ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2803/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2803/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3712

din 30 iunie 2004 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta M.E. a chemat în

judecată pe

pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară pentru ca, în

contradictoriu cu acest pârât, să fie desființată măsura cuprinsă în adresa nr.

2619 din 3 iunie 2004 a pârâtului, să se constate trecerea abuzivă în

proprietatea statului fără titlu valabil a apartamentului nr. 4 din imobilul

situat în Arad, să fie obligată pârâta la restituirea în natură a imobilului și

la radierea dreptului de administrare înscris în C.F. 7437 Arad în favoarea

Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și înscrierea dreptului de

proprietate al reclamantei.

La termenul de judecată din 28 septembrie 2004 reclamanta și-a precizat

acțiunea și a lărgit cadrul procesual în sensul că a chemat în judecată pârâtul

B.V.A.M. pentru a se constata simulația în varianta operațiunii fictive în ceea

ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între G.E. și D.E. cu

privire la imobilul situat în Arad, nr.top 260 și a contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între D.E. și cumpărătorul L.Ș.

A mai solicitat ca Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să fie

obligat să restabilească situația în cartea funciară 209 Arad și să restituie

imobilul, să radieze dreptul de proprietate al lui L.Ș., precum și notarea

dreptului de administrare stabilit în favoarea Direcției Generale pentru

Agricultură; să se dispună radierea din C.F. colectivă 17436 Arad a dreptului

de proprietate al Statului Român de sub B 2 și a dreptului de administrare a

Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară de sub B 3 cu privire

la apartamentul cu nr.top.260/b/4 precum și a dreptului de proprietate al lui L.Ș.,

radierea dreptului de proprietate al statului din C.F. individuală 17437 Arad

de sub B 1 și notările dreptului de administrare al Ministerului Silviculturii

și Industriei Lemnului de sub B 2 precum și a celorlalte drepturi de

administrare notate sub B 4 și B 5 și în final, să se dispună intabularea

dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise în C.F.17436

Arad și 17437 Arad cu titlu de moștenire după G.E.

S-a arătat în motivarea acțiunii că soții

G.I. și E. au avut în proprietate imobilul înscris în C.F.209 Arad și din cauza

măsurilor anti-evreiești adoptate în România în timpul celui de-al doilea

război mondial, proprietara G.E., succesoare a defunctului său soț, a încheiat

operațiuni fictive de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în cartea funciară

mai sus-indicată cu salariații I.F. Nadăș, fondată de reclamantă împreună cu

soțul său.

Tot la data de 28 septembrie 2004, B.V.A.M.

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat

respingerea acțiunii cu primire la revendicarea apartamentului nr. 4 din Arad.

Prin sentința civilă nr. 20 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Arad, secția

civilă, a admis acțiunea precizată și a constatat trecerea abuzivă în

proprietatea Statului Român a imobilului situat în Arad, a constatat simulația

în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat în Lipova la 25

martie 1941 între văduva lui G.I., născută W. și cumpărătorul D.E. cu privire

la imobilul susmenționat și cu privire la contractul de vânzare-cumpărare

încheiat la 8 martie 1943 între vânzătorul D.E. și cumpărătorul L.Ș. cu privire

la același imobil, a obligate Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară să

restituie în natură și în deplină proprietate imobilul sus-menționat și a

dispus restabilirea situației anterioare și radierile solicitate de reclamantă.

In rejudecare, după un prim ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 377A

din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis apelul declarat de

intervenientul B.V.M. împotriva sentinței civile nr. 20 din 18 ianuarie 2005

pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3712/2004, pe care a anulat-o și a

dispus reținerea cauzei spre rejudecare în fond la Curtea de Apel Timișoara,

fixându-se termen de judecată la 8 octombrie 2007, în contradictoriu cu

reclamanții-intimați C.M.A. și C.V., cu pârâții intimați Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Arad și Statul Român prin Consiliul local Arad.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere

faptul că nici prima instanță, nici instanța de apel nu și-au exercitat rolul

activ prevăzut de art. 129 alin. (2) teza

I

și nu a pus

în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual inițial prin formularea de

către partea interesată a unei cereri de intervenție forțată a cumpărătorului,

a moștenitorilor cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare pretins

simulat.

Prin decizia civilă nr. 91 din 22 aprilie 2009 Curtea de Apel Timișoara

a admis acțiunea formulată, precizată de reclamanta M.E. și continuată de

moștenitorii testamentari C.M.A. și C.V. împotriva pârâților Statul Român prin

Consiliul local Arad, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, B.V.M.,

J.E., D.E., J.E., D.C.T., D.E. și D.F.

