ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7012/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 350 din 12 mai 2010

Tribunalul Arad, secția civilă a anulat ca insuficient timbrată acțiunea

reclamantului P.A. formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice București, Penitenciarul Arad și Penitenciarul

Timișoara.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Arad, la data de 17 februarie 2010, reclamantul P.A. a chemat în

judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul

Arad și Penitenciarul Timișoara solicitând obligarea acestora, în solidar, la

plata unor daune morale în cuantum de 11.000.000 euro pentru supunerea sa la

rele tratamente pe perioada detenției, așa cum sunt ele definite în art. 3 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Raportat la cuantumul

pretențiilor formulate, reclamantului i s-a stabilit o taxă judiciară de timbru

în cuantum de 456.211 RON și 5 RON timbru judiciar.

Reclamantul a

solicitat în baza O.U.G. nr. 51/2008 acordarea ajutorului public judiciar sub

forma scutirii de la plata acestei taxe de timbru, motivând că nu realizează

venituri și nu deține bunuri imobile.

Prin Încheierea

Camerei de consiliu din data de 27 aprilie 2010, a fost admisă cererea de

ajutor public judiciar și reclamantul a fost scutit, parțial, de la plata taxei

de timbru până la plafonul maxim de 7.200 RON, rămânând de achitat în sarcina

acestuia, taxa judiciară de timbru în cuantum de 449.011 RON.

Pentru termenul din

12 mai 2010, deși legal citat cu mențiunea de a achita această diferență,

reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel încât, tribunalul

a anulat acțiunea ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul P.A., considerând-o ca fiind netemeinică

și nelegală.

Prin Decizia civilă

nr. 421A din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins

apelul declarat, cu următoarea motivare:

Obiectul acțiunii

reclamantului l-a constituit obligarea instituțiilor pârâte la plata sumei de

11.000.000 euro, expres determinată în cuprinsul acesteia, în funcție de care,

în mod corect s-a apreciat că este supusă obligației timbrării la valoare

conform Legii nr. 146/1997 și în raport cu care, instanța a calculat taxa de

timbru ca fiind de 456.211 RON.

Ca urmare a solicitării

reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar conform O.U.G. nr.

51/2008, tribunalul a admis în parte această cerere și l-a scutit pe reclamant

de maximul sumei permise de lege în acest sens (art. 7 din actul normativ

menționat), respectiv pentru suma de 7.200 RON, punându-i-se în vedere să

achite diferența de 449.011 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru

judiciar.

Cum reclamantul nu a

dat curs acestei dispoziții, corect instanța de fond a anulat acțiunea

reclamantului ca insuficient timbrată.

Prezentarea acestor

date este în măsură să ateste că în soluționarea cauzei, tribunalul a făcut o

aplicare corectă a legii incidente la situația dată.

Totodată, această

soluție nu contravine art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și

jurisprudenței europene în materie, care, într-o cauză similară (cauza Kupiec

contra Poloniei), a apreciat că reclamanții care exagerează în mod deliberat

valoarea cererilor de despăgubire nu se pot aștepta să fie scutiți în

totalitate de la plata taxelor de timbru sau de cerința de a contribui, într-un

cuantum rezonabil, la costurile procesului.

În aceste

circumstanțe, Curtea a considerat că taxa pe care reclamantul fusese obligat să

o plătească nu putea fi considerată disproporționată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.A.

Criticile formulate

prin motivele de recurs vizează, în esență, aplicarea greșită a Legii taxelor

judiciare de timbru, pretențiile formulate derivând din cauze penale.

Recursul este fondat.

În speță, prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul P.A. a solicitat obligarea

pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Arad

și Penitenciarul Timișoara, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de

11.000.000 euro pentru supunerea sa la rele tratamente pe perioada detenției,

așa cum sunt ele definite în art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Raportat la cuantumul

pretențiilor formulate, instanțele de fond au stabilit în sarcina reclamantului

obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

În general, obligația

de plată a taxei de timbru este reglementată de Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru, care la momentul introducerii acțiunii de față - 16

februarie 2010 (plic poștal), era în vigoare în forma modificată prin Legea nr.

277/2009 publicată în M. Of., nr. 486/14.07.2009.

Potrivit art. 15 lit.

f

1

) din această lege (modificat prin O.U.G. nr. 53/2000, începând cu

23 mai 2000), sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile,

inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea și

acordarea de despăgubiri persoanelor fizice pentru daunele morale aduse

onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului

la imagine.

Prin art. I pct. 4

din O.G. nr. 34/2001, publicată în M. Of., nr. 511/28.11.2001, s-a abrogat

litera f

1

) a art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru.

Curtea

Constituțională a României, prin Decizia nr. 778/2009, publicată în M. Of., nr.

465/06.07.2009, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

I pct. 4 din O.G. nr. 34/2001, statuând că abrogarea art. 15 lit. f

1

)

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravine

prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția

României, precum și ale art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Decizia Curții

Constituționale menționată produce efecte și asupra acțiunii pendinte,

introdusă ulterior publicării acesteia, întrucât efectele deciziilor de

constatare a neconstituționalității sunt obligatorii "erga omnes" de

la data publicării în Monitorul Oficial.

În acest sens, art.

147 alin. (4) din Constituția României prevede caracterul general obligatoriu

și efectele "ex tunc" al deciziilor Curții Constituționale.

Având în vedere

considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispozițiile

declarate neconstituționale nu se pot aplica, instanța învestită cu

soluționarea unei acțiuni căreia i s-ar fi aplicat norma declarată

neconstituțională având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile

legale a căror neconstituționalitate a fost constatată.

Prin urmare,

instanțele de fond învestite fiind cu soluționarea unei acțiuni în plata

daunelor morale pentru supunerea reclamantului la rele tratamente pe perioada

detenției, scutită de la plata taxei judiciare de timbru în baza normelor

legale mai sus menționate, au aplicat greșit Legea privind taxele judiciare de

timbru față de reclamantul P.A.

Faptul că instanțele

au pronunțat soluții cu aplicarea greșită a legii, ocazionează motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Incidența art. 304

pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii, însă, statuând în mod greșit

că sunt incidente dispozițiile privitoare la timbraj, instanțele anterioare nu

au cercetat motivele de fond ale acțiunii, așa încât, în baza art. 304 pct. 9,

raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa decizia

atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamantul P.A. împotriva Deciziei nr. 421/A din 9 noiembrie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia

atacată.

Admite apelul

declarat de reclamant, desființează Sentința nr. 350 din 12 mai 2010 a

Tribunalului Arad, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la același

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.