ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5790/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 458 din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Cluj și a respins

excepția de nelegalitate a Ordinului M.E.C. nr. 5649 din 8 decembrie 2005,

invocată de reclamantul F.F. în cadrul Dosarului nr. 180/117/2009 al

Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar Industrial

Construcții Montaj Dej, Inspectoratul Școlar Județean Cluj și M.E.C.I.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Ordinul M.E.C. nr. 5649 din

8 decembrie 2005, a cărui nelegalitate se invocă, reclamantul F.F. a fost

eliberat din funcția de director al Grupului Școlar Industrial Construcții

Montaj Dej, motivat de faptul că activitatea managerială a reclamantului a fost

evaluată, iar acesta a obținut calificativul „respins", respectiv

„bine" pentru anul 2004-2005.

A

mai reținut instanța că în susținerea excepției de nelegalitate reclamantul a

invocat principiul anulării actului subsecvent, relevând că raportul de

evaluare a activității manageriale a fost anulat în mod irevocabil prin

hotărâre judecătorească, ca fiind întocmit în baza unui act normativ, respectiv

H.G. nr. 224/2005, care nu era în vigoare la momentul efectuării evaluării.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean

Cluj, invocată de acest pârât prin întâmpinare, Curtea de Apel Cluj a

apreciat-o neîntemeiată, cu motivarea că specificul excepției de nelegalitate,

astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

impune ca aceasta să se judece nu numai în contradictoriu cu emitentul actului,

ci și cu celelalte părți din dosarul de fond, pentru ca acestea să aibă

posibilitatea să-și exprime poziția procesuală fața de acest mijloc de apărare

de care depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Pe

fondul excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut următoarele:

-

în

cadrul Dosarului nr. 4952/117/2006 al Tribunalului Cluj, având ca obiect

acțiunea reclamantului F.F. prin care solicita desființarea Ordinului M.E.C. nr.

5649 din 8 decembrie 2005, precum și invalidarea evaluării manageriale,

soluționată irevocabil prin sentința nr. 1026 din 20 aprilie 2007, la termenul din 16 februarie 2007, instanța a luat act de renunțarea la judecata petitului

privind anularea ordinului menționat;

-

în

cadrul aceluiași dosar, la data de 27 martie 2007, reclamantul a precizat acțiunea în sensul că a invocat excepția nulității absolute a Ordinului de

eliberare din funcție, cerere pe care instanța de fond s-a pronunțat în sensul

că nu echivalează cu o excepție de nelegalitate și, față de renunțarea la

judecată făcută anterior în legătură cu desființarea Ordinului, s-a pronunțat

doar pe capătul de cerere vizând anularea raportului de evaluare a activității

manageriale, prin sentința nr. 1026 din 20 aprilie 2007; împotriva acestei

sentințe, F.F. nu a exercitat calea de atac a recursului;

-

această

poziție procesuală trebuie interpretată de instanță ca o recunoaștere a

faptului că actul administrativ vătămător pentru reclamant, nu este raportul de

evaluare, ci ordinul de eliberare din funcție, recunoaștere cu privire la care

reclamantul nu s-a îngrijit să fie validată în vreun fel de către instanță,

renunțând la capătul de cerere privind anularea ordinului, în condițiile în

care autoritatea pârâtă invocase excepția lipsei plângerii prealabile;

-

nu pot

fi reținute apărările formulate de către reclamant, conform cărora nu a fost

încălcat principiul securității raporturilor juridice, din perspectiva faptului

că obiectul celor două Dosare, respectiv nr. 4952/117/2006 și nr. 180/117/2009

ale Tribunalului Cluj este diferit, deoarece izvorul ambelor litigii este

ordinul de eliberare din funcția de director, astfel încât interesul său de a

solicita anularea lui era născut și actual încă de la momentul promovării

primei acțiuni.

Aceste considerente reținute de instanță pe situația de

fapt, au fost dezvoltate în continuare în raport de prevederile C.E.D.O. și de

jurisprudența C.E.D.O. care stabilesc obligația judecătorului național de a

asigura aplicarea dreptului comunitar, inclusiv a principiilor securității

juridice.

În aplicarea acestor principii, prima instanță a apreciat că

invocarea, la acest moment procesual, a excepției de nelegalitate a Ordinului nr.

5649/2005, în condițiile în care reclamantul a renunțat anterior la

soluționarea unei acțiuni care viza anularea aceluiași act administrativ, contravine

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O., precum și

de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

A mai reținut prima instanță că această atitudine procesuală

este contrară practicii C.J.C.E., care, în cauze similare a constatat că,

atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare, împotriva

unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei

acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al

actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de

legalitate al acestuia, nici chiar pe calea incidentală a excepției de

nelegalitate.

