ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2369/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 14 octombrie 2005

contestatoarea SC T. SA Gura Vadului județul Prahova a chemat în judecată pe

intimata A.D.S. București solicitând ca pe calea contestației la executare,

anularea tuturor actelor de executare silită și suspendarea executării până la

soluționarea contestației.

Prin sentința comercială nr.

158 din 25 noiembrie 2005 contestația la executare a fost admisă și pe cale de

consecință s-au anulat formele de executare silită emise în baza contractului

de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000.

Prin aceeași hotărâre s-a

respins contestația la titlu ca rămasă fără obiect.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 323

din 25 aprilie 2000, privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 2092

ha începând cu 1 martie 2000 până la privatizarea SC T. SA.

S-a mai reținut că art. 3

din Legea nr. 190/2004 potrivit căruia contractele de concesiune a terenurilor

agricole încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii, nu este aplicabil,

contractul în cauză fiind încheiat anterior, în anul 2000 și și-a produs

efectele anterior intrării în vigoare a noilor reglementări.

Ca urmare, nerespectarea

dispozițiilor privitoare la executarea silită atrage potrivit art. 399 alin.

(2) C. proc. civ., sancțiunea anulării actului nelegal.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs intimata A.D.S. București în temeiul art-304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că este netemeinică și nelegală.

S-a invocat greșita

înlăturare a prevederilor Legii nr. 190/2004 cu completările și modificările

ulterioare care în materie de concesiune cuprind reglementarea potrivit cu care

contractele de concesiune sunt titluri executorii, iar dispozițiile acestei

legi sunt aplicabile și contractelor în curs de derulare.

Recurenta a solicitat admiterea

recursului său, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii

contestației la executare ca nefondată.

Recursul intimatei este

nefondat.

Pentru exploatarea terenului

agricol în suprafață de 2092 ha situat în perimetrul localității Gura Vadului,

jud. Prahova, între A.D.S. și SC T. SA Gura Vadului s-a încheiat contractul de

concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000.

La data de 1 august 2005 A.D.S.

a somat contestatoarea să-i achite 540.970,62 RON cu titlu de redevență și

penalități de întârziere, iar ulterior, folosind drept titlu executoriu

contractul de concesiune menționat la alineatul precedent, a pornit executarea

silită împotriva contestatoarei cu invocarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 190/2004,

potrivit cărora, contractele de concesiune reprezintă titluri executorii.

Criticile recurentei sunt

nefondate, soluția curții de apel de anulare a formelor de executare silită

fiind legală. Aceasta întrucât contractul intervenit între părți a fost

încheiat în anul 2000, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 190/2004,

urmând să-și producă efectele până la privatizarea SC T. SA.

Prin urmare, pentru a se

verifica incidența Legii nr. 190/2004, care conferă contractelor în derulare

calitatea de titlu executoriu este esențial a se stabili dacă contractul este

sau nu în derulare. Câtă vreme acest aspect nu a fost elucidat, creanța este

contestată de debitor, rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru

ca acest contract să aibă calitatea necesară demarării formelor de executare

silită.

De altfel, așa cum rezultă

din actele dosarului A.D.S. a formulat la curtea de apel o acțiune pe calea dreptului

comun prin care a cerut obligarea SC T. SA la plata redevenței aferentă

contractului de concesiune nr. 323/2000, ceea ce confirmă faptul că însuși

creditorul a considerat oportună stabilirea eventualelor datorii rezultate din

contractul de concesiune.

În speță nu sunt îndeplinite

cerințele art. 379 alin. (3) C. proc. civ., recurenta nefiind în situația unei

creanțe certe, lichide și exigibile recunoscute de debitor.

Așa fiind, hotărârea

pronunțată este temeinică și legală, iar recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de A.D.S. București, împotriva sentinței comerciale nr. 158

din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

I

revocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2006.