ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2642/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 78 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 241/108/2009, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă cu nr. 40 din 27 noiembrie 2008 în prezent aflat în Penitenciarul Arad, la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni fără drept privind circulația drogurilor de risc. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen.

raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni fără drept privind circulația drogurilor de mare risc. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri în țară fără drept. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de mare risc în țară fără drept.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii din 26 noiembrie 2008 și a arestului preventiv din 27 noiembrie 2008 la zi. În baza art. 17 cu referire la art. 18 din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea de la inculpat a drogurilor ridicate de la acesta aflate la I.G.P.R.

/ D.C.J.S.E.O. conform dovezii. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, emis în Dosarul nr. 56D/P/2008, înregistrat pe rolul primei instanțe sub nr. 241/108 din 19 ianuarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, la data de 25 noiembrie 2008, martorul L.A., a cărui identitate fost schimbată, a făcut un denuț penal cu privire la faptul că inculpatul G.A.C. urmează să introducă în România, prin PCTF Nădlac, în data de 26 noiembrie 2008, droguri de risc și mare risc, droguri pe care acesta Ie-a achiziționat din Germania. Totodată, martorul a făcut precizarea că acesta urmează sa intre în România cu un autocar al firmei E. care circula pe ruta Hamburg-București. În baza informațiilor primite, în data de 26 noiembrie 2009, s-a procedat la urmărirea autocarului, care în jurul orelor 07.00 a intrat în Punctul de frontieră Nădlac, unde a staționat aproximativ 5 minute, timp în care s-a efectuat controlul actelor, iar din autocar nu a coborât și nici nu a urcat nici un pasager și nici nu s-a umblat la cala bagajelor.

În continuare, s-a procedat la supravegherea autocarului pe ruta Nădlac-Autogara Arad, timp în care autocarul nu a efectuat opriri. După sosirea autocarului în Autogara Arad, s-a procedat la verificarea listei de pasageri, printre aceștia figurând și inculpatul G.A.C., iar în continuare s-a verificat bagajul acestuia aflat în cala autocarului. Acesta poseda o valiză de culoare verde închis, din material textil, iar în interiorul acesteia se găsea un casetofon cu CD, marca G., învelit într-o pungă, articole de îmbrăcăminte și câteva produse cosmetice. Procedându-se la desfacerea casetofonului, în interiorul acestuia, în locul mecanismelor au fost găsite 3 pachete învelite în bandă adezivă de culoare maro.

în primul pachet se găseau 55 de pungulițe care conțineau fragmente vegetale de culoare verde-oliv cu miros înțepător (în cantitate totală de 174 gr. cu tot cu ambalaj), în al doilea pachet se afla o pungă care conținea același tip de fragmente vegetale (în cantitate de 13, 65 gr. cu tot cu ambalaj), iar al treilea pachet conținea o pungă cu o substanță de culoare albă cu miros înțepător (în cantitate de 15,26 gr. cu tot cu ambalaj). S-a procedat la testarea fragmentelor vegetale și a substanței găsite cu testul MMC pentru cannabis și cocaină, rezultatul fiind pozitiv. Referitor la probele administrate în cauză, s-a reținut că inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, ocazii cu care a arătat că el doar a găsit casetofonul în care se aflau ascunse drogurile și în consecință nu a cunoscut conținutul acestuia.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului (f. 31), declarația martorului a cărui date de identitate sunt protejate, audierea efectuându-se sub numele de L.A. (f. 51), declarațiile martorilor I.M.D. și M.D.A., la care se adaugă și probele administrate în faza de urmărire penală cu respectarea drepturilor procesuale, respectiv: raportul de constatare tehnico-științifică din 18 decembrie 2008 întocmit de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O.

Timișoara din care rezultă că probele trimise pentru analiză conțin: - proba nr. 1 (substanță pulverulentă de culoare alb cu bej) constituită din 12,27 grame, conține cocaină și paracetamol; - proba nr. 2 (fragmente vegetale de culoare verde oliv) constituită din 111,6 grame, conține cannabis; - proba nr. 3 (fragmente vegetale de culoare verde oliv) constituită din 4,79 grame conține cannabis; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 5-6); - proces-verbal de cântărire (f. 7); - planșă foto (f. 8-17); - declarații martor cu identitate schimbată L.A. (f. 19); - declarații inculpat G.A.C. (f. 37, 38-40); - listă pasageri (f. 43); - bilet autocar pe ruta Hamburg-București (f. 44); -procese-verbale căutare persoane (f. 62-66, 67-71).

Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În data de 26 noiembrie 2009 s-a procedat la urmărirea autocarului E. care circula pe ruta Hamburg - București și care în jurul orelor 07.00 a intrat în Punctul de frontieră Nădlac, unde a staționat aproximativ 5 minute, timp în care s-a efectuat controlul actelor, iar din autocar nu a coborât și nici nu a urcat nici un pasager și nici nu s-a umblat la cala bagajelor. În continuare, s-a procedat la supravegherea autocarului pe ruta Nădlac - Autogara Arad, timp în care autocarul nu a efectuat opriri. Acțiunea de urmărire a autocarului a avut loc, întrucât în data de 25 noiembrie 2008 martorul L.A. a a cărui identitate fost schimbată, a făcut un denunț penal cu privire la faptul că inculpatul G.A.C.

urmează să introducă în România, prin Vama - Nădlac, în data de 26 noiembrie 2008, droguri de risc și mare risc, droguri pe care acesta Ie-a achiziționat din Germania. Totodată, martorul a făcut precizarea că acesta urmează să intre în România cu un autocar al firmei menționate. După sosirea autocarului în Autogara Arad s-a procedat la verificarea listei de pasageri, printre aceștia figurând și inculpatul G.A.C., iar în continuare s-a verificat bagajul acestuia aflat în cala autocarului. Acesta poseda o valiza de culoare verde închis, din material textil, iar în interiorul acesteia se găsea un casetofon cu CD, marca G., învelit într-o pungă, articole de îmbrăcăminte și câteva produse cosmetice.

După desfacerea casetofonului, în interiorul acestuia, în locul mecanismelor au fost găsite 3 pachete învelite în bandă adezivă de culoare maro. în primul pachet se găseau 55 de pungulițe care conțineau fragmente vegetale de culoare verde-oliv cu miros înțepător (în cantitate totală de 174 gr. cu tot cu ambalaj), în al doilea pachet se afla o pungă care conținea același tip de fragmente vegetale (în cantitate de 13,65 gr. cu tot cu ambalaj), iar al treilea pachet conținea o pungă cu o substanță de culoare albă cu miros înțepător (în cantitate de 15,26 gr. cu tot cu ambalaj). S-a procedat la efectuarea testului MMC pentru cannabis și cocaină, rezultatul fiind pozitiv. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată.

Legiuitorul face distincție între două infracțiuni de sine stătătoare și anume traficul de droguri de risc (art. 2 alin. (1)) și traficul de droguri de mare risc (art. 2 alin. (2)), între cele două infracțiuni existând diferențe cu privire la obiectul material și tratamentul sancționator. Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor menționate constă în transportul ilicit a drogurilor de risc și mare risc pe teritoriul Germaniei și României. Inculpatul nu a negat acest transport, ci a arătat că nu a cunoscut conținutul casetofonului în care s-au găsit drogurile întrucât acest casetofon a fost găsit pe străzile din Germania. Aceste susțineri s-au dovedit neadevărate, inculpatul arătând inițial că martorii I.M.D.

și M.D.A. l-au însoțit când a găsit casetofonul a cărui conținut nu l-a cunoscut, iar ulterior (la ultimul termen de judecată) a arătat că de fapt i s-a creat o înscenare. Probele administrate în timpul urmăririi penale și a judecății au dovedit fără dubiu că inculpatul cunoștea că transportul pe care urma să-l efectueze era ilicit, conținutul casetofonului fiind droguri de risc și mare risc. Astfel, martorul L.A. (audiat sub o altă identitate) a formulat un denunț amplu prin indicarea numelui inculpatului (deși nu îl cunoștea personal), a datei la care acesta urma să intre în țară și a firmei căreia îi aparținea autocarul cu care călătorea inculpatul. Declarația acestui martor s-a coroborat cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și raportul de constatare tehnico-științifică din care a rezultat că substanțele transportate erau cannabis (116,39 grame) și cocaină și paracetamol (12,27 grame).

Cocaina face parte din tabelul anexă nr. II, iar canabisul face parte din tabelul anexă nr. 11 din Legea nr. 143/200. Martorii propuși de inculpat în apărare au arătat că nu l-au pe inculpat în Germania și nu cunosc nimic despre activitatea acestui inculpat pe teritoriul acestei țări. Inculpatul a acționat cu forma de vinovăție specifică acestor infracțiuni, respectiv-intenția, acesta cunoscând natura produselor pe care le transporta, aspect ce rezultă din modalitatea în care acestea au fost ascunse într-un obiect ce avea o cu totul altă destinație. Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și în această situație legiuitorul a reglementat două infracțiuni distincte, argumentele pentru această susținere fiind expuse mai sus.

