ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 715 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, H.D. și L.A.; a respins acțiunea reclamantului D.G. deținut în Penitenciarul Arad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, H.D. și L.A., pe excepția lipsei calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul D.G. împotriva pârâtului Penitenciarul Arad și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul Penitenciarul Arad, fără nici un motiv justificat, a reținut corespondența adresată petentului, personal, deși exista obligația de a ține la dosarul personal decât documentele prevăzute de art. 78 alin. (2) din Legea nr. 275/2006. Că, în acest fel, petentul a fost îngrădit la dreptul de a avea corespondență și petiționare, fiind încălcate atât dispozițiile art. 42 din lege, cât și cele ale art. 8 din C.E.D.O. Dreptul la corespondență ține, în principiu, de viața privată a unei persoane, iar reclamantul a suferit cu certitudine un prejudiciu moral datorită faptului că i-a fost reținută corespondența. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 88 din 16 aprilie 2009, a respins apelurile declarate de reclamantul D.G.

și de pârâții Penitenciarul Arad, H.D. și L.A. împotriva sentinței civile nr. 715 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, aceasta a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 998, art. 999 și art. 1169 C. civ. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs: reclamantul D.G. și pârâtul Penitenciarul Arad. Reclamantul D.G. critică decizia atacată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece: - Instanța de apel a ignorat cuantumul despăgubirilor, acesta fiind foarte mic.

În acest sens se impune aplicarea dispozițiilor art. 1003 C. civ., în sensul obligării tuturor pârâților la plata despăgubirilor, pentru că toți sunt vinovați de săvârșirea abuzului dovedit; - Se impunea mărirea cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de fond, la un cuantum echitabil, având în vedere jurisprudența C.E.D.O. în materie de încălcarea unui drept recunoscut de lege. Pârâtul Penitenciarul Arad critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece: - În mod eronat atât instanța de fond cât și instanța de apel au concluzionat că există o legătură de cauzalitate între încălcarea dreptului la corespondență și petițiune și efectele negative pe plan psihic suferite de reclamant, ca urmare a faptelor Penitenciarului Arad, de vreme ce toate actele de procedură au fost comunicate, respectiv înmânate, spre luare la cunoștință reclamantului.

- În mod greșit nu au fost luate în considerare existența unor etape obligatorii: corespondența și actele procedurale se înregistrează la secretariatul unității în vederea identificării destinatarului; administrația locului de deținere ia măsuri de îndeplinire a procedurii de comunicare; - Administrația locului de deținere nu a încălcat secretul corespondenței persoanelor private de libertate, aceasta a aplicat doar dispozițiilor legale referitoare la îndeplinirea actelor de procedură. Cu privire la recursul reclamantului D.G., se rețin următoarele: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Cum reclamantului i s-a adus la cunoștință, în scris, atât cuantumul taxei judiciare de timbru (6.698,26 lei noi), cât și a timbrului judiciar (25.000 lei vechi) pe care trebuia să o plătească, precum și a termenului stabilit pentru plată proces verbal fila 16 dosar recurs) și cum reclamantul nu s-a conformat acestei obligații legale, recursul declarat în cauză urmează să fie anulat ca netimbrat.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Arad, se rețin următoarele: Între încălcarea dreptului la petițiune și la corespondență al reclamantului pe de o parte, și consecințele, efectele negative pe plan psihic, resimțite de același reclamant, urmare a faptei culpabile a pârâtului Penitenciarul Arad, care i-a reținut corespondența adresată reclamantului și prin aceasta i-a fost îngrădit dreptul la corespondență și petițiune, pe de altă parte, există o legătură cauzală bine determinată, pârâtul Penitenciarul Arad a încălcat reclamantului dreptul la corespondență, precizat și garantat de art. 28 din Constituția României. Corect instanța de apel a reținut că acțiunea în dezdăunare formulată de reclamant este întemeiată în parte pe dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., potrivit cărora orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a realizat, a-l repara.

Prin urmare, nu este cazul exonerării pârâtului de plata despăgubirilor civile la care a fost obligat față de reclamant. Față de cele reținute, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei nr. 88 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Arad împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010.