ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 177 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au decăzuți reclamanții S.E.L., S.D.O. și S.A.G. din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată și a fost admisă în parte cererea introductivă formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., A.N.R.P. – C.P.M., SC F.P. SA și S.R. prin C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., în sensul că a fost obligată C.C.S.D. să emită reclamanților decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv, conform dispoziției nr. 7562 din 3 aprilie 2006 emisă de P.M.

Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cererea de modificare a acțiunii formulată de reclamanți a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., astfel încât aceștia sunt decăzuți din dreptul de a modifica acțiunea în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamantului S.D.O. s-a apreciat că, deși nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea imobilelor expropriate, a fost acceptat de ceilalți reclamanți, moștenitori ai defunctei S.E. Instanța a reținut că prin dispoziția nr. 7562 din 3 aprilie 2006 emisă de P.M. Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților S.E.L.

și S.A.G. pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, str. I.P. Pavlov, dispoziție care, împreună cu dosarul de notificare, au fost înaintate la C.C.S.D., fiind înregistrate sub nr. 13245/ CC. Instanța a reținut că de la data depunerii cererii de restituire a imobilelor din anul 2001 și până la data introducerii acțiunii, 16 aprilie 2007, autoritățile nu au finalizat procedura de stabilire a despăgubirilor pentru imobilul ce a aparținut autoarei reclamanților, apreciind că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca dreptul reclamanților la un proces echitabil. De asemenea, instanța a reținut că neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire aduce o atingere noțiunii de bun, precum și obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. 2. Recursul declarat de C.C.S.D. Recurenta C.C.S.D. și-a motivat în drept calea de atac exercitată prin invocarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Criticile formulate au fost grupate de recurentă în două motive de recurs, după cum urmează: 2.1. Prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.D.O. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că reclamantul indicat nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, nu poate avea calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Municipiul Craiova, str. I.P.

Pavlov. 2.2. Situația de fapt reținută de Curtea de apel nu corespunde probelor administrate. Recurenta consideră că a fost obligată la o executare imposibilă. În acest context, recurenta a afirmat că excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 7562 din 3 aprilie 2006 emisă de către P.M. Craiova a fost greșit soluționată de Tribunalul Dolj, pe considerente formale iar nu de fond. Așa fiind, arată că nu poate acorda despăgubiri pentru întregul imobil fiindcă primăria ar fi trebuit să se pronunțe numai asupra cotei de ¾. Pe lângă acest aspect, recurenta a mai semnalat o inadvertență: suprafața de teren menționată în actul de donație al autoarei S.E. este de 900 m.p. în timp ce suprafața trecută în Decretul de expropriere nr. 38/1986 este de 1275 m.p.

teren și construcții de 245,36 m.p., adică 1520 m.p. În fine, recurenta mai indică și faptul că prin adresa nr. 11452 din 20 mai 2009 dosarul intimaților-reclamanți a fost, din nou, remis P.M. Craiova. 3. Recursul declarat de A.N.R.P În recursul formulat de această pârâtă, motivat, de asemenea, pe dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ., se critică hotărârea primei instanțe pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa calității procesual pasive a acestei autorități, arătându-se că în raport de petitul acțiunii și de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 singura entitate care are atribuții în materie este C.C.S.D.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată parțial fondat numai recursul declarat de C.C.S.D., pentru considerentele care succed. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare formulate de cei trei intimați-reclamanți: S.E.L., S.D.O. și S.A.G. vizează obligarea recurentei-pârâte C.C.S.D. la emiterea titlurilor de despăgubire aferente pentru imobilul preluat abuziv și imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, str. I.P. Pavlov, conform Dispoziției P.M.

Craiova nr. 7562 din 3 aprilie 2006. Cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 aprilie 2007 a fost soluționată la data de 12 mai 2009, prin sentința atacată cu recursurile prezentate la pct. I.2 și I.3, în condițiile în care judecata a fost suspendată de două ori: a) – în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției P.M. Craiova nr. 7562 din 3 aprilie 2006, invocată de C.C.S.D; b) - în vederea soluționării contestației formulate de reclamanți împotriva dispoziției aceluiași primar nr. 48536 din 3 iunie 2008 prin care își retracta dispoziția menționată la lit. a), diminuându-li-se drepturile stabilite prin aceasta.

În cele două procese derulate în timpul procedurii finalizate cu sentința recurată, s-au pronunțat hotărâri judecătorești favorabile intimaților-reclamanți, după cum urmează: a) - prin sentința nr. 3836 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, s-a respins excepția de nelegalitate a Dispoziției P.M. Craiova nr. 7562 din 3 aprilie 2006; b) - prin sentința nr. 365 din 25 noiembrie 2008 a aceluiași tribunal, irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S.E.L. și S.A.G. și s-a anulat Dispoziția P.M. Craiova nr. 48536 din 3 iunie 2008, reținându-se că cei doi reclamanți sunt singurii moștenitori acceptanți ai defuncților părinți S.E.

