ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2369/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 octombrie 2005 contestatoarea SC T. SA Gura Vadului județul Prahova a chemat în judecată pe intimata A.D.S. București solicitând ca pe calea contestației la executare, anularea tuturor actelor de executare silită și suspendarea executării până la soluționarea contestației. Prin sentința comercială nr. 158 din 25 noiembrie 2005 contestația la executare a fost admisă și pe cale de consecință s-au anulat formele de executare silită emise în baza contractului de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000. Prin aceeași hotărâre s-a respins contestația la titlu ca rămasă fără obiect. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000, privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 2092 ha începând cu 1 martie 2000 până la privatizarea SC T. SA.

S-a mai reținut că art. 3 din Legea nr. 190/2004 potrivit căruia contractele de concesiune a terenurilor agricole încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii, nu este aplicabil, contractul în cauză fiind încheiat anterior, în anul 2000 și și-a produs efectele anterior intrării în vigoare a noilor reglementări. Ca urmare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită atrage potrivit art. 399 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea anulării actului nelegal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A.D.S. București în temeiul art-304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este netemeinică și nelegală. S-a invocat greșita înlăturare a prevederilor Legii nr. 190/2004 cu completările și modificările ulterioare care în materie de concesiune cuprind reglementarea potrivit cu care contractele de concesiune sunt titluri executorii, iar dispozițiile acestei legi sunt aplicabile și contractelor în curs de derulare.

Recurenta a solicitat admiterea recursului său, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată. Recursul intimatei este nefondat. Pentru exploatarea terenului agricol în suprafață de 2092 ha situat în perimetrul localității Gura Vadului, jud. Prahova, între A.D.S. și SC T. SA Gura Vadului s-a încheiat contractul de concesiune nr. 323 din 25 aprilie 2000. La data de 1 august 2005 A.D.S. a somat contestatoarea să-i achite 540.970,62 RON cu titlu de redevență și penalități de întârziere, iar ulterior, folosind drept titlu executoriu contractul de concesiune menționat la alineatul precedent, a pornit executarea silită împotriva contestatoarei cu invocarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 190/2004, potrivit cărora, contractele de concesiune reprezintă titluri executorii.

Criticile recurentei sunt nefondate, soluția curții de apel de anulare a formelor de executare silită fiind legală. Aceasta întrucât contractul intervenit între părți a fost încheiat în anul 2000, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 190/2004, urmând să-și producă efectele până la privatizarea SC T. SA. Prin urmare, pentru a se verifica incidența Legii nr. 190/2004, care conferă contractelor în derulare calitatea de titlu executoriu este esențial a se stabili dacă contractul este sau nu în derulare. Câtă vreme acest aspect nu a fost elucidat, creanța este contestată de debitor, rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru ca acest contract să aibă calitatea necesară demarării formelor de executare silită.

De altfel, așa cum rezultă din actele dosarului A.D.S. a formulat la curtea de apel o acțiune pe calea dreptului comun prin care a cerut obligarea SC T. SA la plata redevenței aferentă contractului de concesiune nr. 323/2000, ceea ce confirmă faptul că însuși creditorul a considerat oportună stabilirea eventualelor datorii rezultate din contractul de concesiune. În speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 379 alin. (3) C. proc. civ., recurenta nefiind în situația unei creanțe certe, lichide și exigibile recunoscute de debitor. Așa fiind, hotărârea pronunțată este temeinică și legală, iar recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. București, împotriva sentinței comerciale nr. 158 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. I revocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.