ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2870/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 340 din 7 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1264/108/2009, Tribunalul Arad, secția civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâții S.M.L. și Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 1.000.000 lei, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Apelul declarat de către reclamant împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 208 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, apreciindu-se că, în mod corect, a fost aplicată sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată.

Cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar prin scutirea de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost soluționată de prima instanță prin încheierea de la termenul din 11 iunie 2009, în sensul menținerii obligației de timbrare, cu citarea reclamantului în acest sens, având în vedere sumele de care a beneficiat reclamantul, prin scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în decursul ultimelor 12 luni, respectiv peste suma de 7.200 lei, după cum rezultă din desfășurătorul de la dosar. Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, dacă reclamantul era nemulțumit de modalitatea de soluționare a cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar, avea posibilitatea să conteste această măsură pe calea unei cereri de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

Prin exercitarea apelului, reclamantul nu poate obține schimbarea soluției cu privire la cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar, atât timp cât nu a făcut dovada că a atacat încheierea din 11 iunie 2009, prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar, în cadrul și în termenul prevăzute de lege. Doar în acea cale de atac reclamantul ar fi putut invoca susținerile legate de ignorarea înscrisurilor depuse în dovedirea situației sale financiare, precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, a conchis instanța de apel.

Î mpotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în esență, că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea legii, deoarece încheierea din 11 iunie 2009, prin care s-a considerat că s-ar fi respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu i-a fost comunicată, astfel încât reclamantul nu putea formula o cerere de reexaminare. In condițiile în care respingerea cererii de asistență judiciară s-a dispus fără ca instanța să cerceteze înscrisurile depuse de reclamant în susținerea cererii, iar încheierea nu a fost comunicată, hotărârea de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului de acces liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Recurentul a invocat jurisprudența Curții Europene în materia art. 6, din perspectiva stabilirii în sarcina părții a unei taxe judiciare de timbru excesive în raport de situația financiară a reclamantului. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat. In mod nelegal, prin decizia de apel a menținut hotărârea primei instanțe de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată, pronunțată cu încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil. Contrar aprecierii instanței de apel, cererea de ajutor public judiciar în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar - pentru pretențiile în cuantum de 1.000.000 lei - nu a fost soluționată în cursul judecății în primă instanță, întrucât nu se poate considera că încheierea de la 11 iunie 2009 reprezintă actul jurisdicțional cuprinzând o dispoziție în acest sens.

Se observă, din cuprinsul încheierii, că s-a dispus repetarea adresei către Administrația Finanțelor Publice, dispusă la un termen anterior, pentru informații în legătură cu eventuale proprietăți ale reclamantului din care acesta obține venituri, și s-a consemnat rezultatul verificării evidențelor Tribunalul Arad privind acordarea de ajutor public judiciar, comunicat de către Compartimentul financiar - contabil al Tribunalului Arad la termenul din 28 mai 2009. De asemenea, s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea depunerii la dosar a declarației pe proprie răspundere în sensul că nu realizează venituri, sub sancțiunea decăderii (cu toate că aceasta fusese deja depusă pentru termenul din 28 mai 2009). Ca atare, încheierea în discuție nu numai că nu conține vreo soluție asupra cererii de ajutor public judiciar, însă consemnează continuarea administrării probelor pentru soluționarea cererii, în raport de dispozițiile art. 14 din O.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, solicitându-se dovezi de la partea în proces și informații scrise autorităților competente. In plus, încheierea nu respectă regimul juridic prevăzut de art. 15 din actul normativ anterior menționat, pentru a fi considerată drept hotărârea prin care s-a soluționat cererea de scutire, atât timp cât nu a fost dată în camera de consiliu, fără citarea părților, și nu numai că nu este motivată, însă nici nu conține vreo dispoziție asupra cererii, astfel cum deja s-a arătat. De asemenea, nu a fost comunicată reclamantului, pentru ca acesta să uzeze de calea de atac a reexaminării.

Ca atare, se apreciază că cererea de ajutor public judiciar nu a fost, în fapt, soluționată, nici la termenul din 11 iunie 2009, care reprezintă o încheiere preparatorie, și nici la cel din 7 iulie 2009, când a fost aplicată sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, ca urmare a neîndeplinirii dispoziției instanței de timbrare, comunicată odată cu citația pentru acel termen de judecată. Î n aceste condiții, se constată că aplicarea sancțiunii, fără a se verifica în ce măsură taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantului este sau nu excesivă în raport de situația financiară a acestuia, constituie o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale și explicitat în jurisprudența Curții Europene chiar în cauzele împotriva României, corect invocate prin motivele de recurs (Weissman, Iorga, Rusen).

Constatând contrariul, instanța de apel a ignorat reglementarea din O.G. nr. 51/2008, ce prevede condițiile și procedura de acordare a ajutorului public și judiciar, nerespectată de prima instanță, făcând, în același timp, o greșită apreciere a regimului juridic al hotărârilor judecătorești, atunci când a considerat că încheierea de la 11 iunie 2009 ar reprezenta hotărârea prin care a fost soluționată cererea reclamantului de scutire de la plata taxei judiciare de timbru. Consecința acestei aprecieri greșite a legii aplicabile în cauză a fost aceea a încălcării dreptului la un proces echitabil, astfel cum, în mod corect, s-a invocat prin motivele de recurs. Fiind întrunit cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și, în baza art. 312 C. proc. civ., va modifica decizia recurată. Rejudecând apelul, se constată, față de considerentele deja expuse, că sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată fără soluționarea în prealabil a cererii de ajutor public judiciar, a fost aplicată cu încălcarea unui drept procesual fundamental al reclamantului, motiv pentru care se impune nulitatea sentinței astfel pronunțate. In condițiile în care nu a avut loc o cercetare a fondului pricinii, sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul cărora Înalta Curte va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, în cadrul căreia, în prealabil soluționării excepției netimbrării, se va proceda la judecarea cererii de ajutor public judiciar formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.G., împotriva deciziei civile nr. 208 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia recurată, admite apelul și desființează sentința civilă nr. 340 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Arad, secția civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2010.