ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7012/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 350 din 12 mai 2010 Tribunalul Arad, secția civilă a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului P.A. formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, Penitenciarul Arad și Penitenciarul Timișoara. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 17 februarie 2010, reclamantul P.A. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Arad și Penitenciarul Timișoara solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata unor daune morale în cuantum de 11.000.000 euro pentru supunerea sa la rele tratamente pe perioada detenției, așa cum sunt ele definite în art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Raportat la cuantumul pretențiilor formulate, reclamantului i s-a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 456.211 RON și 5 RON timbru judiciar. Reclamantul a solicitat în baza O.U.G. nr. 51/2008 acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata acestei taxe de timbru, motivând că nu realizează venituri și nu deține bunuri imobile. Prin Încheierea Camerei de consiliu din data de 27 aprilie 2010, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar și reclamantul a fost scutit, parțial, de la plata taxei de timbru până la plafonul maxim de 7.200 RON, rămânând de achitat în sarcina acestuia, taxa judiciară de timbru în cuantum de 449.011 RON. Pentru termenul din 12 mai 2010, deși legal citat cu mențiunea de a achita această diferență, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel încât, tribunalul a anulat acțiunea ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.A., considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Prin Decizia civilă nr. 421A din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelul declarat, cu următoarea motivare: Obiectul acțiunii reclamantului l-a constituit obligarea instituțiilor pârâte la plata sumei de 11.000.000 euro, expres determinată în cuprinsul acesteia, în funcție de care, în mod corect s-a apreciat că este supusă obligației timbrării la valoare conform Legii nr. 146/1997 și în raport cu care, instanța a calculat taxa de timbru ca fiind de 456.211 RON. Ca urmare a solicitării reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar conform O.U.G.

nr. 51/2008, tribunalul a admis în parte această cerere și l-a scutit pe reclamant de maximul sumei permise de lege în acest sens (art. 7 din actul normativ menționat), respectiv pentru suma de 7.200 RON, punându-i-se în vedere să achite diferența de 449.011 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar. Cum reclamantul nu a dat curs acestei dispoziții, corect instanța de fond a anulat acțiunea reclamantului ca insuficient timbrată. Prezentarea acestor date este în măsură să ateste că în soluționarea cauzei, tribunalul a făcut o aplicare corectă a legii incidente la situația dată.

Totodată, această soluție nu contravine art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței europene în materie, care, într-o cauză similară (cauza Kupiec contra Poloniei), a apreciat că reclamanții care exagerează în mod deliberat valoarea cererilor de despăgubire nu se pot aștepta să fie scutiți în totalitate de la plata taxelor de timbru sau de cerința de a contribui, într-un cuantum rezonabil, la costurile procesului. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că taxa pe care reclamantul fusese obligat să o plătească nu putea fi considerată disproporționată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.A. Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esență, aplicarea greșită a Legii taxelor judiciare de timbru, pretențiile formulate derivând din cauze penale.

Recursul este fondat. În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Arad și Penitenciarul Timișoara, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 11.000.000 euro pentru supunerea sa la rele tratamente pe perioada detenției, așa cum sunt ele definite în art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Raportat la cuantumul pretențiilor formulate, instanțele de fond au stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru și a timbrului judiciar. În general, obligația de plată a taxei de timbru este reglementată de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care la momentul introducerii acțiunii de față - 16 februarie 2010 (plic poștal), era în vigoare în forma modificată prin Legea nr. 277/2009 publicată în M. Of., nr. 486/14.07.2009.

Potrivit art. 15 lit. f 1 ) din această lege (modificat prin O.U.G. nr. 53/2000, începând cu 23 mai 2000), sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanelor fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine. Prin art. I pct. 4 din O.G. nr. 34/2001, publicată în M. Of., nr. 511/28.11.2001, s-a abrogat litera f 1 ) a art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 778/2009, publicată în M. Of., nr. 465/06.07.2009, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 din O.G.

nr. 34/2001, statuând că abrogarea art. 15 lit. f 1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, precum și ale art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Decizia Curții Constituționale menționată produce efecte și asupra acțiunii pendinte, introdusă ulterior publicării acesteia, întrucât efectele deciziilor de constatare a neconstituționalității sunt obligatorii "erga omnes" de la data publicării în Monitorul Oficial. În acest sens, art. 147 alin. (4) din Constituția României prevede caracterul general obligatoriu și efectele "ex tunc" al deciziilor Curții Constituționale.

Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispozițiile declarate neconstituționale nu se pot aplica, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni căreia i s-ar fi aplicat norma declarată neconstituțională având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată. Prin urmare, instanțele de fond învestite fiind cu soluționarea unei acțiuni în plata daunelor morale pentru supunerea reclamantului la rele tratamente pe perioada detenției, scutită de la plata taxei judiciare de timbru în baza normelor legale mai sus menționate, au aplicat greșit Legea privind taxele judiciare de timbru față de reclamantul P.A.

Faptul că instanțele au pronunțat soluții cu aplicarea greșită a legii, ocazionează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii, însă, statuând în mod greșit că sunt incidente dispozițiile privitoare la timbraj, instanțele anterioare nu au cercetat motivele de fond ale acțiunii, așa încât, în baza art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva Deciziei nr. 421/A din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată. Admite apelul declarat de reclamant, desființează Sentința nr. 350 din 12 mai 2010 a Tribunalului Arad, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.