ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2642/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2642/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 78 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 241/108/2009, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C.

pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.C.,

arestat în baza mandatului de arestare preventivă cu nr. 40 din 27 noiembrie 2008

în prezent aflat în Penitenciarul Arad, la 1 (un) an și 6 (șase) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni fără drept privind

circulația drogurilor de risc.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a)

și alin. ultim C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

operațiuni fără drept privind circulația drogurilor de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a)

și alin. ultim C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

introducere de droguri în țară fără drept.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a)

și alin. ultim C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

introducere de droguri de mare risc în țară fără drept.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus stabilite, în pedeapsa

cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată

aplicarea pedepsei complementare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen., inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

durata pedepsei durata reținerii din 26 noiembrie 2008 și a arestului preventiv

din 27 noiembrie 2008 la zi.

În baza art. 17 cu referire la art. 18 din Legea nr. 143/2000

modificată, s-a dispus confiscarea de la inculpat a drogurilor ridicate de la

acesta aflate la I.G.P.R. / D.C.J.S.E.O. conform dovezii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă de pe Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, emis în Dosarul

nr. 56D/P/2008, înregistrat pe rolul primei instanțe sub nr. 241/108 din 19

ianuarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului G.A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1), art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.

pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a

reținut că, la data de 25 noiembrie 2008, martorul L.A., a cărui identitate

fost schimbată, a făcut un denuț penal cu privire la faptul că inculpatul G.A.C.

urmează să introducă în România, prin PCTF Nădlac, în data de 26 noiembrie 2008,

droguri de risc și mare risc, droguri pe care acesta Ie-a achiziționat din Germania.

Totodată, martorul a făcut precizarea că acesta urmează sa intre în România cu

un autocar al firmei E. care circula pe ruta Hamburg-București.

În baza informațiilor primite, în data de 26

noiembrie 2009, s-a procedat la urmărirea autocarului, care în jurul orelor

07.00 a intrat în Punctul de frontieră Nădlac, unde a staționat aproximativ 5

minute, timp în care s-a efectuat controlul actelor, iar din autocar nu a

coborât și nici nu a urcat nici un pasager și nici nu s-a umblat la cala

bagajelor. În continuare, s-a procedat la supravegherea autocarului pe ruta

Nădlac-Autogara Arad, timp în care autocarul nu a efectuat opriri.

După sosirea autocarului în Autogara Arad, s-a

procedat la verificarea listei de pasageri, printre aceștia figurând și

inculpatul G.A.C., iar în continuare s-a verificat bagajul acestuia aflat în

cala autocarului. Acesta poseda o valiză de culoare verde închis, din material

textil, iar în interiorul acesteia se găsea un casetofon cu CD, marca G.,

învelit într-o pungă, articole de îmbrăcăminte și câteva produse cosmetice.

Procedându-se la desfacerea casetofonului, în interiorul acestuia, în locul

mecanismelor au fost găsite 3 pachete învelite în bandă adezivă de culoare

maro. în primul pachet se găseau 55 de pungulițe care conțineau fragmente

vegetale de culoare verde-oliv cu miros înțepător (în cantitate totală de 174

gr. cu tot cu ambalaj), în al doilea pachet se afla o pungă care conținea

același tip de fragmente vegetale (în cantitate de 13, 65 gr. cu tot cu

ambalaj), iar al treilea pachet conținea o pungă cu o substanță de culoare albă

cu miros înțepător (în cantitate de 15,26 gr. cu tot cu ambalaj).

S-a procedat la testarea fragmentelor vegetale și a

substanței găsite cu testul MMC pentru cannabis și cocaină, rezultatul fiind

pozitiv.

Referitor la probele administrate în cauză, s-a

reținut că inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și în cursul

cercetării judecătorești, ocazii cu care a arătat că el doar a găsit

casetofonul în care se aflau ascunse drogurile și în consecință nu a cunoscut

conținutul acestuia.

