ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3379/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3379/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj la

20 octombrie 2004, reclamanții U.V. și U.T. au solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâții S.N.P. P. SA, Baza de aprovizionare

Florești, Statul Român prin M.F. și Consiliul Local Tg. Jiu, să

se dispună anularea Deciziei nr. 245 din 13 septembrie 2004 și

să fie obligați pârâții S.N.P. P. SA și Consiliul Local Tg.

Jiu să le restituie în natură terenul situat în Tg. Jiu, iar în

subsidiar să fie obligat Statul Român prin M.F.P. la măsuri

reparatorii în echivalent.

La 11 noiembrie 2004, D.G.F.P. Gorj

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F., întrucât

acesta nu are calitate decât în situațiile reglementate de art. 26 alin. (3)

și art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

La aceeași dată, pârâta S.N.P.

P. SA a invocat excepția de necompetență teritorială a

Tribunalului Gorj, excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților și excepția lipsei calității procesuale

pasive a Bazei de Aprovizionare Florești.

Prin sentința civilă nr. 357

din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis excepția lipsei

competenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, conform art.

24 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că sediul unității

deținătoare este în București.

Prin încheierea motivată din 15

ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților U.T. și U.T., având în vedere că aceștia nu

au formulat notificare către S.N.P. P. SA, iar decizia atacată se

referă doar la I.M.V.

Prin aceeași încheiere,

tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Statului Român prin M.F. și a Bazei de Aprovizionare Florești,

reținând că, în cauză, are calitate procesuală pasivă,

conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, doar unitatea deținătoare,

care a pronunțat decizia contestată.

Prin sentința civilă nr. 240

din 16 martie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul

Local Tg. Jiu și a respins contestația formulată în

contradictoriu cu acesta.

S-a respins contestația

formulată de U.V. și U.T. ca fiind introdusă de persoane

fără calitate procesuală activă.

S-a respins contestația

formulată în contradictoriu cu Statul Român prin M.F. și cu Baza de

Aprovizionare Florești ca fiind formulată împotriva unor persoane

fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins contestația

formulată de I.M.V. ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, tribunalul a

reținut că I.M.V. este moștenitoare a fostei proprietare R.P.,

care, prin contractul de vânzare-cumpărare din 30 decembrie 1929, a

dobândit suprafața de 6600 m.p., situată în Tg. Jiu.

S-a reținut că aceeași

autoare, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 26 martie 1059 a

înstrăinat către numiții Târnovan Ion și Târnovan Ana,

suprafața de 774 m.p. situată în Tg. Jiu, și că, prin

Decretul nr. 52/1960 s-a expropriat o suprafață de 7182 mp, de la R.N.

și P.

S-a constatat, având în vedere

actele de stare civilă că de pe urma defunctei R.P. a rămas ca

unică moștenitoare U.D., care, la rândul ei, a avut ca

moștenitori pe I.M.V., U.V., U.T. și U.A., în prezent decedat,

fiecăruia revenindu-i câte o cotă de ¼ din moștenire.

Tribunalul a apreciat că

decizia contestată, prin care s-a respins notificarea formulată de I.M.V.

pentru nedovedirea calității de persoană

îndreptățită și nedepunerea actelor doveditoare conform art.

22 din Legea nr. 10/2001, este legală întrucât reclamanta nu a dovedit

că autoarea sa R.P. era proprietară la data preluării imobilului

situat în Tg. Jiu, în suprafață de 7184 m.p.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamanții.

Reclamanții U.T. și U.V. au

arătat că au făcut dovada acceptării succesiunii de pe urma

defunctei R.P. și că au calitatea de persoane îndreptățite

conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanta I.M.V. a criticat

sentința ca netemeinică și nelegală, arătând că a

probat identitatea dintre imobilul solicitat prin notificare și cel

preluat de la autoarea sa.

Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 174 din 5 martie 2009, a admis

apelul reclamantei I.M.V., acordându-i acesteia măsuri reparatorii în

echivalent pentru terenul în suprafață de 7182 m.p. situat în Tg.

Jiu, județul Gorj, în cuantum de 4.633.880 RON.