A concluzionat Curtea de Apel Cluj, în sensul că efectele

decăderii din dreptul de a îndeplini un act de procedură, atunci când partea

putea să prevadă, în mod rezonabil, că pasivitatea sa va duce la o astfel de

sancțiune, nu pot fi eludate prin alegerea unei altfel de proceduri, mai

generoasă din perspectiva termenului și condițiilor de exercitare.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs

reclamantul F.F., invocând potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., greșita

aplicare a legii, de către instanța de fond respectiv a prevederilor art. 4 din

Legea nr. 554/2004, motiv în dezvoltarea căruia au fost arătate următoarele:

- instanța de fond nu a examinat motivele de nelegalitate învederate,

motivându-și soluția de respingere a excepției de nelegalitate a Ordinului nr.

5649 din 8 decembrie 2005 exclusiv pe efectele renunțării la judecată pe care a

făcut-o într-un dosar anterior având ca obiect chiar anularea Ordinului nr. 5649/2005,

ignorându-se că renunțarea la judecată este un act de voință unilateral care nu

exclude însă posibilitatea de a introduce o nouă cerere de judecată, împotriva

aceluiași pârât;

- nu există nici o rațiune juridică pentru ca prima instanță

să nu procedeze la o analiză atentă a argumentelor și temeiurilor invocate în

susținerea excepției de nelegalitate a Ordinului M.E.C. nr. 5649/2005, instanța

neputând opune renunțarea la judecată făcută într-un alt dosar, dată fiind

disponibilitatea părților, ca principiu fundamental de drept civil și

caracterul imprescriptibil al excepției de nelegalitate;

- greșit a fost respinsă și apărarea potrivit căreia a fost încălcat

principiul securității raporturilor juridice în condițiile în care prevederile art.

4 din Legea nr. 554/2004, republicată, permit cenzurarea legalității actelor

administrative pe calea excepției de nelegalitate, fără impunerea unui termen,

cu atât mai mult cu cât securitatea raporturilor juridice nu este periclitată;

- invocarea priorității principiilor de drept comunitar față

de dreptul național poate fi susținută numai în acele cauze care implică aplicarea

dreptului comunitar, după cum apreciată ca irelevantă este și practica C.E.D.O.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de

criticile recurentului, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., de apărările intimaților-pârâți dar și față de prevederile

legale aplicabile din materia supusă analizei și sub toate aspectele, potrivit art.

304

1

C. proc. civ. reține că nu subzistă în cauză temeiuri legale

care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, în considerarea

celor în continuare arătate.

În opinia Înaltei Curți considerentele pe care prima

instanță și-a fundamentat soluția de respingere a excepției de nelegalitate a

Ordinului M.E.C. nr. 5649 din 8 decembrie 2005 sunt nu numai legale dar și corespunzătoare

principiilor dezvoltate în jurisprudența C.E.D.O. și a celei comunitare, care,

contrar celor susținute de recurentul-reclamant nu pot fi ignorate, date fiind

și prevederile Constituției României (art. 20 alin. (2)).

Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant

vizând greșita interpretare realizată de către prima instanță cu privire la prevederile

art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, referitor la procedura excepției de

nelegalitate.

Este adevărat că potrivit textului de lege citat

excepția de nelegalitate poate fi invocată, în ceea ce privește actele

administrative unilaterale cu caracter individual, ca mijloc de apărare, oricând,

în orice fază procesuală, însă tot atât de adevărat este, astfel cum constant a

și reținut și Înalta Curte în jurisprudența sa că o astfel de cale procedurală

nu poate fi exercitată cu încălcarea principiilor securității raporturilor

juridice și a exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că

prima instanță corect a reținut, în acord și cu jurisprudența C.E.D.O. și cea

comunitară, care au aplicabilitate și preeminență indiferent de obiectul litigiului,

că nu pot fi eludate efectele decăderii dintr-un drept prin exercitarea și

alegerea unei alte proceduri. Cu alte cuvinte, nu mai pot fi puse în discuție,

fără a fi încălcate principiile jurisprudențiale sus-enunțate, chestiuni care

ar fi putut fi invocate în cadrul litigiului anterior, vizând chiar anularea aceluiași

act administrativ, la judecarea cărora reclamantul a renunțat benevol, dar care

nu au mai fost invocate.

Nu sunt fondate criticile recurentului-reclamant

vizând necercetarea de către prima instanță a aspectelor de nelegalitate invocate

câtă vreme, apelând la jurisprudența C.E.D.O. și la cea comunitară, prima

instanță a realizat o aplicare directă a acestora fără a se mai impune astfel cercetarea

respectivelor motive pe considerentele arătate.

În fine, corectă este și argumentarea și motivarea

instanței de fond în sensul că pasivitatea recurentului-reclamant, raportat la

căile și mijloacele procedurale pe care le-ar fi putut exercita în cazul

litigiului de fond nu poate să nu atragă chiar decăderea din dreptul de a solicita,

pe cale incidentală examinarea, aceleiași chestiuni.

Față de toate cele sus arătate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va fi respins ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.F. împotriva sentinței civile nr. 458 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2009.