În cursul cercetării judecătorești au fost

administrate următoarele probe: declarația inculpatului (f. 31), declarația

martorului a cărui date de identitate sunt protejate, audierea efectuându-se

sub numele de L.A. (f. 51), declarațiile martorilor I.M.D. și M.D.A., la care

se adaugă și probele administrate în faza de urmărire penală cu respectarea

drepturilor procesuale, respectiv: raportul de constatare tehnico-științifică din

18 decembrie 2008 întocmit de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor

din cadrul B.C.C.O. Timișoara din care rezultă că probele trimise pentru

analiză conțin: - proba nr. 1 (substanță pulverulentă de culoare alb cu bej)

constituită din 12,27 grame, conține cocaină și paracetamol; - proba nr. 2

(fragmente vegetale de culoare verde oliv) constituită din 111,6 grame, conține

cannabis; - proba nr. 3 (fragmente vegetale de culoare verde oliv) constituită

din 4,79 grame conține cannabis; proces-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante (f. 5-6); - proces-verbal de cântărire (f. 7); - planșă foto (f. 8-17);

- declarații martor cu identitate schimbată L.A. (f. 19); - declarații inculpat

G.A.C. (f. 37, 38-40); - listă pasageri (f. 43); - bilet autocar pe ruta

Hamburg-București (f. 44); -procese-verbale căutare persoane (f. 62-66, 67-71).

Din probele administrate în cauză, prima instanță a

reținut în fapt următoarele:

În data de 26 noiembrie 2009 s-a procedat la

urmărirea autocarului E. care circula pe ruta Hamburg - București și care în

jurul orelor 07.00 a intrat în Punctul de frontieră Nădlac, unde a staționat

aproximativ 5 minute, timp în care s-a efectuat controlul actelor, iar din

autocar nu a coborât și nici nu a urcat nici un pasager și nici nu s-a umblat

la cala bagajelor.

În continuare, s-a procedat la supravegherea

autocarului pe ruta Nădlac - Autogara Arad, timp în care autocarul nu a

efectuat opriri. Acțiunea de urmărire a autocarului a avut loc, întrucât în

data de 25 noiembrie 2008 martorul L.A. a a cărui identitate fost schimbată, a

făcut un denunț penal cu privire la faptul că inculpatul G.A.C. urmează să

introducă în România, prin Vama - Nădlac, în data de 26 noiembrie 2008, droguri

de risc și mare risc, droguri pe care acesta Ie-a achiziționat din Germania.

Totodată, martorul a făcut precizarea că acesta urmează să intre în România cu

un autocar al firmei menționate. După sosirea autocarului în Autogara Arad s-a

procedat la verificarea listei de pasageri, printre aceștia figurând și

inculpatul G.A.C., iar în continuare s-a verificat bagajul acestuia aflat în

cala autocarului. Acesta poseda o valiza de culoare verde închis, din material

textil, iar în interiorul acesteia se găsea un casetofon cu CD, marca G.,

învelit într-o pungă, articole de îmbrăcăminte și câteva produse cosmetice.

După desfacerea casetofonului, în interiorul acestuia, în locul mecanismelor au

fost găsite 3 pachete învelite în bandă adezivă de culoare maro. în primul

pachet se găseau 55 de pungulițe care conțineau fragmente vegetale de culoare

verde-oliv cu miros înțepător (în cantitate totală de 174 gr. cu tot cu

ambalaj), în al doilea pachet se afla o pungă care conținea același tip de

fragmente vegetale (în cantitate de 13,65 gr. cu tot cu ambalaj), iar al

treilea pachet conținea o pungă cu o substanță de culoare albă cu miros

înțepător (în cantitate de 15,26 gr. cu tot cu ambalaj).

S-a procedat la efectuarea testului MMC pentru

cannabis și cocaină, rezultatul fiind pozitiv.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 modificată. Legiuitorul face distincție între două

infracțiuni de sine stătătoare și anume traficul de droguri de risc (art. 2 alin.

(1)) și traficul de droguri de mare risc (art. 2 alin. (2)), între cele două

infracțiuni existând diferențe cu privire la obiectul material și tratamentul

sancționator.

Elementul material al laturii obiective a

infracțiunilor menționate constă în transportul ilicit a drogurilor de risc și

mare risc pe teritoriul Germaniei și României. Inculpatul nu a negat acest

transport, ci a arătat că nu a cunoscut conținutul casetofonului în care s-au

găsit drogurile întrucât acest casetofon a fost găsit pe străzile din Germania.