S-au respins apelurile

reclamanților U.T. și U.V. și s-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că singura

moștenitoare a defunctei R.P., care a formulat notificare pentru

restituirea imobilului în litigiu este reclamanta I.M.V., efectul nedepunerii

notificării de către ceilalți doi reclamanți, fiind,

potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pierderea dreptului, care

profită, conform art. 4 alin. (4), comoștenitoarei.

În ceea ce privește apelul

reclamantei, Curtea de Apel București a constatat că s-a dovedit

identitatea dintre imobilul solicitat prin notificare și cel deținut

de autoarea sa, din adresa Primăriei Municipiului Tg. Jiu (fila 17 dosar

apel) și raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză

rezultând că imobilul se află în prezent în Tg. Jiu.

Prin cererea înregistrată la 8

aprilie 2009, apelanții au solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile

nr. 174 din 5 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, în sensul de a se menționa că se schimbă în

parte sentința apelată, se admite cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta I.M.V. și se anulează în tot Decizia nr.

247/2004, emisă de S.N.P. P. SA.

Constatând că sunt întrunite

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 419

pronunțată la 22 iunie 2009, în același dosar (18675/2/2005), a

admis cererea și a completat dispozitivul Deciziei civile nr. 174/2009 a aceleiași

instanțe în sensul că a schimbat sentința apelată, a admis

contestația împotriva Deciziei nr. 247/2004 emisă de SC P. SA și

a anulat această decizie.

Împotriva Deciziei nr. 174 din 5

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, au declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC P. SA,

reclamanții I.M.V., U.T. și U.V. și Statul Român, reprezentat

prin M.F.P.

Dezvoltând motivele sale de recurs,

pârâta S.N.P. P. SA a criticat decizia ca nelegală invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

susținând că aceasta este practic nemotivată conform

cerințelor art. 261 C. proc. civ., întrucât nu se răspunde la

apărările sale cu privire la chestiunile de fapt și de drept

dezbătute de prima instanță.

Cea de-a doua critică, întemeiată

pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, a vizat constatarea

eronată a calității reclamantei I.M.V. de persoană

îndreptățită, ca moștenitoare a defunctei R.P., precum

și aprecierea eronată a dovedirii deținerii legale a terenului

la data exproprierii de către soții R.N. și R.P., care au

înstrăinat o parte din terenul în suprafață de 718 m.p. anterior

exproprierii.

S-a susținut, totodată,

că, în mod eronat, instanța de apel a ajuns la concluzia că

terenul revendicat a fost situat în Tg. Jiu.

Ultimul motiv de recurs invocat de

pârâta SC P. SA a vizat greșita acordare de măsuri reparatorii în

cuantum de 4.633.880 RON, în baza unui raport de expertiză întocmit cu

nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv a art. 10 (9) din Legea nr. 10/2001.

Prin recursul lor, reclamanții

au criticat decizia recurată invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ce privește greșita

interpretare a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu

dispozițiile art. 7 (1) și (2) și, pe cale de

consecință, stabilirea eronată a imposibilității

restituirii în natură, fără a fi respectate concluziile

raportului de expertiză în acest sens.

Recurenții reclamanți au

susținut, de asemenea, că s-a considerat nelegal că

opțiunea pentru restituirea în echivalent, cuprinsă în notificare, ar

fi suficientă pentru respingerea restituirii în natură.

S-a invocat prin motivele de recurs

și greșita interpretare a dispozițiilor art. 3 și 4 din

Legea nr. 10/2001, în condițiile în care reclamanții U.T. și U.V.

au acceptat succesiunea defunctei, iar notificarea formulată de I.M.V. are

caracterul unui act de administrare, care înlătură astfel

sancțiunea din art. 22 (5) din Legea nr. 10/2001.

Prin motivele sale de recurs,

recurentul-pârât Statul Român prin M.F.P., invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., a criticat decizia recurată, întrucât din considerentele

acesteia nu rezultă că instanța de apel a analizat cererea de

apel sub aspectul calității procesuale pasive a Statului Român.

S-a susținut, totodată,

că nu s-a făcut nici o distincție între persoanele obligate la

despăgubire deși prima instanță a reținut corect lipsa

calității sale procesuale pasive.

