ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2090/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2090/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 19 martie 2008 la Tribunalul Arad și precizată la 12 decembrie 2008,
reclamantul D.G. a acționat în judecată pe pârâta J.N., solicitând obligarea
acesteia la daune morale în sumă de 550.000 lei, motivat de faptul că pârâta
i-a gestionat contul personal într-o manieră care l-a prejudiciat. Prin aceeași
acțiune reclamantul a solicitat returnarea sumelor ce i-au fost ilegal reținute,
cu dobânda aferentă calculată la cursul zilei precum și demisia publică a
pârâtei.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că pârâta, profitând de funcția sa, aceea de contabil șef
în Penitenciarul Arad, i-a reținut sume, majorate nejustificat cu ocazia
solicitării efectuării unor copii xerox, respectiv a întocmit un „Raport”
privind stabilirea prețului de cost al fotocopiilor și documentelor solicitate,
aplicând un TVA dublu.
Prin sentința civilă nr. 44
din 29 ianuarie 2009 Tribunalul Arad a respins excepția de netimbrare a
acțiunii, a admis excepția inadmisibilității petitului trei din acțiune și a
respins acțiunea înaintată de D.G. împotriva pârâtei J.N. pentru despăgubiri,
reprezentând daune materiale și morale.
În rezolvarea excepțiilor
invocate, Tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat și a obținut scutirea
de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 77 alin. (2) C.
proc. civ. Cât privește excepția inadmisibilității petitului trei din acțiune,
aceasta a fost admisă, întrucât demisia unei persoane dintr-o funcție publică,
cum este cazul pârâtei – contabil șef la Penitenciarul Arad, este atributul exclusiv al acesteia. Celelalte două petite, privind
daunele materiale și morale, solicitate în temeiul art. 998-999 C. civ.,
acestea au fost respinse pe considerentul că prețul perceput de la persoanele
aflate în privare de libertate la Penitenciarul Arad pentru copiile xerox solicitate a fost corect stabilit în baza raportului
privind prețul de cost nr. B 1514 din 07 februarie 2007 (fila 16) și raportul
nr. B 4749 din 01 iunie 2007 (fila 31) care se încadrează în decizia nr. 288
din 11 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală A.N.P. privind aprobarea
metodologiei de stabilire a prețului de cost și nu au fost reținute sume mai
mari decât cele legale. În consecință, instanța a stabilit că reclamantul nu a
încercat nici un prejudiciu material și nici moral, fiind dovedit indubitabil
că sumele percepute de la reclamant nu au avut la bază raportul pentru
stabilirea prețului de cost prezentat de reclamant ci rapoartele la care s-a
făcut mai sus referire, astfel că în cauză nu au fost îndeplinite cerințele
răspunderii delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.
Curtea de Apel Timișoara,
prin decizia nr. 65 din 26 martie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului D.G. împotriva sentinței civile nr. 44 din 29 ianuarie 2009 pronunțată
de Tribunalul Arad.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut că în cadrul Penitenciarului Arad au fost emise mai
multe calculații pentru costul fotocopiilor în conformitate cu Legea nr. 275/2006
și a deciziei Directorului General al Administrației Naționale a
Penitenciarelor nr. 288/2007.
În ceea ce privește
modalitatea de plată a fotocopiilor, s-a constatat că la momentul emiterii
facturii, Serviciul Financiar a reținut în contul persoanei private de
libertate suma respectivă și a emis chitanța reclamantului căruia i-au fost
prezentate modelele de calculație și raportul în baza căruia s-a perceput
reținerea contravalorii fotocopiilor solicitate, diferențele invocate de
reclamant rezultând din aceea că pe parcursul solicitărilor au existat mai
multe calculații de preț înregistrate sub nr. B 1514 din 07 februarie 2009 și B
4749 din 01 iunie 2007, iar calculațiile diferite s-au datorat modificării
prețului de achiziție a combustibililor folosiți pentru fotocopiere precum și
reparațiile pentru xeroxul CANON NP 6317. De asemenea, la 01 aprilie 2008 a
fost aprobat un nou raport de cost privind fotocopiile solicitate de persoanele
private de libertate pentru copiatorul Xerox C 118.
