ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1435/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința nr. 950 din 10 decembrie 2008,

Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul O.R.G.

împotriva pârâților Penitenciarul Arad, Ministerul Justiției și Guvernul

României.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la

plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în cuantum de 10.000.000

lei, datorate pentru tentativa și complicitate la tentativa de omor prin

otrăvire cu hrană expirată, pentru insultă și calomnie și reintroducerea

dreptului de a primi prin poștă alimente și cartele telefonice.

Tribunalul a constatat că Guvernul României și

Ministerul Justiției nu au calitate procesuală pasivă, deoarece între aceștia

și reclamant nu există un raport juridic determinat de comiterea faptelor de

natură penală invocate de reclamant.

În ceea ce privește cererea formulată împotriva

penitenciarului Arad, aceasta este nefondată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale.

Prin decizia nr. 89 din 16 aprilie 2009, Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamant.

Instanța de apel a reținut că reclamantul beneficiază

de scutire de la plata taxelor de timbru și că s-a făcut distincție între

raporturile juridice ale reclamantului, în calitate de deținut și penitenciarul

în cadrul căruia își execută pedeapsa, pe de o parte, și reclamant și Guvernul

României și Ministerul Justiției, pe de altă parte.

În ceea ce privește Penitenciarul Arad, nu sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, iar Guvernul României și

Ministerul Justiției nu au calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs reclamantul.

Recursul declarat este nul.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază precum și dezvoltarea lor.

Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) din același cod,

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și de instanță din oficiu.

În recursul declarat, reclamantul nu aduce critici deciziei

atacate, ci se rezumă doar să arate că nu s-a aplicat Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Acest aspect face ca recursul declarat de reclamantă să nu

fie motivat, deoarece prin cerere nu se face nici o critică de nelegalitate.

Or, un recurs motivat, ar fi presupus dezvoltarea

motivelor pentru care, din punctul său de vedere, decizia atacată este nelegală

și prezentarea motivelor pentru care nu s-a făcut aplicarea Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Simpla afirmație vagă și generală, ce se regăsește în

cererea de declarare a recursului nu permite încadrarea acestuia în nici unul

din motivele reglementate de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care recursul

este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G.

împotriva deciziei nr. 89 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2010.