Împotriva Deciziei civile nr. 419

din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, prin care s-a completat dispozitivul deciziei din apel, a

declarat recurs pârâtul Statul Român prin M.F.P., cererea de recurs fiind

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 6958/1/2009.

Prin motivele de recurs, recurentul

pârât a criticat această decizie ca nelegală invocând

dispozițiile art. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de completare întemeiate pe

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Recurentul a susținut că

instanța, soluționând cererea menționată, a

depășit limitele investirii, fără a avea în vedere că,

prin contestație, reclamanta nu putea formula cereri noi față de

cele formulate inițial prin notificare, solicitarea făcută în

temeiul Legii nr. 10/2001 având ca unic obiect acordarea despăgubirilor

bănești.

La termenul din 1 iunie 2010, Curtea

a dispus conexarea Dosarului nr. 6958/1/2009 la Dosarul nr. 18675/2/2005,

apreciind că sunt întrunite condițiile art. 164 C. proc. civ. pentru

motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

Urmare a decesului recurentei

reclamante I.M.V. la 27 ianuarie 2010, au fost introduși în cauză

moștenitorii acesteia I.F., I.F. și C.I.C., conform certificatului de

calitate de moștenitor din 23 octombrie 2010 eliberat de BNP S.B. din Tg.

Jiu (fila 90 dosar recurs).

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs invocate de pârâta SC P. SA, Curtea va constata că

recursul este fondat, raportat la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 261

pct. 3, 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, cu titlu

imperativ, obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale

părților, cu arătarea dovezilor, precum și motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Având în vedere caracterul devolutiv

al apelului, instanța de apel era obligată ca, prin considerentele

deciziei sale, să motivele care au fost împrejurările ce au

determinat-o să infirme soluția primei instanțe și să

înlăture apărările celorlalte părți.

Motivarea deciziei nu poate fi

implicită, ci trebuie să se refere la criticile concrete formulare de

apelanți și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea

au fost primite sau înlăturate, precum și la dispozițiile legale

aplicabile.

Nerespectarea dispozițiilor art.

261 pct. 5 C. proc. civ. conduce la sancțiunea nulității

hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Se va constata astfel că, în lipsa

motivării conform exigențelor dispozițiile legale

menționate, au fost încălcate și dispozițiile art. 6

paragraf 1 din C.E.D.O., instanța de recurs fiind, astfel, în

imposibilitate de a exercita controlul de legalitate al deciziei recurate.

În același sens, Curtea va

constata ca întemeiate și criticile formulate de recurentul Statul Român

prin M.F.P. atât împotriva Deciziei nr. 174 din 5 martie 2009, cât și

împotriva Deciziei de completare nr. 419 din 22 iunie 2009, reținând

că, prin admiterea apelului reclamantei I.M.V. în contradictoriu cu toate

părțile din dosar, inclusiv cu pârâtul Statul Român prin M.F.P. și

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 4.633.880 lei

și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței primei

instanțe, curtea de apel a instituit, practic, o obligație de

despăgubire în sarcina tuturor părților din dosar.

Față de faptul că

reclamanta a solicitat prin cel de-al treilea capăt al cererii de chemare

în judecată, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii de către

Statul Român, cerere reiterată prin motivele de apel, decizia

recurată este nelegală, întrucât din dispozitivul acesteia

rezultă că instanța nu a analizat cererea de apel sub aspectul

lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P. și

nu a făcut distincție între persoanele obligate la plata

despăgubirilor.

Pentru aceste considerente,

urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., să

se admită recursurile declarate de pârâți și reclamanți

împotriva Deciziei civile nr. 174 din 5 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, precum și recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei de completare nr.

419 din 22 iunie 2009 a aceleiași instanțe și să se caseze

deciziile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

urmează a fi avute în vedere și celelalte susțineri ale

recurenților, formulate prin motivele de recurs, a căror analiză

nu s-a mai impus având în vedere soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanții U.T., U.V. și I.M.V., decedată, al acesteia din

urmă, continuat de I.F., I.F. și C.I.C., precum și de

pârâții SC P. SA, Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei nr. 174 din

5 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei nr. 419 din 22 iunie 2009 a

aceleiași instanțe.

Casează deciziile recurate

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.