Elementul material al laturii obiective a acestor infracțiunii este, în cauză, introducerea în țară de droguri de risc și respectiv de mare risc, acțiune ce a fost dovedită prin trecerea de către inculpat a drogurilor a frontierei prin PTF Nădlac. Dovedirea acestor fapte s-a făcut prin aceleași probe mai sus detaliate, astfel că nu se va relua analiza acestora. Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului, formulată prin concluziile scrise ale avocatului, respectiv că audierea martorilor apărării nu s-a efectuat în faza de urmărire penală sau că martorii asistenți consemnați în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu făceau parte din pasagerii autocarului.

Audierea martorilor apărării nu a fost posibilă în faza de urmărire penală, întrucât inculpatul nu a dorit identificarea acestora, deși i s-au prezentat fotografii ale persoanelor indicate de el, iar ulterior audierea s-a efectuat în cursul cercetării judecătorești, martorii nesusținând versiunea inculpatului. Cu privire la martorii asistenți, C. proc. pen. nu face vreo referire de unde trebuie să provină acești martori, iar împrejurarea că ar avea suspiciuni asupra acestora este una subiectivă, în condițiile în care întreaga operațiune a fost filmată, iar inculpatul nu a contestat în vreun mod cele consemnate în procesul-verbal de constatare.

În ce privește susținerea că s-ar fi renunțat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice, prima instanță a constatat că inculpatul nu a solicitat în cursul cercetării judecătorești înlăturarea acestei omisiuni, iar instanța nu a dispus din oficiu o astfel de constatare, întrucât nu ar fi fost utilă în raport de probele administrate în cauză. S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului, care în intervalul 25 noiembrie 2008 - 26 noiembrie 2008 a transportat pe teritoriul Germaniei și apoi pe teritoriul României droguri de risc și respectiv droguri de mare risc, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni în concurs ideal prevăzute de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată conform Legii nr. 522/2004.

Faptele inculpatului, care în data de 26 noiembrie 2008 a introdus în țară droguri de risc și respectiv droguri de mare risc, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni, în concurs ideal prevăzute de art. 3 alin. (1) și respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată conform Legii nr. 522/2004. Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea cu vinovăție a faptelor penale mai sus expuse.

La individualizarea judiciară a sancțiunii, ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv a ținut seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de art. 2 alin. (1) (închisoarea de la 3 ani la 15 ani), art. 2 alin. (2) (10 la 20 de ani), art. 3 alin. (1) (închisoarea de la 10 la 20 de ani) și art. 3 alin. (2) (15 la 25 de ani) toate infracțiunile fiind prevăzute de Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, prima instanță a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, a avut un comportament bun, fiind apreciat în rândul persoanelor cunoscute (conform declarației martorului I.M.D.

coroborat cu caracterizarea depusă de directorul școlii). De asemenea, prima instanță a avut în vedere vârsta inculpatului, persoană tânără de 21 ani, care datorită imaturității specifice a putut fi atrasă în sfera infracționalității fără a reflecta asupra consecințelor. Deși, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, aceasta nu poate împiedica reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât prezumția de nevinovăție presupune că inculpatul nu este obligat să își recunoască vinovăția, probarea acesteia revine organelor judiciare, iar atitudinea nesinceră nu trebuie sancționată. Față de aceste motive, prima instanță a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și alin. ultim.

C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 C. pen. Coborârea pedepsei s-a făcut sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune, prima instanță având în vedere pentru aceasta faptele și consecințele grave ale acestora asupra sănătății altor persoane, cantitatea de droguri traficată reflectând pericolul social al faptelor săvârșite. Împotriva sentinței penale nr. 78 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea, apreciind că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 14372000, în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și din art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aplicarea unei pedepse mai reduse, îndreptată spre minimul general, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. Prin Decizia penală nr. 60/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și inculpatul G.A.C. împotriva sentinței penale nr. 78 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 241/108/2009, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că în cauză s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, s-a făcut o corectă încadrare juridică faptelor reținute. Referitor la circumstanțele atenuante acordate de către instanța de fond, s-a apreciat că acestea au fost reținute în mod corect. Astfel, s-a reținut că, din probele administrate (cazier judiciar, declarație martori, caracterizare de la școală), rezultă că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii - comportament care trebuie avut în vedere la aplicarea unei pedepse. Faptul că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, cu un pericol social ridicat, nu poate înlătura reținerea circumstanțelor atenuante, acolo unde acestea există și pot fi reținute.

Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere și vârsta inculpatului, care, chiar dacă a greșit, probabil și datorită imaturității, trebuie să aibă o șansă ca el să înțeleagă greșeala făcută și pe viitor comportamentul său să nu se mai intersecteze cu legea penală. Referitor la încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului G.A.C., instanța de apel a apreciat că, prin actul de sesizare al instanței și prin hotărârea apelată, s-a dat o corectă încadrare juridică. Astfel, s-a constatat că, într-adevăr, legea face distincție între traficul de droguri de risc, prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și traficul de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din aceeași lege - fiind tratate ca infracțiuni separate.

În această situație nu se poate susține că infracțiunea în forma de bază ar fi absorbită în forma agravantă, care ar fi traficul de droguri de mare risc. În același mod au fost tratate de legiuitor și infracțiunile de introducere de droguri de risc în țară și introducere de droguri de mare risc în țară, fără drept. În consecință, s-a apreciat că încadrarea juridică reținută de instanță este corectă, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului. În privința probatoriului administrat, s-a constatat că acesta a fost de natură a face dovada faptelor reținute, atât cu privire la traficul de droguri cât și cu privire la introducerea acestora în țară, cât și a faptului că inculpatul cunoștea conținutul casetofonului.

în acest sens fiind declarațiile martorilor I.M., M.D. care nu confirmă susținerile inculpatului, cu privire la găsirea casetofonului, care conținea drogurile și declarațiile martorului L.A. (audiat sub o altă identitate) care a formulat denunțul împotriva inculpatului, indicând numele acestuia, data la care acesta urma să intre în țară și cu ce firmă de transport se întoarce. În consecință, instanța de apel a apreciat că nu există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, raportat la faptele reținute în sarcina sa. În privința pedepsei, s-a constatat că instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute, coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege. S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului, au fost corect individualizate, iar cuantumul stabilit este de natură a conduce la realizarea scopului prev.de art. 52 C. pen., iar raportat la cuantumul pedepsei nu se mai pune problema aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul G.A.C. Prin recursul declarat de parchet, astfel cum a fost susținut de procuror, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reidividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării cuantumului acesteia, prin înlăturarea disp. art. 74 C. pen., întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social. Recurentul inculpat, prin motivele de recurs formulate, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 și 18 C. proc.

pen., susținând că în cauză s-a dat o greșită încadrare juridică faptelor, întrucât au fost comise sub forma concursului real de infracțiuni, prev de art. 33 lit. a) C. pen. și nu sub forma concursului ideal, reținut de cele două instanțe, solicitând, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a solicitat achitarea, susținând că probele administrate nu dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia, iar instanțele nu au dat eficiență principiului in dubio pro reo, pronunțând o hotărâre greșită de condamnare și reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii unui cuantum mai redus, îndreptat spre minimul general și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., susținând că nu au fost avute în vedere circumstanțele atenuante personale și reale. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate. În prezenta cauză s-a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că faptele săvârșite de recurentul inculpat G.A.C. întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținute în sarcina acestuia. Materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv: declarațiile inculpatului, declarația martorului cu identitate protejată L.A., declarațiile martorilor I.M.D. și M.D.A., raportul de constatare tehnico-științifică din 18 decembrie 2008 întocmit de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Timișoara, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele foto, relevă fără echivoc că recurentul inculpat a săvârșit infracțiunile deduse judecății.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului este corectă, fiind nefondată apărarea inculpatului în sensul că faptele au fost comise sub forma concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. și nu sub forma concursului ideal. Astfel, nu se poate susține că infracțunea de trafic de droguri de risc, prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ar fi absorbită de infracțiunea trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv că forma de bază ar fi absorbită în forma agravantă, având în vedere că legiuitorul a incriminat separat aceste infracțiuni, existând diferențe cu privire la obiectul material și tratamentul sancționator al acestora, inculpatul acționând în baza unor rezoluțiuni infracționale diferite.

Pentru aceleași considerente, nu se poate susține nici că infracțiunea de introducere de droguri de risc în țară, fără drept, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ar fi absorbită de infracțiunea de introducere de droguri de mare risc în țară, fără drept, prev, de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte constată că nici criticile formulate de parchet și de recurentul inculpat, cu privire la individualizarea pedepsei, nu sunt fondate, instanțele făcând o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte are în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte. Având în vedere datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, este cunoscut ca având un comportament bun în societate, Înalta Curte constată că în mod corect au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, coborându-se pedeapsa pentru fiecare infracțiune sub minimul special.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, Înalta Curte apreciază însă că scopul educativ și preventiv al pedepsei rezultante aplicate inculpatului G.A.C. poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul G.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 60/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 26 noiembrie 2008 la 15 iulie 2009. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul G.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 60/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2008 la 15 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.