ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2389/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Fondul și hotărârea instanței de fond: Reclamanții U.V. și U.T. și I.M.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții SNP P. SA, Baza de Aprovizionare Florești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local Târgu Jiu, să se dispună anularea Deciziei nr. 245 din 13 septembrie 2004 și să fie obligați pârâții SNP P. SA și Consiliul Local Târgu Jiu să le restituie în natură terenul situat în Târgu Jiu, B-dul M., nr. 46, iar în subsidiar să fie obligat statul la măsuri reparatorii în echivalent. D.G.F.P. Gorj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât acesta nu are calitate decât în situațiile reglementate de art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

SNP P. SA a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a Bazei de Aprovizionare Florești. Prin Sentința civilă nr. 357 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că sediul unității deținătoare este în București. Prin încheierea din 15 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților U.T. și U.T., având în vedere că aceștia nu au formulat notificare către SNP P. S.A, iar decizia contestată se referă doar la I.M.V.

Prin aceeași încheiere a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Bazei de Aprovizionare Florești, reținând că are calitate procesuală pasivă, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, doar unitatea deținătoare, care a emis decizia contestată. Prin Sentința civilă nr. 240 din 16 martie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Târgu Jiu și a respins contestația formulată în contradictoriu cu acesta. S-a respins contestația formulată de U.V. și U.T. ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă. S-a respins contestația formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor și cu Baza de Aprovizionare Florești ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins contestația formulată de I.M.V. ca neîntemeiată. Tribunalul a reținut că I.M.V. este moștenitoare a fostei proprietare R.P., care, prin contractul de vânzare-cumpărare din 30 decembrie 1929, a dobândit suprafața de 6600 mp, situată în Târgu Jiu, str. General Dragalina, fostă str. Transilvaniei. S-a reținut ca aceeași autoare, prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 martie 1059 a înstrăinat către numiții T.I. și T.A., suprafața de 774 mp situată în Târgu Jiu, str. M. și că, prin Decretul nr. 52/1960 s-a expropriat o suprafață de 7382 mp din str. 8 Mai - Aurel Vlaicu, de la R.N. și P. Având în vedere actele de stare civilă, de pe urma defunctei R.P. a rămas ca unică moștenitoare U.D., care, la rândul ei, a avut ca moștenitori pe I.M.V., U.V., U.T.

și U.A. - în prezent decedat, fiecăruia revenindu-i câte o cotă de 1/4 din moștenire. Tribunalul a apreciat că decizia contestată, prin care s-a respins notificarea formulată de I.M.V. pentru nedovedirea calității de persoană îndreptățită și nedepunerea actelor doveditoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, este legală întrucât reclamanta nu a dovedit că autoarea sa R.P. era proprietară la data preluării imobilului situat în B-dul M., nr. 46, Târgu Jiu, în suprafață de 7184 mp. Apelul și hotărârea instanței de apel în primul ciclu procesual. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 174/5.03,2009, a admis apelul reclamantei I.M.V., acordându-i acesteia măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 7182 mp situat în Târgu Jiu, B-dul E.T.

nr. 46, județul Gorj, în cuantum de 4.633.880 RON. S-au respins apelurile reclamanților U.T. și U.V. și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că singura moștenitoare a defunctei R.P., care a formulat notificare pentru restituirea imobilului în litigiu este reclamanta I.M.V., efectul nedepunerii notificării de către ceilalți doi reclamanți fiind, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pierderea dreptului, care profita comoștenitoarei, conform art. 4 alin. (4). În ceea ce privește apelul acesteia, Curtea a constatat că s-a dovedit identitatea dintre imobilul solicitat prin notificare și cel deținut de autoarea sa, din adresa Primăriei și raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultând că imobilul se află în prezent pe str. E.T., la nr. 46, în Târgu Jiu.

Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 419 din 22 iunie 2009, a admis cererea reclamanților și a completat dispozitivul Deciziei nr. 174/2009 în sensul că a schimbat sentința apelată, a admis contestația împotriva Deciziei nr. 247/2004 emisă de S.C. P. S.A și a anulat această decizie. Recursul și hotărârea instanței de recurs în primul ciclu procesual. Împotriva deciziei au declarat, recurs pârâta S.C P. S.A, reclamanții și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. La termenul din 01 iunie 2010, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 6958/1/2009, la Dosarul nr. 18675/2/2005. Urmare a decesului recurentei reclamante I.M.V., la 27 ianuarie 2010, au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia I.F.