A constatat trecerea abuzivă în

proprietatea Statului Român a imobilului situat în Arad, înscris în C.F. 209

Arad, cu nr.top. 260/b, compus din clădire cu 6 apartamente și teren în

suprafață de 442 mp.

A constatat simulația în ceea ce privește contractul de

vânzare-cumpărare încheiat în Lipova la data de 25 martie 1941, între văduva

lui G.I. născută W.E. și cumpărătorul D.E. cu privire la imobilul menționat mai

sus, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08

martie 1943, între vânzătorul D.E. și cumpărătorul L.Ș. cu privire la același

imobil.

A obligat pe pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad

să restituie în natură imobilul din litigiu.

A dispus restabilirea situației anterioare de C.F.209 Arad în sensul

intabulării dreptului de proprietate a lui D.E. de sub B 8 și B 11 și

intabulării dreptului de proprietate a lui L.Ș. de sub B 14.

A dispus radierea dreptului de proprietate a lui L.Ș. din C.F. individuală

nr. 17438 Arad de sub B III și notarea dreptului de administrare a titularilor

Direcția Generală pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Ape a Județului

Arad, de sub B 4 și Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie Arad de sub B

5, cu privire la apartamentul cu nr. 260/b/1-260/b/III și 260/b/V-260/b/VI .

A dispus radierea din C.F. colectivă 17436 Arad a dreptului de

proprietate al Statului - Ministerul Industriei, întreprinderea IPCIL Arad de

sub B 2 și a dreptului de administrare a Oficiului Județean de cadastru,

Geodezie și Cartografie Arad, de sub B 3 cu privire la apartamentul cu

nr.top.260/b/III, precum și a dreptului de proprietate a lui L.Ș. de sub B 1,

cu privire la apartamentele cu nr.top.260/b/l, 260/b/III - 260/b/II - 260/b/VI.

A dispus radierea dreptului de proprietate al Statului din C.F. individuală

17437 Arad de sub B 2, a dreptului de administrare a Direcției Generale pentru

Agricultură, Industrie Alimentară și Ape a județului Arad, de sub B 4 și a dreptului

de administrare a Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Arad

de sub B 5.

A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra

imobilelor înscrise în C.F. 17436 Arad și 17437 Arad cu titlul de moștenire

după G.E. și restituire conform Legii nr. 10/2001. Respinge cererea de

intervenție formulată de intervenientul B.V.A.M.

A obligat pe pârâți la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Timișoara a reținut următoarele:

Între părți a existat o simulație a

actelor întocmite, intenția antecesoarei reclamantei nefiind niciodată aceea de

a înstrăina cu adevărat dreptul de proprietate asupra imobilului și prin

urmare, statul nu are un titlu valabil asupra imobilelor reprezentate.

Reclamanta M.E. a decedat în timpul

procesului și în cauză au fost introduși moștenitorii acesteia, C.M.A. și C.V.,

ce au înțeles să continue acțiunea formulată de antecesoarea lor, prin care

aceasta solicită să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului a

apartamentului nr. 4 și restituirea lui în natură.

Preluarea acestui apartament s-a făcut de

la o persoană care nu era proprietarul real, în speță fiind incidente

dispozițiile art. 1 alin. (3) din Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995,

modificată prin H.G. nr. 11/1997.

Ca urmare a desființării contractelor

simulate, urmează a se restabili și situația de carte funciară.

Cererea de intervenție este nefondată,

intervenientul neputând dobândi în proprietate un bun care nu se mai află în

proprietatea antecesorului său.

Împotriva deciziei civile nr. 91 din 22

aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara au declarat recurs reclamanții C.M.A.

și C.V. și intervenientul B.V.A.M.

Prin motivele de recurs formulate,

reclamanții C.M.A. și C.V. au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ. și au susținut, în esență, următoarele:

Trecerea imobilului în proprietatea

statului s-a realizat fără titlu valabil.

Restabilirea situației legale de carte

funciară se impune ca o cerere accesorie în cauză, potrivit art. 34 pct. 1 din

Legea nr. 7/1996.

Prin decizia atacată s-a respins cererea

de intervenție, fără a preciza dacă se respinge pe fond sau pe excepție.

Prin motivele de recurs formulate,

intervenientul B.V.A.M. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc.

civ. și a formulat următoarele critici:

Instanța a procedat la o pronunțare plus

și minus petita. Astfel, instanța a constatat trecerea abuzivă în proprietatea

statului a întregului imobil situat în Arad, jud. Arad, deși reclamanții au

solicitat să se constate această preluare abuzivă doar pentru apartamentul nr. 4.

