agricole", din orașul Târgu Jiu, sau dacă a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Ca atare, instanța de apel a reținut că s-a făcut dovada că terenul solicitat de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, este în posesia pârâtei, care nu justifică nici un titlu pentru deținerea acestuia, și nici nu a făcut obiectul reconstituirii în temeiul legilor fondului funciar.

În ceea ce privește modalitatea de restituire a terenului în litigiu, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Lege, care prevede, în principiu, restituirea în natură, astfel încât, restituirea în altă modalitate se face numai atunci când nu este posibilă restituirea în natură. Cum, în speță, pe terenul în litigiu se află o cabină cântar, un cântar auto și, parțial, un padoc de depozitare agregate, aceste construcții putând fi ridicate, rezulta că nu sunt incidente dispozițiile legii, care se referă la măsuri reparatorii în echivalent; acestea vizează suprafețele ocupate de construcții noi, cele afectate servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C.D. SRL solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Recurenta susține că instanța de apel în rejudecare nu a lămurit o serie de aspecte necesare și utile în dezlegarea cauzei, printre care cele legate de modalitatea de preluare a imobilului, nefiind dovedit faptul că reclamanții au înaintat o acțiune în constatarea nulității donației. Nici situația terenului nu a fost lămurită (susține recurenta), iar expertiza stabilește numai suprafața ipotetică ce ar putea fi revendicată fără a putea să dea o soluție clară asupra identității amplasamentului terenului revendicat cu cel deținut actualmente.

O altă critică vizează situația despăgubirilor, susținându-se că normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 statuează clar care sunt modalitățile și actele ce trebuie să dovedească că nu s-au primit despăgubiri. Or, susține reclamanta nu există la dosar astfel de acte, iar neprecizarea momentului și a modalității de preluare creează dificultăți și în această privință. Ca atare, nu sunt clarificate aceste aspecte și nici cele legate de situația terenului, dacă acesta a făcut sau nu obiectul legii fondului funciar. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, și a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte reține următoarele: Instanța de apel în rejudecare s-a conformat dispozițiilor obligatorii date prin Decizia de casare nr. 370 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Astfel potrivit art. 315 C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității admiterii unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Cum, prin decizia de casare sus evocată, au fost dezlegate problemele de drept ce vizează situația terenului din litigiu impunându-se doar necesitatea administrării probei tehnice privind efectuarea unei expertize de identificare a terenului solicitat, instanța de apel în rejudecare a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. Astfel expertiza efectuată a concluzionat că terenul solicitat se află în posesia pârâtei, care nu justifică nici un titlu pentru deținerea lui. Față de această situație și de faptul că terenul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, sunt incidente dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 10/2001. Din perspectiva celor expuse, și a faptului că instanța de apel s-a conformat dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., nu sunt fondate nici una din criticile recurentei, motiv pentru care nefiind incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul SC C.D. SRL împotriva Deciziei nr. 241 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2010.