ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 231 din data de 26

aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins cererea de sesizare privind excepția de nelegalitate și a admis în

parte, cererea formulată de către reclamanții L.A. și L.R.A. în contradictoriu

cu pârâta C.C.S.D. și a obligat pârâta să

emită

reclamanților deciziile privind titlurile de despăgubire aferente imobilului

situat în Craiova, str. A.I.C., conform dispoziției din 9 martie 2005 emisă de

Primarul Municipiului Craiova și respectiv, aferentă imobilului situat în

Craiova, str. R., conform dispoziției din 2 martie 2005 emisă de Primarul

Municipiului Craiova

.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au început procedura de

recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unor

notificări în anul 2001, iar prin d

ispozițiile din 9

martie 2005 și din 2 martie 2005 emise de Primarul Municipiului Craiova s-a

dispus acordarea către

reclamanți de măsuri reparatorii pentru

imobilele situate în Craiova, str. A.I.C., respectiv

Craiova, str. R.

, dosarul fiind transmis către C.C.S.D..

Constatând că, până

la data pronunțării hotărârii, în cauză nu a fost emisă în favoarea reclamantei

decizia conținând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut în speță

încălcarea art. 6 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, imputabilă pârâtei C.C.S.D., care a manifestat pasivitate în exercitarea

atribuțiilor care i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurilor administrative în

discuție.

Instanța de fond a

respins ca neîntemeiat argumentul pârâtei privind caracterul justificat al

întârzierii în emiterea titlului de despăgubire, arătând că adresa din 19

februarie 2010, prin care se solicita completarea dosarului este întocmită pro

causa, nefiind de natură să justifice neemiterea deciziei privind titlul de

despăgubire într-un termen rezonabil, iar retrimiterea către Primăria

municipiului Craiova a întregii documentații ce a stat la baza soluționării

notificării formulate de autorul reclamanților echivalează cu o dezinvestire a

Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire în condițiile în care

Titlul VII al Legii 247/2005 și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o

astfel de posibilitate.

A mai arătat prima

instanță că pârâta Comisia Centrală

nu poate repune în

discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în

prealabil s-a reținut a fi îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 și

nici întinderea îndreptățirii acesteia referitor la bunurile pentru care s-a

constata în prealabil că beneficiază de măsuri reparatorii,

controlul

său fiind limitat la

verificarea legalității respingerii

cererii de restituire în natură (art. 16.10 din Norme).

Curtea de Apel a

respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanții solicitau

fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004

care stabilesc termenul legal în care autoritatea publică este obligată să

încheie un act administrativ, și în care trebuie să aducă la îndeplinire

această obligație.

Instanța de fond a

mai respins cererea pârâtei C.C.S.D. privind sesizarea Tribunalului Craiova,

secția de contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a

dispoziției din 9 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, cu

motivarea că dispoziția contestată are caracterul unui act juridic civil,

neputând face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut în esență că în mod greșit, instanța

de fond a respins cererea de sesizare a Tribunalului în vederea soluționării

excepției de nelegalitate a dispoziției din 2 martie 2005 emisă de Primăria

Municipiului Craiova, deși în cauză erau îndeplinite condițiile legale

prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în

vedere că dispoziția în cauză este un act administrativ.

Referitor la Dosarul nr.

12251/ CC, recurenta a precizat că a fost analizat sub aspectul legalității

cererii de restituire în natură a imobilului-teren în suprafață de 362 mp.

situat în Craiova, Str. R., urmând a fi transmis la evaluare.

Totodată, recurenta -

pârâtă a criticat sentința atacată susținând că instanța de fond a interpretat

și apreciat greșit ca fiind încălcat principiul termenului rezonabil având în

vedere durata excesivă a procedurilor administrative, fără a avea în vedere

faptul că prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor a fost stabilită ordinea de soluționare a dosarelor de

despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din Normele

metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

În drept au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește

criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la respingerea excepției de

nelegalitate a Dispoziției nr. 573/2005, Înalta Curte constată că acestea sunt

nefondate. În raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța de fond a apreciat și calificat corect ca fiind un act civil dispoziția

atacată ca și raportul juridic dedus judecății, pe calea excepției de nelegalitate,

având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 care

instituite o procedură specială obligatorie privind procedura administrativă.

Cu privire la

criticile recurentei vizând greșita apreciere a instanței de fond privind

durata excesivă a procedurilor administrative și încălcarea principiului

procesului rezonabil, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind

nefondate.

Este adevărat că

Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările

ulterioare prevede în art. 16 mai multe etape ale procedurii administrative

pentru acordarea despăgubirilor, care se finalizează cu emiterea deciziei

reprezentând despăgubirile.

În procedura de

emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, recurenta - pârâtă respectiv

C.C.S.D. este ținută de respectarea principiului operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative, fiind obligată să

finalizeze această procedură într-un termen rezonabil.

Noțiunea de termen

rezonabil, impusă de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., se referă atât la durata

procedurilor administrative preliminare cât și la timpul necesar finalizării

procedurilor judiciare, Statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor

sale astfel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită

la despăgubiri să poată beneficia efectiv de protecția asigurată de prevederile

art. 6 din C.E.D.O.

Prin urmare, în

raport de data înregistrării la secretariatul C.C.S.D. a dispozițiilor din 2

martie 2005 și din 9 martie 2005 cât și de faptul că intimații-reclamanți au

făcut numeroase demersuri pentru soluționarea dosarelor de despăgubiri, conform

dovezilor depuse la dosarul cauzei, aceștia sunt pe deplin îndreptățiți la

analizarea și soluționarea dosarelor privind stabilirea despăgubirilor cuvenite,

într-un termen rezonabil.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și

temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile

nr.

231 din data de 26

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2011.