ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Contestatoarea SC P.T. SRL, a solicitat în contradictoriu cu ADS București, anularea formelor de executare și măsurilor prin care a fost somată să plătească suma de 15.071,77 RON reprezentând redevență și penalități în executarea Contractului de concesiune nr. 55/2006. Curtea de Apel București, prin Sentința comercială nr. 61 din 14 aprilie 2010, a respins excepțiile tardivității contestației inadmisibilității cererii completatoare referitoare la întoarcerea executării și a respins pe fond contestația la executare.

Instanța a reținut, în esență, că au fost respectate dispozițiile art. 1 din OUG 64/2005 și de art. 58 din OUG 51/1998 privind comunicarea titlului executoriu iar pe fond, constatând că o parte din terenurile concesionate de ADS București au trecut în proprietatea privată a foștilor proprietari, fără a se încheia protocolul de predare primire, nu se poate considera diminuat obiectul concesiunii și respectiv al redevenței calculate. Împotriva sentinței astfel pronunțate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că prin hotărârea atacată i-a fost încălcat dreptul de proprietate pentru suprafața de 82,26 ha teren înscrisă în registrul de carte funciară și individualizată prin Procesul verbal din 26 februarie 2008 încheiat între ADS București și Comisia locală de fond funciar a comunei Lapoș.

Mai susține recurenta că instanța de fond a analizat numai prevederile art. 9 din HG 626/2001 și existența protocolului de predare primire a terenurilor de la ADS București fără să aibă în vedere prestațiile administrate prin care se atestă diminuarea cu suprafața de 81,26 ha a terenului comercial prin Contractul nr. 55/2006. Intimata susține în întâmpinarea depusă, că diminuarea contractului nu putea opera decât îndeplinirea formalităților esențiale prevăzute de art. 7 din Legea 268/2001, respectiv după încheierea protocolului de predare preluare a terenului cu destinație agricolă, protocol care a fost încheiat la data de 21 octombrie 2010. Consideră intimata că nu s-a făcut dovada punerii în posesie către persoanele fizice de la care recurenta a dobândit dreptul de proprietate așa încât actele încheiate reprezintă numai o promisiune de vânzare.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Prin Contractul de concesiune din 14 decembrie 2006, intimata a concesionat recurentei suprafața de 201,20 ha teren agricol și 14,16 ha teren neagricol pe o perioadă de 20 de ani cu posibilitatea prelungirii prin act adițional cu obligația concedentului de a nu tulbura exercitarea drepturilor rezultate din contract, stipulându-se încetarea contractului în cazul retrocedării întregii suprafețe de teren, ca urmare a aplicării prevederilor legii fondului funciar, a Legii 10/2001 și Legea 47/2005.

Prin reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de 81,26 ha teren, persoanelor fizice cu care recurenta a încheiat Acordul de vânzare autentificat sub nr. 180 din 8 februarie 2008, obiectul contractului de concesiune a suferit o diminuare recunoscută atât de Comisia de aplicare a fondului funciar (Adresa nr. 240/2008) cât și prin Hotărâre judecătorească (Decizia nr. 3371/2010 a Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Apărările intimatei potrivit cărora numai după predarea de către ADS București prin protocol către Comisia de fond funciar, se putea constata transferul terenurilor din patrimoniul său sunt infirmate de Hotărârea judecătorească citată, potrivit căreia SC P.T.

SRL au un drept de proprietate, intabulat în cartea funciară, pentru suprafața de 82,28 ha teren inclus în suprafața totală a terenului ce a format obiectul contractului de concesiune. De altfel, intimata era obligată de prevederile art. 7 din Legea 268/2001 să predea prin protocol de predare terenurile cu destinație agricolă care fac obiectul retrocedării în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, termenele stipulate fiind de 90 de zile de la definitivarea lucrărilor de cadastru și 15 zile de la data inventarierii lor, nerespectate de ADS București și care astfel nu își poate invoca propria culpă. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va modifica sentința atacată și, admițând contestația la executare, va anula actele de executare silită instituite prin Adresa 121464 din 20 august 2009 de către ADS București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de SC P.T. SRL Gura Vadului împotriva Sentinței comerciale nr. 61 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite contestația la executare. Anulează actele de executare silită efectuate prin Adresa nr. 121464 din 20 august 2009 emisă de intimata ADS București. Menține în rest dispozițiile sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.