ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2013

HOTĂRÂRE
15.01.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1530/108/2007 la Tribunalul Arad, reclamantul O.R.G. a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce va da să oblige pârâții Penitenciarul Arad, A.N.P. București,

Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice București, Avocatul Poporului,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Corpul de Control al Primului Ministru, Guvernul României, Parlamentul

României, Președinția României, Consiliul Europei și Comisia Uniunii Europene

la plata sumei de 1.000.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, pentru

prejudiciul moral cauzat ca urmare a dispariției din cutia poștală din incinta

Penitenciarului Arad - cutie ce afirmativ a fost distrusă - a unor scrisori.

Prin Sentința civilă

nr. 780 din 26 iunie 2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesual

pasive a Consiliului Europei și a Comisiei Uniunii Europene și a anulat ca

netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.R.G.

Apelul declarat de

reclamant împotriva menționatei sentințe, a fost anulat ca netimbrat prin

Decizia civilă nr. 8 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara.

Prin Decizia nr. 292

din 22 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 8 din 17 ianuarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, pe care a casat-o și a

trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru rejudecarea apelului.

Prin Decizia civilă

nr. 64 din 20 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în Dosarul

nr. 1530.1/108/2007 a admis apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței

civile nr. 780 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Arad, pe care a desființat-o și

a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

Tribunalul Arad, secția

civilă, prin Sentința civilă nr. 515 din 1 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr.

2248/108/2011, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul O.R.G.

împotriva pârâților Penitenciarul Arad, Administrația Națională a

Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Avocatul

Poporului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Corpul de control al Primului Ministru, Guvernul României,

Parlamentul României, Președinția României, având ca obiect despăgubiri civile

- răspundere civilă delictuală.

Prin Decizia civilă

nr. 9 din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins

apelul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva Sentinței civile nr. 515 din 1

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2248/108/2011, reținând

neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale pentru, angajarea răspunderii

civile delictuale în raport de prevederile art. 998 - 999 C. civ. (în forma în

vigoare la data sesizării instanței), respectiv fapta ilicită, existența unui

prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa

făptuitorului.

Împotriva Deciziei

civile nr. 9 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, a declarat recurs reclamantul O.G.R.G., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea

deciziei în sensul admiterii apelului său, schimbării sentinței și admiterii

acțiunii sale astfel cum a fost formulată și motivată.

În criticile formulare,

recurentul reclamant a invocat lacune în sistemul de pază al Penitenciarului

Arad, situație în raport de care i-au fost încălcate drepturile prevăzute de

Constituția României, dreptul la viață și la un proces echitabil.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte,

reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea

cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru

următoarele considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Argumentația adusă de

recurentul-reclamant în susținerea criticilor vizează situația de fapt și

administrarea probatoriului, neîncadrabilă în temeiurile de drept indicate.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurent, reiterarea unor

situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei

argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de

modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de

legalitate al instanței de recurs.

Or, art. 304 alin.

(1) și art. 302

1

promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamantul O.G.R.G. împotriva Deciziei civile

nr. 9 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6003/2011
onat), dintre care una este soluționată prin hotărâre irevocabilă, iar cealaltă nu este soluționată, aflându-se în faza apelului sau recursului, din motive care nu au legătură cu atitudinea procesuală a reclamantului (încărcătura instanțelo
ÎCCJ 2008-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3885/2008
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 206 din 15 februarie 2007, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul F.N.I. împotriva pârâților Uniunea N
ÎCCJ 2014-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 621/2014
eiul juridic a fost ulterior precizat, reclamantul indicând și dispozițiile art. 998 – art. 1000 C. civ. Prin sentința civilă nr. 428 din 14 octombrie 2009, Tribunalul Arad a anulat, ca netimbrată, cererea reclamantului. Apelul declarat de
ÎCCJ 2013-01-30
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 308/2013
despăgubiri morale, întemeiat pe Legea nr. 221/2009, temei la care nu s-a renunțat, raportat și la data pronunțării sentinței atacate, instanța a recalificat cale de atac din apel în recurs. Prin Decizia civilă nr. 1438/R din 8 noiembrie 20
ÎCCJ 2021-04-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 728/2021
Ședința publică din data de 06 aprilie 2021 Asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 17 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Arad,
Sursă