Aceste susțineri s-au dovedit neadevărate, inculpatul arătând inițial că

martorii I.M.D. și M.D.A. l-au însoțit când a găsit casetofonul a cărui

conținut nu l-a cunoscut, iar ulterior (la ultimul termen de judecată) a arătat

că de fapt i s-a creat o înscenare.

Probele administrate în timpul urmăririi penale și a

judecății au dovedit fără dubiu că inculpatul cunoștea că transportul pe care

urma să-l efectueze era ilicit, conținutul casetofonului fiind droguri de risc

și mare risc. Astfel, martorul L.A. (audiat sub o altă identitate) a formulat

un denunț amplu prin indicarea numelui inculpatului (deși nu îl cunoștea

personal), a datei la care acesta urma să intre în țară și a firmei căreia îi

aparținea autocarul cu care călătorea inculpatul. Declarația acestui martor s-a

coroborat cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și raportul

de constatare tehnico-științifică din care a rezultat că substanțele

transportate erau cannabis (116,39 grame) și cocaină și paracetamol (12,27

grame). Cocaina face parte din tabelul anexă nr. II, iar canabisul face parte din

tabelul anexă nr. 11 din Legea nr. 143/200. Martorii propuși de inculpat în

apărare au arătat că nu l-au pe inculpat în Germania și nu cunosc nimic despre

activitatea acestui inculpat pe teritoriul acestei țări.

Inculpatul a acționat cu forma de vinovăție specifică

acestor infracțiuni, respectiv-intenția, acesta cunoscând natura produselor pe

care le transporta, aspect ce rezultă din modalitatea în care acestea au fost

ascunse într-un obiect ce avea o cu totul altă destinație.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și în această situație legiuitorul a

reglementat două infracțiuni distincte, argumentele pentru această susținere

fiind expuse mai sus.

Elementul material al laturii obiective a acestor

infracțiunii este, în cauză, introducerea în țară de droguri de risc și

respectiv de mare risc, acțiune ce a fost dovedită prin trecerea de către

inculpat a drogurilor a frontierei prin PTF Nădlac.

Dovedirea acestor fapte s-a făcut prin aceleași probe

mai sus detaliate, astfel că nu se va relua analiza acestora.

Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului,

formulată prin concluziile scrise ale avocatului, respectiv că audierea

martorilor apărării nu s-a efectuat în faza de urmărire penală sau că martorii

asistenți consemnați în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante

nu făceau parte din pasagerii autocarului. Audierea martorilor apărării nu a

fost posibilă în faza de urmărire penală, întrucât inculpatul nu a dorit

identificarea acestora, deși i s-au prezentat fotografii ale persoanelor

indicate de el, iar ulterior audierea s-a efectuat în cursul cercetării

judecătorești, martorii nesusținând versiunea inculpatului.

Cu privire la martorii asistenți, C. proc. pen. nu

face vreo referire de unde trebuie să provină acești martori, iar împrejurarea

că ar avea suspiciuni asupra acestora este una subiectivă, în condițiile în

care întreaga operațiune a fost filmată, iar inculpatul nu a contestat în vreun

mod cele consemnate în procesul-verbal de constatare.

În ce privește susținerea că s-ar fi renunțat la

efectuarea unei constatări tehnico-științifice, prima instanță a constatat că

inculpatul nu a solicitat în cursul cercetării judecătorești înlăturarea

acestei omisiuni, iar instanța nu a dispus din oficiu o astfel de constatare,

întrucât nu ar fi fost utilă în raport de probele administrate în cauză.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului, care

în intervalul 25 noiembrie 2008 - 26 noiembrie 2008 a transportat pe teritoriul

Germaniei și apoi pe teritoriul României droguri de risc și respectiv droguri

de mare risc, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni în concurs

ideal prevăzute de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 modificată conform Legii nr. 522/2004.

Faptele inculpatului, care în data de 26 noiembrie 2008

a introdus în țară droguri de risc și respectiv droguri de mare risc, întrunesc

elementele constitutive a două infracțiuni, în concurs ideal prevăzute de art. 3

alin. (1) și respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată

conform Legii nr. 522/2004.

Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a

dispus condamnarea acestuia pentru comiterea cu vinovăție a faptelor penale mai

sus expuse.