și C.I.C., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 36 din 23 octombrie 2010. Prin Decizia nr. 3379 din 01 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat deciziile recurate și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. S-a reținut incidența dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. ceea ce conduce la sancțiunea nulității hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, s-a constatat, fața de faptul că reclamanta I.M.V. a solicitat prin cel de-al treilea capăt de cerere, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de către Statul Român, că decizia recurată este nelegală, întrucât din dispozitivul acesteia rezultă că instanța nu a analizat cererea de apei sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nu a făcut distincție între persoanele obligate la plata despăgubirilor.

S-a dat îndrumări instanței de apel ca, în cadrul rejudecării, să dispună suplimentarea probatoriilor pentru identificarea imobilului și stabilirea situației juridice a acestuia. Apelul și hotărârea instanței de apel în rejudecare. Curtea a dispus administrarea probelor conform îndrumărilor deciziei de casare. Instanța de apel reține că apelul formulat de I.M.V., continuat de moștenitorii acesteia, este fondat însă, în limitele ce se vor preciza în continuare, iar apelul formulat de reclamanții U.T. și U.V. este nefondat pentru următoarele considerente; În ce privește critica vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Târgu Jiu, Curtea a reținut, potrivit concluziilor expertizei topo, că terenul în litigiu nu se află în administrarea sau proprietatea Consiliului Local Târgu Jiu, așa încât această parte nu are calitatea de unitate deținătoare în sensul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Constatând lipsa identității între această parte și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, Curtea a apreciat că instanța de fond a soluționat în mod legal această excepție. Critica apelanților reclamanți privind respingerea contestației în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost găsită, de asemenea, nefondată. Instanța de apel a reținut în esență următoarele: calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în cadrul aceluiași raport juridic. Cum reclamanții au investit instanța cu o contestație împotriva Deciziei nr. 245 din 19 septembrie 2004 emisă de intimata pârâtă SC O.M.V.

P. SA, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a terenului iar în subsidiar obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de măsuri reparatorii în echivalent iar prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit, în recurs în interesul legii, că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se solicită obligarea Statului Român la acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, Curtea a reținut că dispozițiile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile litigiului dedus judecății și, ca urmare, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură se acordă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Curtea a apreciat ca neîntemeiată și critica referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților U.V. și U.T. în cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. A reținut că reclamanții U. nu au formulat notificare conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, numai reclamanta I.M.V. formulând notificarea, înregistrată sub nr. 151 din 14 august 2001. Împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată și semnată de toți reclamanții sau că și reclamanții U. au acceptat succesiunea autoarei R.P., nu pot substitui lipsa notificării întrucât potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție, măsuri reparatorii sau prin echivalent.

Critica formulată de reclamanta I.M.V. (în prezent decedată) privind respingerea contestației formulate în contradictoriu cu SC O.M.V.P. SA a fost găsită de instanța de apel întemeiată. Instanța reține că la 16 octombrie 1926 s-a încheiat căsătoria dintre numiții R.N. și P.P. La 13 aprilie 1963, R.N. a decedat, iar la 12 februarie 1973 a decedat R.P. R.N. a avut un copil dintr-o căsătorie anterioară, P.D., căsătorită cu numitul U.I. (U.) la 03 noiembrie 1933. P.D. a moștenit atât pe R.N., cât și pe R.P., conform certificatului de moștenitor nr. 484 din 21 iunie 1973. Din căsătoria încheiată între U.I. și P.D. (U.) au rezultat 3 copii: U.V.P., U.T. și U.M.V.. În urma căsătoriei cu I.F., U.M.V.

