ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2010

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 715 din 18

septembrie 2008, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților: Ministerul Justiției, Administrația

Națională a Penitenciarelor, H.D. și L.A.; a respins acțiunea reclamantului D.G.

deținut în Penitenciarul Arad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, H.D. și L.A., pe excepția

lipsei calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea civilă formulată de

reclamantul D.G. împotriva pârâtului Penitenciarul Arad și a obligat pârâtul să

plătească reclamantului suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul Penitenciarul Arad, fără nici un motiv justificat, a

reținut corespondența adresată petentului, personal, deși exista obligația de a

ține la dosarul personal decât documentele prevăzute de art. 78 alin. (2) din

Legea nr. 275/2006. Că, în acest fel, petentul a fost îngrădit la dreptul de a

avea corespondență și petiționare, fiind încălcate atât dispozițiile art. 42

din lege, cât și cele ale art. 8 din C.E.D.O. Dreptul la corespondență ține, în

principiu, de viața privată a unei persoane, iar reclamantul a suferit cu

certitudine un prejudiciu moral datorită faptului că i-a fost reținută

corespondența.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 88 din 16 aprilie 2009, a respins apelurile declarate de reclamantul D.G. și de pârâții Penitenciarul Arad, H.D. și L.A.

împotriva sentinței civile nr. 715 din 18 septembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este temeinică

și legală, aceasta a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă

aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art.

998, art. 999 și art. 1169 C. civ.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs: reclamantul D.G. și pârâtul Penitenciarul Arad.

Reclamantul D.G. critică decizia

atacată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece:

- Instanța de apel a ignorat

cuantumul despăgubirilor, acesta fiind foarte mic. În acest sens se impune

aplicarea dispozițiilor art. 1003 C. civ., în sensul obligării tuturor

pârâților la plata despăgubirilor, pentru că toți sunt vinovați de săvârșirea

abuzului dovedit;

- Se impunea mărirea cuantumului

despăgubirilor acordate de instanța de fond, la un cuantum echitabil, având în

vedere jurisprudența C.E.D.O. în materie de încălcarea unui drept recunoscut de

lege.

Pârâtul Penitenciarul Arad critică

decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece:

- În mod eronat atât instanța de

fond cât și instanța de apel au concluzionat că există o legătură de

cauzalitate între încălcarea dreptului la corespondență și petițiune și

efectele negative pe plan psihic suferite de reclamant, ca urmare a faptelor Penitenciarului

Arad, de vreme ce toate actele de procedură au fost comunicate, respectiv

înmânate, spre luare la cunoștință reclamantului.

- În mod greșit nu au fost luate în considerare

existența unor etape obligatorii: corespondența și actele procedurale se

înregistrează la secretariatul unității în vederea identificării destinatarului;

administrația locului de deținere ia măsuri de îndeplinire a procedurii de

comunicare;

- Administrația locului de deținere

nu a încălcat secretul corespondenței persoanelor private de libertate, aceasta

a aplicat doar dispozițiilor legale referitoare la îndeplinirea actelor de

procedură.

Cu privire la recursul reclamantului

D.G., se rețin următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar în conformitate cu

alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Cum reclamantului i s-a adus la

cunoștință, în scris, atât cuantumul taxei judiciare de timbru (6.698,26 lei

noi), cât și a timbrului judiciar (25.000 lei vechi) pe care trebuia să o

plătească, precum și a termenului stabilit pentru plată proces verbal fila 16

dosar recurs) și cum reclamantul nu s-a conformat acestei obligații legale,

recursul declarat în cauză urmează să fie anulat ca netimbrat.

Cu privire la recursul declarat de

pârâtul Penitenciarul Arad, se rețin următoarele:

Între încălcarea dreptului la

petițiune și la corespondență al reclamantului pe de o parte, și consecințele,

efectele negative pe plan psihic, resimțite de același reclamant, urmare a

faptei culpabile a pârâtului Penitenciarul Arad, care i-a reținut corespondența

adresată reclamantului și prin aceasta i-a fost îngrădit dreptul la

corespondență și petițiune, pe de altă parte, există o legătură cauzală bine

determinată, pârâtul Penitenciarul Arad a încălcat reclamantului dreptul la

corespondență, precizat și garantat de art. 28 din Constituția României.

Corect instanța de apel a reținut că

acțiunea în dezdăunare formulată de reclamant este întemeiată în parte pe dispozițiile

art. 998 și art. 999 C. civ., potrivit cărora orice faptă care cauzează altuia

un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a realizat, a-l repara.

Prin urmare, nu este cazul

exonerării pârâtului de plata despăgubirilor civile la care a fost obligat față

de reclamant.

Față de cele reținute, se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat

de reclamantul D.G. împotriva deciziei nr. 88 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Penitenciarul Arad împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2010.