ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Contestatoarea SC P.T.

SRL, a solicitat în contradictoriu cu ADS București, anularea formelor de

executare și măsurilor prin care a fost somată să plătească suma de 15.071,77 RON

reprezentând redevență și penalități în executarea Contractului de concesiune nr.

55/2006.

Curtea de Apel

București, prin Sentința comercială nr. 61 din 14 aprilie 2010, a respins

excepțiile tardivității contestației inadmisibilității cererii completatoare

referitoare la întoarcerea executării și a respins pe fond contestația la

executare.

Instanța a reținut,

în esență, că au fost respectate dispozițiile art. 1 din OUG 64/2005 și de art.

58 din OUG 51/1998 privind comunicarea titlului executoriu iar pe fond,

constatând că o parte din terenurile concesionate de ADS București au trecut în

proprietatea privată a foștilor proprietari, fără a se încheia protocolul de

predare primire, nu se poate considera diminuat obiectul concesiunii și

respectiv al redevenței calculate.

Împotriva sentinței

astfel pronunțate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ. și 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

prin hotărârea atacată i-a fost încălcat dreptul de proprietate pentru

suprafața de 82,26 ha teren înscrisă în registrul de carte funciară și

individualizată prin Procesul verbal din 26 februarie 2008 încheiat între ADS București

și Comisia locală de fond funciar a comunei Lapoș.

Mai susține recurenta

că instanța de fond a analizat numai prevederile art. 9 din HG 626/2001 și

existența protocolului de predare primire a terenurilor de la ADS București

fără să aibă în vedere prestațiile administrate prin care se atestă diminuarea

cu suprafața de 81,26 ha a terenului comercial prin Contractul nr. 55/2006.

Intimata susține în

întâmpinarea depusă, că diminuarea contractului nu putea opera decât

îndeplinirea formalităților esențiale prevăzute de art. 7 din Legea 268/2001,

respectiv după încheierea protocolului de predare preluare a terenului cu

destinație agricolă, protocol care a fost încheiat la data de 21 octombrie 2010.

Consideră intimata că nu s-a făcut dovada punerii în posesie către persoanele

fizice de la care recurenta a dobândit dreptul de proprietate așa încât actele

încheiate reprezintă numai o promisiune de vânzare.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Prin Contractul de

concesiune din 14 decembrie 2006, intimata a concesionat recurentei suprafața

de 201,20 ha teren agricol și 14,16 ha teren neagricol pe o perioadă de 20 de

ani cu posibilitatea prelungirii prin act adițional cu obligația concedentului

de a nu tulbura exercitarea drepturilor rezultate din contract, stipulându-se

încetarea contractului în cazul retrocedării întregii suprafețe de teren, ca

urmare a aplicării prevederilor legii fondului funciar, a Legii 10/2001 și

Legea 47/2005.

Prin reconstituirea

dreptului de proprietate a suprafeței de 81,26 ha teren, persoanelor fizice cu

care recurenta a încheiat Acordul de vânzare autentificat sub nr. 180 din 8

februarie 2008, obiectul contractului de concesiune a suferit o diminuare

recunoscută atât de Comisia de aplicare a fondului funciar (Adresa nr. 240/2008)

cât și prin Hotărâre judecătorească (Decizia nr. 3371/2010 a Secției Comerciale

a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Apărările intimatei

potrivit cărora numai după predarea de către ADS București prin protocol către Comisia

de fond funciar, se putea constata transferul terenurilor din patrimoniul său

sunt infirmate de Hotărârea judecătorească citată, potrivit căreia SC P.T. SRL

au un drept de proprietate, intabulat în cartea funciară, pentru suprafața de

82,28 ha teren inclus în suprafața totală a terenului ce a format obiectul

contractului de concesiune.

De altfel, intimata

era obligată de prevederile art. 7 din Legea 268/2001 să predea prin protocol

de predare terenurile cu destinație agricolă care fac obiectul retrocedării în

vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor

îndreptățiți, termenele stipulate fiind de 90 de zile de la definitivarea

lucrărilor de cadastru și 15 zile de la data inventarierii lor, nerespectate de

ADS București și care astfel nu își poate invoca propria culpă.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul, va modifica sentința atacată și, admițând contestația la

executare, va anula actele de executare silită instituite prin Adresa 121464

din 20 august 2009 de către ADS București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de SC P.T. SRL Gura Vadului împotriva Sentinței comerciale nr. 61 din

14 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că admite contestația la executare. Anulează actele

de executare silită efectuate prin Adresa nr. 121464 din 20 august 2009 emisă

de intimata ADS București.

Menține în rest

dispozițiile sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2011.