Totodată, reclamanții au mai solicitat să fie anulată măsura dispusă de către

unitatea deținătoare prin adresa nr. 2619/2004, capăt de cerere asupra căruia

instanța nu s-a pronunțat în niciun fel.

Instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001 admițând

acțiunea pentru întregul imobil, precum și dispozițiile art. 1175 C. civ. care

reglementează simulația juridică.

Simulația subsecventă dintre D.E. și L.Ș. nu este dovedită în nici un

fel în cauză.

După cum reiese din hotărârile judecătorești de condamnare, familia G.

era în observația autorităților din vremea respectivă pentru vânzările

simulate. Or, dacă și imobilul din litigiu ar fi făcut obiectul unei astfel de

simulație în mod sigur aceasta ar fi fost anulată de către autorități, iar

participanții condamnați și arestați. Faptul că nu s-a întâmplat acest lucru

întărește concluziile legalității contractului de vânzare-cumpărare dintre D.E.

și L.Ș.

Recursurile sunt ne fondate.

Referitor la motivele de recurs formulate de reclamanți se constată

următoarele:

Față de situația de fapt reținută de către instanța de apel se reține că

între părți a existat o simulație a actelor întocmite, astfel că în mod corect

s-a reținut de către această instanță că niciodată intenția antecesoarei

reclamante M.E. nu a fost aceea de a înstrăina cu adevărat dreptul de

proprietate asupra imobilului, astfel că statul nu are un titlu valabil asupra

acestuia.

In ceea ce privește apartamentul nr.4, pentru care se poartă prezentul

litigiu, acesta a fost sediul social al firmei fostă Nadăs și a fost preluat de

către stat prin naționalizare în baza Legii nr. 119/1948, deci naționalizarea a

avut un alt temei juridic decât restul clădirii în care acest apartament s-a

aflat.

M.E., reclamanta din acest dosar a decedat în timpul procesului și în

cauză au fost introduși moștenitorii acesteia, C.M.A. și C.V., care au înțeles

să continue acțiunea formulată de antecesoarea lor, prin care aceasta solicită

să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului a apartamentului nr.4

și restituirea lui în natură.

Față de prevederile art. 1175 C. civ., constatând simulația asupra

contractelor întocmite în 1941 și 1943, în mod corect a dispus instanța de apel

restabilirea situației de carte funciară, radierea dreptului de proprietate al

statului, radierea dreptului de administrare a Oficiului județean de cadastru

și intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

Cât privește susținerile recurenților-reclamanți

privind modul în care instanța de apel a soluționat cererea de intervenție se

constată că și acestea sunt nejustificate.

Față de împrejurarea că antecesorul intervenientului B.V.A.M. a devenit

proprietar în baza unui act simulat, în mod corect a reținut instanța de apel

că cererea de intervenție este neîntemeiată, deoarece intervenientul nu poate

dobândi în proprietate un bun care nu mai este proprietatea antecesorului său.

Referitor la motivele de recurs formulate de intervenientul B.V.A.M. se

constată că și acestea sunt nefondate.

Astfel, referitor la susținerile potrivit cărora instanța s-ar fi

pronunțat ultra și minus petita, acestea nu se justifică.

Se constată că la data de 28 septembrie 2004 reclamanta și-a modificat

acțiunea în sensul că a solicitat să se constate simulația în varianta

operațiunii juridice fictive, a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la

imobilul situat în Arad, înscris în C.F. 209 Arad, cu nr.top 260, să fie

obligat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad la restituirea în

natură în deplină proprietate a acestui imobil și să se restabilească situația

anterioară de carte funciară.

Astfel, prin modificarea acțiunii, reclamanta a precizat că se referă la

întregul imobil.

Referitor la susținerea potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra

solicitării reclamanților de anulare a măsurii dispuse de către unitatea

deținătoare prin adresa nr. 2619/2004, se constată că nici aceasta nu se

justifică.

Prin adresa menționată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu

a luat nicio măsură, ci doar a comunicat reclamantei nerezolvarea notificării.

Cu privire la criticile recurentului - intervenient cu privire la

existența simulației, se constată că nici acestea nu sunt fondate.

Constatând că părțile au căzut de acord ca actul lor să nu producă

niciun efect între ele, ci numai fraudarea legii, în mod corect a reținut

instanța de apel simulația intervenită.

Față de considerentele expuse, constatând neincidența motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanții C.M.A. și C.V. și intervenientul B.V.A.M.

împotriva deciziei nr. 91 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.