ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 231 din data de 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare privind excepția de nelegalitate și a admis în parte, cererea formulată de către reclamanții L.A. și L.R.A. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.

și a obligat pârâta să emită reclamanților deciziile privind titlurile de despăgubire aferente imobilului situat în Craiova, str. A.I.C., conform dispoziției din 9 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova și respectiv, aferentă imobilului situat în Craiova, str. R., conform dispoziției din 2 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova . Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unor notificări în anul 2001, iar prin d ispozițiile din 9 martie 2005 și din 2 martie 2005 emise de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus acordarea către reclamanți de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Craiova, str. A.I.C., respectiv Craiova, str. R. , dosarul fiind transmis către C.C.S.D..

Constatând că, până la data pronunțării hotărârii, în cauză nu a fost emisă în favoarea reclamantei decizia conținând titlul de despăgubire, instanța de fond a reținut în speță încălcarea art. 6 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, imputabilă pârâtei C.C.S.D., care a manifestat pasivitate în exercitarea atribuțiilor care i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurilor administrative în discuție.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiat argumentul pârâtei privind caracterul justificat al întârzierii în emiterea titlului de despăgubire, arătând că adresa din 19 februarie 2010, prin care se solicita completarea dosarului este întocmită pro causa, nefiind de natură să justifice neemiterea deciziei privind titlul de despăgubire într-un termen rezonabil, iar retrimiterea către Primăria municipiului Craiova a întregii documentații ce a stat la baza soluționării notificării formulate de autorul reclamanților echivalează cu o dezinvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire în condițiile în care Titlul VII al Legii 247/2005 și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate.

A mai arătat prima instanță că pârâta Comisia Centrală nu poate repune în discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reținut a fi îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 și nici întinderea îndreptățirii acesteia referitor la bunurile pentru care s-a constata în prealabil că beneficiază de măsuri reparatorii, controlul său fiind limitat la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură (art. 16.10 din Norme). Curtea de Apel a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanții solicitau fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004 care stabilesc termenul legal în care autoritatea publică este obligată să încheie un act administrativ, și în care trebuie să aducă la îndeplinire această obligație.

Instanța de fond a mai respins cererea pârâtei C.C.S.D. privind sesizarea Tribunalului Craiova, secția de contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției din 9 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, cu motivarea că dispoziția contestată are caracterul unui act juridic civil, neputând face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., recurenta pârâtă a susținut în esență că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Tribunalului în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispoziției din 2 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, deși în cauză erau îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că dispoziția în cauză este un act administrativ. Referitor la Dosarul nr. 12251/ CC, recurenta a precizat că a fost analizat sub aspectul legalității cererii de restituire în natură a imobilului-teren în suprafață de 362 mp. situat în Craiova, Str. R., urmând a fi transmis la evaluare.

Totodată, recurenta - pârâtă a criticat sentința atacată susținând că instanța de fond a interpretat și apreciat greșit ca fiind încălcat principiul termenului rezonabil având în vedere durata excesivă a procedurilor administrative, fără a avea în vedere faptul că prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost stabilită ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la respingerea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 573/2005, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. În raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat și calificat corect ca fiind un act civil dispoziția atacată ca și raportul juridic dedus judecății, pe calea excepției de nelegalitate, având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 care instituite o procedură specială obligatorie privind procedura administrativă. Cu privire la criticile recurentei vizând greșita apreciere a instanței de fond privind durata excesivă a procedurilor administrative și încălcarea principiului procesului rezonabil, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.

Este adevărat că Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare prevede în art. 16 mai multe etape ale procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor, care se finalizează cu emiterea deciziei reprezentând despăgubirile. În procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, recurenta - pârâtă respectiv C.C.S.D. este ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative, fiind obligată să finalizeze această procedură într-un termen rezonabil.

Noțiunea de termen rezonabil, impusă de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, Statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită la despăgubiri să poată beneficia efectiv de protecția asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O. Prin urmare, în raport de data înregistrării la secretariatul C.C.S.D. a dispozițiilor din 2 martie 2005 și din 9 martie 2005 cât și de faptul că intimații-reclamanți au făcut numeroase demersuri pentru soluționarea dosarelor de despăgubiri, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei, aceștia sunt pe deplin îndreptățiți la analizarea și soluționarea dosarelor privind stabilirea despăgubirilor cuvenite, într-un termen rezonabil.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 231 din data de 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.