ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3371/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 57 din 29 martie 2010 pronunțată în

dosarul nr. 5057/2/2009 al Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, s-a respins ca nefondată contestația la

executare silită formulată de contestatoarea SC P.T. SRL Gura Vadului

împotriva intimatei A.D.S.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut în esență că, prin cererea

formulată, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor și

măsurilor de executare silită demarate de intimată în temeiul

adresei din 14 mai 1999 pentru suma de 5.332,25 lei reprezentând redevență

și penalități calculate conform contractului de concesiune din

14 decembrie 2006 având ca obiect exploatarea unui teren în suprafață

totală de 201,20 ha.

În motivare contestatoarea a arătat că

sumele menționate nu sunt datorate deoarece asupra terenului în

suprafață de 81,26 ha, a dobândit un drept de proprietate conform

Acordului din 8 februarie 2008 și a solicitat intimatei prin adresa din 29

ianuarie 2009, diminuarea corespunzătoare a suprafeței terenului concesionat,

însă fără rezultat, ulterior contestatoarea a solicitat și

restabilirea situației anterioare prin restituirea sumei de 5.332,25 lei

executată prin poprire, ulterior introducerii contestației.

În acest context, prima instanță a

arătat că deși contestatoarea prevalându-se de Acordul nr. 180

din 8 februarie 2008 opune intimatei A.D.S. un drept de proprietate asupra

terenului în suprafață de 82 ha obținut în temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 1/2000, a Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005, o atare

susținere nu poate avea drept efect admiterea contestației.

Astfel, din probele administrate a rezultat că

acordul menționat privește o parte din terenul ce a făcut

obiectul contractului de concesiune încheiat între părți, însă

potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și respectiv art. 9 din H.G.

nr. 626/2001, terenurile cu destinație agricolă a căror

retrocedare se solicită, se transmit pe baza unui protocol de

predare-primire ale A.D.S. Comisiilor Locale de Aplicare a Legii Fondului

Funciar, în vederea eliberării titlurilor de proprietate.

În speță, protocolul prevăzut de lege

nu a fost încheiat, situație în care nu se poate reține că a

operat o diminuare corespunzătoare a suprafețelor retrocedate.

În consecință, sumele pretinse cu titlu de

redevență și penalități au fost calculate și sunt

datorate, conform contractului care este titlu executoriu, potrivit art. 3 din

Legea nr. 190/2004, precum și cu respectarea prevederilor art. 58 și art.

42 din O.U.G. nr. 64/2005, considerente pentru care s-a respins ca

nefondată contestația la executare și cererea de întoarcere a executării

silite.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea

SC P.T. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta invocă

faptul că prin hotărârea pronunțată instanța i-a

încălcat dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de

81,26 ha ce face obiectul contractului de concesiune din 14 decembrie 2006,

drept dobândit prin Acordul autentificat din 8 februarie 2008, și

intabulat în CF, aspecte confirmate inclusiv prin expertiza efectuată în

cauză, dar ignorate de instanță.

Prin urmare, susține recurenta, deși curtea

de apel arată că A.D.S. este obligată potrivit art. 7 alin. (7)

din Legea nr. 268/2001 să inventarieze și să predea, pe

bază de protocol, comisiilor locale, terenurile ce fac obiectul

reconstituirii dreptului de proprietate, consideră fără temei

și printr-o analiză superficială a cauzei, că în lipsa

protocolului menționat nu a operat o diminuare corespunzătoare a

suprafețelor retrocedate.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor

invocate, dispozițiile legale menționate și a probelor

administrate în cauză, fiind incidente și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea, constată că este fondat.

Astfel, deși potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004,

contractul de concesiune din 14 decembrie 2001, încheiat între părți,

constituie titlu executoriu pentru plata redevenței la termenele și

în modalitățile stabilite, în speță, s-a stabilit prin

expertiza efectuată că SC P.T. SRL are un drept de proprietate,

întabulat în cartea funciară pentru suprafața de 82,26 ha, inclus în

suprafața totală a terenului ce a format obiectul contractului de

concesiune.

În acest context, fără a face vreo referire

la această probă și fără a înlătura argumentat susținerea

contestatoarei referitoare la dreptul său de proprietate asupra unei

părți din terenul în litigiu, curtea de apel, concluzionează

că în lipsa protocolului de predare-primire încheiat între A.D.S. și

Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, nu a operat o

diminuare a suprafețelor concesionate, astfel încât executarea silită

este legală.

Acest argument este eronat pentru că potrivit

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 obligația încheierii acestui

protocol revine intimatei A.D.S. și Comisiei Locale, situație în care

inexistența lui nu este imputabilă contestatoarei și nu poate justifica

ignorarea calității de proprietar a acesteia și respectiv

facturarea în continuare a redevenței și penalităților de întârziere.

În consecință, recursul va fi admis,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și hotărârea primei

instanțe va fi modificată în sensul admiterii contestației la

executare și anulării actelor de executare efectuate prin adresa din

14 mai 2009.

Prin urmare, fiind desființate actele de

executare, în temeiul art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., se va

dispune și restabilirea situației anterioare executării prin

obligarea intimatei la restituirea sumei de 5.332,25 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare SC

P.T. SRL Prahova împotriva sentinței nr. 57 din 29 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, pe care o modifică în sensul că: admite

contestația la executare, anulează actele de executare silită

efectuate prin adresa din 14 mai 2009 emisă de intimata A.D.S.

București.

Dispune restabilirea situației anterioare

executării în sensul obligării intimatei A.D.S. la restituirea sumei

de 5.332,25 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.