și-a schimbat numele în I.M.V. În ceea ce-l privește pe numitul R.N., se reține ca s-a făcut dovada calității de moștenitor al acestuia prin retransmiterea moștenirii de la autoarea R.P., încât I.M.V. are calitatea de persoană îndreptățită fiind și moștenitor al defunctului R.N. În ce privește susținerea intimatei P. potrivit căreia nu s-ar face dovada că I.M.V. ar fi unica moștenitoare a numiților R.N. și R.P., instanța de apel reține că în materia Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile dispozițiile unanimității, care caracterizează acțiunea în revendicare și că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

Legea specială nu impune nici dezbaterea succesiunii, nici ieșirea din indiviziune, moștenitorii fiind repuși de drept în termenul de acceptare prevăzut de art. 700 C. civ., singura condiție impusă fiind aceea de a formula notificarea în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. În ce privește identificarea terenului, Curtea a reținut ca există identitate între terenul ce a fost proprietatea autorilor R.N. și P., terenul ce face obiectul notificării și terenul aflat în proprietatea intimatei O.M.V.P., potrivit lucrării de specialitate topografie efectuată de expertul A.D. și vizată de O.C.P.I. Gorj ce a avut în vedere actele de proprietate prezentate de părți, respectiv: certificatele de atestare a dreptului de proprietate seria M03/nr.

10468 din 25 septembrie 2006 și nr. M03/nr. 8853 din 17 decembrie 2003 emise de Ministerul Economiei și Comerțului; actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 63 din 04 ianuarie 1930; contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 304/1939; planul de situație a terenului proprietatea R.N. în suprafață de 744 mp situat în str. M., Târgu Jiu; certificat nr. 1918 din 16 decembrie 1958 al Secretariatului Tribunalului Raional Târgu Jiu; contractul de partaj voluntar nr. 1974/1966; extras din Decretul nr. 52/1960 anexa nr. 1 - cuprinzând Baza Tubulară Târgu Jiu și suprafețele expropriate; planul de amplasament și delimitare a imobilului cu numărul cadastral 8453 situat în str. E.T., nr. 46, planurile de situație aferente certificatelor de atestare a dreptului de proprietate conform H.G.

nr. 834/1991; istoricul impunerilor. Expertul a concluzionat că în anul 1958 R.N. deținea. suprafața de 9171 mp, după vânzarea suprafeței de 744 mp a rămas cu suprafața de 8427 mp, menționată ca suprafață impozitată în anul 1959 iar prin exproprierea prin Decretul nr. 52/1960 a suprafeței de 7182 mp rămâne cu suprafața de 178 mp, menționată ca suprafață impozitată în anul 1960. Expertul a mai stabilit că suprafața de 7182 mp expropriată, conform măsurătorilor efectuate fiind în prezent de 6826 mp face parte, se suprapune peste suprafața de teren de 44.343 mp proprietatea intimatei pârâte O.M.V.P.

SA, ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 10468 din 25 septembrie 2006 situat în str. E.T., nr. 46 . Față de aceste constatări, Curtea reține că apelanții reclamanți, în calitate de moștenitori ai notificatoarei I.M.V., au făcut dovada calității de persoane îndreptățite conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, și întrucât I.M.V. a fost singura moștenitoare care a formulat notificare, reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 4 alin. (4) în sensul că de cotele celorlalți moștenitori legali sau testamentari care nu au urmat procedura specială vor profila ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

În ceea ce privește modalitatea de restituire, Curtea a reținut următoarea situație de fapt: pe terenul în litigiu se află construcția - sediu administrativ, având infrastructura realizată din fundații continue din beton armat, construită în anii 1991 - 2005; spațiu de depozitare alcătuit din 30 de rânduri a câte 15 stâlpi construiți în 1962; clădire cu destinație de vestiare cu fundație din beton armat, construită în 1962 și modernizată în 2002; Clădire WC - aflată în stare de uzură avansată și neutilizabilă în prezent, construită în 1962; rezervor mobil - construcție metalică amplasată pe un eșafodaj metalic, fără fundație, construit în anul 1980. Referitor la autorizațiile ce au stat la baza edificării acestor construcții, experții au precizat că intimata pârâtă a depus următoarele: autorizație de construire nr. 1067/2007 emisă de Primăria Municipiului Târgu Jiu pentru executarea lucrărilor de construire - branșament gaze pentru întreg imobilul în litigiu și proces verbal de recepție finală nr. 1767 din 11 iunie 2009; proces-verbal de recepție și punere în funcțiune a instalațiilor electrice exterioare din care fac parte cei 5 stâlpi de iluminat; proces-verbal de recepție nr. 3285 din 16 decembrie 2009 - Repartiție Rețea Apă Depozit Târgu Jiu.