La individualizarea judiciară a sancțiunii, ce a fost

aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, prima instanță a avut în vedere

prevederile art. 72 C. pen., respectiv a ținut seama de dispozițiile părții

generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de art. 2 alin. (1)

(închisoarea de la 3 ani la 15 ani), art. 2 alin. (2) (10 la 20 de ani), art. 3

alin. (1) (închisoarea de la 10 la 20 de ani) și art. 3 alin. (2) (15 la 25 de

ani) toate infracțiunile fiind prevăzute de Legea nr. 143/2000 modificată prin

Legea nr. 522/2004, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Astfel, prima instanță a avut în vedere că inculpatul

nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală,

a avut un comportament bun, fiind apreciat în rândul persoanelor cunoscute

(conform declarației martorului I.M.D. coroborat cu caracterizarea depusă de

directorul școlii).

De asemenea, prima instanță a avut în vedere vârsta

inculpatului, persoană tânără de 21 ani, care datorită imaturității specifice a

putut fi atrasă în sfera infracționalității fără a reflecta asupra

consecințelor.

Deși, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor,

aceasta nu poate împiedica reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât

prezumția de nevinovăție presupune că inculpatul nu este obligat să își

recunoască vinovăția, probarea acesteia revine organelor judiciare, iar

atitudinea nesinceră nu trebuie sancționată.

Față de aceste motive, prima instanță a reținut

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și alin. ultim. C. pen.,

cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform art.

76 C. pen.

Coborârea pedepsei s-a făcut sub minimul special

prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune, prima instanță având în vedere

pentru aceasta faptele și consecințele grave ale acestora asupra sănătății

altor persoane, cantitatea de droguri traficată reflectând pericolul social al

faptelor săvârșite.

Împotriva sentinței penale nr. 78 din 31 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Arad și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea, apreciind că în mod

greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice

din art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 14372000, în art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și din art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aplicarea

unei pedepse mai reduse, îndreptată spre minimul general, cu suspendarea

pedepsei sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 60/ A din 11 mai 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse apelurile declarate

de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și inculpatul G.A.C. împotriva

sentinței penale nr. 78 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 241/108/2009, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control

judiciar a constatat că în cauză s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare

probatoriului administrat, s-a făcut o corectă încadrare juridică faptelor

reținute.

Referitor la circumstanțele atenuante acordate de

către instanța de fond, s-a apreciat că acestea au fost reținute în mod corect.

Astfel, s-a reținut că, din probele administrate

(cazier judiciar, declarație martori, caracterizare de la școală), rezultă că

inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii -

comportament care trebuie avut în vedere la aplicarea unei pedepse.

Faptul că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, cu

un pericol social ridicat, nu poate înlătura reținerea circumstanțelor

atenuante, acolo unde acestea există și pot fi reținute. Nu în ultimul rând

trebuie avută în vedere și vârsta inculpatului, care, chiar dacă a greșit,

probabil și datorită imaturității, trebuie să aibă o șansă ca el să înțeleagă

greșeala făcută și pe viitor comportamentul său să nu se mai intersecteze cu

legea penală.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor

reținute în sarcina inculpatului G.A.C., instanța de apel a apreciat că, prin

actul de sesizare al instanței și prin hotărârea apelată, s-a dat o corectă

încadrare juridică.

Astfel, s-a constatat că, într-adevăr, legea face

distincție între traficul de droguri de risc, prev.de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 modificată și traficul de droguri de mare risc, prev. de art.

2 alin. (2) din aceeași lege - fiind tratate ca infracțiuni separate.

În această situație nu se poate susține că

infracțiunea în forma de bază ar fi absorbită în forma agravantă, care ar fi

traficul de droguri de mare risc.

În același mod au fost tratate de legiuitor și

infracțiunile de introducere de droguri de risc în țară și introducere de

droguri de mare risc în țară, fără drept.

În consecință, s-a apreciat că încadrarea juridică

reținută de instanță este corectă, neimpunându-se schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În privința probatoriului administrat, s-a constatat

că acesta a fost de natură a face dovada faptelor reținute, atât cu privire la

traficul de droguri cât și cu privire la introducerea acestora în țară, cât și

a faptului că inculpatul cunoștea conținutul casetofonului. în acest sens fiind

declarațiile martorilor I.M., M.D. care nu confirmă susținerile inculpatului,

cu privire la găsirea casetofonului, care conținea drogurile și declarațiile

martorului L.A. (audiat sub o altă identitate) care a formulat denunțul

împotriva inculpatului, indicând numele acestuia, data la care acesta urma să

intre în țară și cu ce firmă de transport se întoarce.