și S.I. și, în această calitate, au dreptul de a primi despăgubiri cu privire la casa și terenul în suprafață de 1275 mp, în discuție. 2. Analiza recursului declarat de C.C.S.D. 2.1. Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantului S.D.O. Într-adevăr, pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită a primi măsurile reparatorii în echivalent reglementate de legislația incidentă în cauză, acest reclamant trebuia să dovedească faptul că a formulat notificare în condițiile prevăzute de art. 22. din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În cauză nu s-a probat existența notificării, iar faptul că celelalte persoane îndreptățite „au acceptat” includerea lui S.D.O.

în cadrul procedurii judiciare nu suplinește neîndeplinirea acestei condiții legale obligatorii. De altfel, dispoziția primarului anterior indicată ce constituie temeiul acordării despăgubirilor nu îi vizează decât pe ceilalți reclamanți, în calitate de persoane care au formulat în termen notificarea prevăzută de lege. Pentru aceste considerente, constatând că S.D.O. nu își poate justifica legitimitatea procesuală, acest motiv al recursului formulat de C.C.S.D. se găsește fondat. 2.2. Referitor la fondul cauzei și, implicit, la situația de fapt reținută Cu excepția erorii de natură procedurală analizată la punctul anterior, soluția primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele.

În esență, recurenta C.C.S.D. își arogă competențe pe care nu le are, considerând că intimaților-reclamanți S.E.L. și S.A.G. nu li se revin drepturile irevocabil stabilite în procedura administrativă și prin hotărâri judecătorești și, în acest context, restituie dosarul acestora de mai multe ori autorității locale, chiar și după pronunțarea sentinței nr. 365 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Dolj, irevocabilă. Acest procedeu este vădit nelegal și demonstrează exces de putere, în sensul pe care art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme. Recurenta nu poate invoca neclarități în privința drepturilor persoanelor îndreptățite la emiterea titlurilor de despăgubire, fiindcă întinderea acestora rezultă cu evidență atât din dispoziția primarului, cât și din hotărârile judecătorești indicate în preambulul pct. II.

De altfel, trimiterea la suprafața de 900 m.p. indicată în actul de donație din anul 1948 este trunchiată, în contextul în care textul original are următorul cuprins: „donez în mod irevocabil … pct. 7) - imobilul din Craiova str. Amaradia compus din 900 m.p. loc de casă și una casă zid acoperită cu tablă, teren care se învecinează cu …” rezultând cu necesitate că terenul de la adresa poștală respectivă (actuală str. I.P. Pavlov) era mai mare de 900 m.p. În plus, chiar Decretul de expropriere nr. 38/1986 menționează suprafața de teren indicată de intimații-reclamanți. Cât privește întinderea drepturilor de proprietate ale acestora, Curtea de apel a stabilit, de asemenea, în mod legal, că li se cuvin despăgubiri pentru întregul imobil, iar nu numai pentru ¾ din acesta.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001: „De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire”. În fine, și Înalta Curte, la fel ca judecătorul fondului, constată că această recurentă a încălcat dispozițiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. cât și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, prin aceea că a obstaculat obținerea despăgubirilor de către intimații-reclamanți pentru bunul lor, creându-le o sarcină excesivă prin absența totală a oricărui remediu vreme de peste 6 ani. 3. Examinarea recursului declarat de A.N.R.P. Din analiza dispozitivului sentinței atacate rezultă că pârâtei A.N.R.P.

nu i s-a stabilit în sarcină nicio obligație. Așa fiind, această recurentă, nu poate justifica un interes legitim și actual pentru exercitarea căii de atac a recursului. 4. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II. 1 - 3 din prezentat decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de C.C.S.D. și se va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual active a reclamantului S.D.O.; se vor menține restul dispozițiilor sentinței, după cum se va explicita în dispozitiv; se va respinge recursul declarat de A.N.R.P., ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 176 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.D.O. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții S.E.L. și S.A.G. Obligă pârâta C.C.S.D. să emită pe numele celor doi reclamanți decizia reprezentând titlu de despăgubire aferent întregului imobil preluat abuziv situat în Craiova, str. I.P Pavlov, conform Dispoziției nr. 7562 din 3 aprilie 2006 emisă de P.M. Craiova. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge recursul declarat de A.N.R.P. împotriva aceleiași sentințe ca fiind lipsit de interes.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.