S-a mai reținut că imobilul este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv suprafața de 1866 afectată de construcții, suprafața de 3449 mp ocupată de postamente depozitare, suprafața de 621 mp afectată de funcționarea podului rulant, suprafața de 331 mp liberă de construcții dar afectată de drum acces betonat, suprafața de 559 mp afectată de construcție vestiar și rezervor apă. Așadar, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevăd că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Față de aceste considerente, Curtea a respins apelul reclamanților U.V.

și U.T., a admis apelul reclamanților C.(I.)C. și I.F., a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a admis contestația formulată de reclamanții C.(I.)C. și I.F. (moștenitorii lui I.M.V.) în contradictoriu cu intimata pârâtă O.M.V.P. SA. A anulat Decizia nr. 247 din 13 septembrie 2004 emisă de SNP P. S.A. București, fiind obligată pârâta să emită decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr.165/2013 cu modificările ulterioare. Recursul și considerentele instanței de recurs în al doilea ciclu procesual. Împotriva Deciziei nr. 175A din 30 martie 2015 a declarat recurs pârâtul SC O.M.V.P. S.A, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. de la 1865, solicitând modificarea soluției și respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de I.M.V., respectiv de către moștenitorii acesteia. Recurenta susține că Decizia civilă nr. 175 A/2015 este lipsită de temei legal deoarece soluția pronunțată de instanța de apei se bazează pe situația neclară referitoare la identitatea imobilului notificat, imobilul supus expertizării și imobilul pentru care Instanța de apel acordă reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 165/2013. Din aceasta perspectivă, susține că reclamanta I.M.V.

a solicitat prin notificarea nr. 151 din 14 august 2001, "contravaloarea suprafeței de teren de 7184 mp care se află pe raza Municipiului Târgu Jiu, respectiv, B-dul M. nr. 46, și care în prezent este folosita de Agenția de Aprovizionare, fiind curtea întreprinderii sau despăgubiri în cuantum de 3 miliarde vechi pentru ca terenul este ocupat." Curtea de Apel București nu a clarificat câte terenuri au avui în proprietate autorii reclamantei, câte au fost preluate abuziv de către stat și în baza căror acte normative, câte au fost restituite moștenitorilor acesteia și care dintre cele trei terenuri este unul și același cu cel notificat, situat în Târgu Jiu, str. M., nr. 46, dacă această stradă este actuala str. E.T., nr. 46, sau nu.

Învederează că notificatoarea, pentru a face dovada dreptului de proprietate, avea obligația conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, să depună în procedura administrativă sau la dosarul cauzei în fond, acte de proprietate al autorilor acesteia asupra terenului solicitat prin notificare, adică pentru terenul din Târgu Jiu, str. M., nr. 46; acte de proprietate pentru terenul din str. 8 Mai - Aurel Vlaicu; acte din care să rezulte că terenul dobândit de autoarea acesteia în anul 1929 în suprafață de 6600 mp situat în str. General Dragalina, fosta str. Transilvaniei este unul și același cu terenul din str. M., nr. 46; acte doveditoare din care să rezulte că terenul situat în str. M., nr. 46, str. 8 Mai - Aurel Vlaicu, str. General Dragalina și str. E.T., nr. 46. este sau nu, unul și același teren cu cel notificat.

Acte din care să rezulte dovada identității acestor terenuri sau a identității în timp a acestor străzi, adică a istoricului de rol stradal, nomenclatura stradală și numere poștale. Astfel instanța de apel nu poate dispune anularea Deciziei nr. 247 din 13 septembrie 2004 emisă de O.M.V.P. SA și nu poate obliga la emiterea unei alte decizii cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafața de 6826 mp, situat în str. Ecaterina Teodoriu, nr. 46, Târgu Jiu, în lipsa clarificării aspectelor prezentate mai sus. Consideră că hotărârea este nelegală și din cauza faptului că instanța de apel s-a bazat numai pe concluziile experților, care la rândul lor nu au depus documente sau alte înscrisuri cu care să susțină concluziile lor.