În consecință, instanța de apel a apreciat că nu

există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, raportat la faptele reținute

în sarcina sa.

În privința pedepsei, s-a constatat că instanța de

fond a dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute, coborând pedepsele sub

minimul special prevăzut de lege.

S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului, au

fost corect individualizate, iar cuantumul stabilit este de natură a conduce la

realizarea scopului prev.de art. 52 C. pen., iar raportat la cuantumul pedepsei

nu se mai pune problema aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen

legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul G.A.C.

Prin recursul declarat de parchet, astfel cum a fost

susținut de procuror, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reidividualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, în sensul majorării cuantumului acesteia, prin înlăturarea disp. art.

74 C. pen., întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă un

grad ridicat de pericol social.

Recurentul inculpat, prin motivele de recurs

formulate, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14,

17 și 18 C. proc. pen., susținând că în cauză s-a dat o greșită încadrare

juridică faptelor, întrucât au fost comise sub forma concursului real de

infracțiuni, prev de art. 33 lit. a) C. pen. și nu sub forma concursului ideal,

reținut de cele două instanțe, solicitând, în temeiul art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 2 alin. (1) și art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 3 alin.

(1) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a solicitat achitarea, susținând că

probele administrate nu dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia, iar

instanțele nu au dat eficiență principiului in dubio pro reo, pronunțând o

hotărâre greșită de condamnare și reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii

unui cuantum mai redus, îndreptat spre minimul general și aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., susținând că nu au fost avute în

vedere circumstanțele atenuante personale și reale.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.

În prezenta cauză s-a dat eficiență deplină

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor, stabilindu-se corect că faptele săvârșite de recurentul inculpat G.A.C.

întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținute în sarcina acestuia.

Materialul probator aflat la dosarul cauzei,

respectiv: declarațiile inculpatului, declarația martorului cu identitate

protejată L.A., declarațiile martorilor I.M.D. și M.D.A., raportul de

constatare tehnico-științifică din 18 decembrie 2008 întocmit de Laboratorul de

analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Timișoara, procesul -

verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele foto, relevă fără

echivoc că recurentul inculpat a săvârșit infracțiunile deduse judecății.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată

faptelor reținute în sarcina inculpatului este corectă, fiind nefondată

apărarea inculpatului în sensul că faptele au fost comise sub forma concursului

real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. și nu sub forma

concursului ideal.

Astfel, nu se poate susține că infracțunea de trafic

de droguri de risc, prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ar fi

absorbită de infracțiunea trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, respectiv că forma de bază ar fi absorbită în forma

agravantă, având în vedere că legiuitorul a incriminat separat aceste

infracțiuni, existând diferențe cu privire la obiectul material și tratamentul

sancționator al acestora, inculpatul acționând în baza unor rezoluțiuni

infracționale diferite.

Pentru aceleași considerente, nu se poate susține

nici că infracțiunea de introducere de droguri de risc în țară, fără drept,

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ar fi absorbită de infracțiunea

de introducere de droguri de mare risc în țară, fără drept, prev, de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000.

Înalta Curte constată că nici criticile formulate de

parchet și de recurentul inculpat, cu privire la individualizarea pedepsei, nu

sunt fondate, instanțele făcând o justă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

La stabilirea modalității de executare a pedepsei, Înalta

Curte are în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv și educativ al

pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea

unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a

autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

Având în vedere datele favorabile ce caracterizează

persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, este

cunoscut ca având un comportament bun în societate, Înalta Curte constată că în

mod corect au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante,

coborându-se pedeapsa pentru fiecare infracțiune sub minimul special.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei,

față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, Înalta Curte

apreciază însă că scopul educativ și preventiv al pedepsei rezultante aplicate

inculpatului G.A.C. poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și de

inculpatul G.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 60/ A din 11 mai 2009 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și a arestării preventive de la 26 noiembrie 2008 la 15 iulie

2009.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T -

Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul G.A.C. împotriva Deciziei penale

nr. 60/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2008 la 15 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.