Împotriva deciziei a
declarat recurs D.G., arătând în esență că în februarie 2007 i s-a comunicat
calculația din decembrie 2007, ceea ce nu era posibil iar TVA are o valoare mai
mare decât totalul costurilor la care se mai percepe încă odată TVA cu ocazia
facturării.
Instanța de apel a respins
nejustificat expertiza financiar-contabilă solicitată, deși metodologia de
calcul la care s-a raportat instanța a fost greșit aplicată.
Recursul este nefondat.
Expertiza este un simplu
mijloc de probă necesar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt și
încuviințarea acesteia este lăsată la aprecierea instanței în funcție de
pertinența și concludența ei în soluționarea legală a cauzei.
În speță, așa cum s-a
reținut în hotărârile pronunțate în cauză, înscrisurile aflate la dosar –
respectiv facturile, chitanțele și ordinele de plată emise de Penitenciarul
Arad au fost suficiente pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei, în
afară de faptul că onorariul expertului ar fi depășit cu mult cuantumul
prejudiciului material pretins cauzat reclamantului, fără ca, concluziile
expertizei să poată aduce un plus de precizie față de actele aflate în dosar și
pe care instanțele și-au întemeiat soluția.
Este nereală susținerea
recurentului potrivit căreia calculațiile de preț nr. B 1514 din 07 februarie 2007
și B 4749 din 01 iunie 2007 nu ar fi existat înainte de momentul la care i-au
fost înmânate pe baza cererii sale din decembrie 2007.
Se constată din copia
calculațiilor existente la dosar, că în perioada februarie 2007-31 mai 2007
sumele de bani aferente fotocopiilor xerox efectuate la Penitenciarul Arad au fost reținute din contul reclamantului în conformitate cu raportul
privind stabilirea prețului de cost al fotocopiilor documentelor solicitate de
persoanele private de libertate și în conformitate cu Decizia Directorului
General al A.N.P. nr.288 din 11 ianuarie 2007 cu nr. de înregistrare B 1514 din
07 februarie 2007 iar pentru perioada 01 iunie 2007 și până la 28 februarie 2008
– calculația sumelor reținute din contul reclamantului pentru fotocopiile xerox
efectuate la Penitenciarul Arad s-a făcut potrivit raportului și în
conformitate cu decizia Directorului General A.N.P. 288 din 11 ianuarie 2007
nr. de înregistrare și 4749 din 01 iunie 2007 – calculație aflată în copie la
dosar.
Pentru perioada ulterioară
datei de 01 martie 2009 – sumele reținute din contul reclamantului pentru
fotocopiile xerox au fost făcute potrivit raportului și deciziei A.N.P.
înregistrată la B 205037 din 01 aprilie 2008, calculație aflată la dosar.
Modificarea rapoartelor
privind calculațiile de preț s-au reflectat în reținerile făcute din contul
recurentului – astfel cum acestea s-au regăsit în decizia directorului general
al A.N.P. 288 din 11 ianuarie 2007.
Penitenciarul își motivează
considerentele pentru care nu i-au fost puse la dispoziția
reclamantului-contestator calculațiile de preț – prin aceea că ele făceau parte
la acea dată din lista documentelor cu caracter clasificat, pe clase și nivele
de clasificare, aflate în curs de elaborare, așteptându-se normele și avizele
necesară în acest sens de la ordonatorul secundar de credite.
Așa fiind, corect instanțele
prin hotărârile pronunțate au respins pretențiile bănești ale reclamantului,
acestea fiind neîntemeiate, considerent pentru care recursul acestuia va fi
respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de reclamantul
D.G. împotriva deciziei nr. 65 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara,
secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.