Nu s-a depus întâmpinare. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Curtea apreciază că soluția recurată nu este lipsită de temei legal, bazându-se pe o situație complet și corect stabilită privitor la identificarea imobilului pentru care s-a făcut notificarea, identitatea acestuia cu cel expropriat și cu cel deținut de recurentă, precum și cu privire la calitatea reclamantei I.M.V. de persoană îndreptățită la retrocedare, pentru care instanța de apel acordat măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legilor nr. 10/2001 și nr. 165/2013. Reclamanta I.M.V. a solicitat, prin notificarea nr. 151 din 14 august 2001, retrocedarea suprafeței de teren de 7184 mp situată în Târgu Jiu, B-dul M., nr. 46, în prezent folosită de Agenția de Aprovizionare (curtea întreprinderii).

Instanța de apel nu avea de clarificat câte terenuri au avut în proprietate autorii reclamantei, câte au fost preluate abuziv de stat, în baza căror acte normative și câte au fost retrocedate, acest lucru neavând nici o relevantă, față de faptul că legea nu limitează numărul retrocedărilor. Instanța avea de verificat doar dacă este identitate între imobilul ce face obiectul notificării, imobilul ce este deținut de recurentă ca entitate deținătoare și dacă acesta a aparținut autorilor reclamantei care a formulat notificarea.

Curtea reține că instanța de apel în rejudecare, urmând întocmai îndrumările Deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3379 din 1 iunie 2010, a administrat toate probele necesare și utile pentru a identifica terenul, expertizele administrate, ținând seama de toate înscrisurile depuse, tăcând o identificare completă a terenului în litigiu, stabilind că terenul aparținând autorilor reclamantei, preluat de stat în baza Decretului nr. 52/1969, se află în prezent în posesia pârâtei, fiind situat în Târgu Jiu, str. M., nr. 46, actual Str. E.T., nr. 46. Faptul că aceste probe nu au fost administrate complet în etapa administrativă sau în fața instanței de fond nu înlătură posibilitatea administrării lor în fața instanței de apel, dat fiind caracterul devolutiv al apelului și mai ales în condițiile în care instanța de apel trebuia să administreze aceste probe, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. de la 1865. Expertiza topo efectuată în apei de expertul A.D., care în privința constatărilor se corelează și cu expertiza în construcții administrată, care a avut ca scop să determine dacă restituirea se poate face în natură sau în echivalent, a stabilit cu exactitate identitatea între imobilul ce a aparținut autorilor reclamantei, imobilul deținut de pârâtă și cel ce face obiectul notificării, cu toate modificările de nume de străzi intervenite în timp, la baza concluziilor expertizei stând atât actele de proprietate depuse, cât și schițele cadastrale și evidențele fiscale de impozitare cercetate. De altfel, expertul topo a și răspuns argumentat obiecțiunilor părții privitoare la acest aspect arătând că terenul a fost delimitat pe schițele anexe prin indicarea punctelor, iar expertiza topo a fost avizată de Oficiul de Cadastru care a confirmat realitatea celor constate.

Faptul că nu s-a administrat și proba cu certificat de nomenclatură stradală nu înlătură caracterul neîndoielnic la situației de fapt stabilite. Pe de altă parte, recurenta nu face dovada că situația reală este alta decât cea stabilită de experți, deși sarcina probei îi revine celui ce face o susținere în fața judecății, potrivit art. 1169 C. civ. de la 1864. Situația de fapt fiind corect și complet stabilită, soluția instanței de apel este legală. Soluția s-a bazat atât pe expertize cât și pe celelalte probe cu înscrisuri administrate, ele fiind enumerate pe larg în considerentele hotărârii la paginile 8-10, aceste probe fiind luate în considerare atât de către expert cât și de către instanță.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția recurată este legală, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul SC O.M.V.P. SA (SC P. SA), împotriva Deciziei nr. 175A din 30 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV