ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2870/2010

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 340 din 7 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr.

1264/108/2009, Tribunalul Arad, secția civilă, a

anulat ca netimbrată

acțiunea

formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu

pârâții S.M.L. și Consiliul Superior al

Magistraturii, având ca

obiect acordarea

de daune morale în cuantum de 1.000.000 lei, făcând

aplicarea art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Apelul

declarat de către reclamant împotriva sentinței menționate a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 208 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, apreciindu-se că, în mod corect, a fost aplicată

sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată.

Cererea reclamantului de acordare a ajutorului

public judiciar prin scutirea de la obligația de plată a taxei judiciare de

timbru a fost soluționată de prima instanță prin încheierea de la termenul din

11 iunie 2009, în sensul menținerii obligației de timbrare, cu citarea

reclamantului în acest sens, având în vedere sumele de care a beneficiat

reclamantul, prin scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în decursul

ultimelor 12 luni, respectiv peste suma de 7.200 lei, după cum rezultă din

desfășurătorul de la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/2008, dacă

reclamantul era nemulțumit

de modalitatea de soluționare a cererii sale de

acordare a ajutorului

public judiciar, avea posibilitatea să conteste această măsură pe calea unei

cereri de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

Prin exercitarea apelului, reclamantul nu poate

obține schimbarea soluției cu privire la cererea sa de acordare a ajutorului

public judiciar, atât timp cât nu a făcut dovada că a atacat încheierea din 11

iunie 2009, prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar, în

cadrul și în termenul prevăzute de lege.

Doar în acea cale de atac reclamantul ar fi putut

invoca susținerile legate de ignorarea înscrisurilor depuse în dovedirea

situației sale financiare, precum și încălcarea dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și

Libertăților Fundamentale, a conchis instanța de apel.

Î

mpotriva deciziei menționate, a declarat recurs

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în esență, că

soluția instanței de apel este dată cu încălcarea legii, deoarece încheierea

din 11 iunie 2009, prin care s-a considerat că s-ar fi respins cererea de

acordare a ajutorului public judiciar nu i-a fost comunicată, astfel încât

reclamantul nu putea formula o cerere de reexaminare.

In condițiile în care respingerea cererii de

asistență judiciară s-a dispus fără ca instanța să cerceteze înscrisurile

depuse de reclamant în susținerea cererii, iar încheierea nu a fost comunicată,

hotărârea de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată a fost

pronunțată cu încălcarea dreptului de acces liber la justiție prevăzut de art.

21 din

Constituție și art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale.

Recurentul a

invocat jurisprudența Curții Europene în materia art.

6, din perspectiva stabilirii în sarcina părții a

unei taxe judiciare de timbru

excesive

în raport de situația financiară a reclamantului.

Examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a

actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

In mod

nelegal, prin decizia de apel a menținut hotărârea primei

instanțe de anulare a cererii de chemare în

judecată ca netimbrată,

pronunțată

cu încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil.

Contrar

aprecierii instanței de apel, cererea de ajutor public judiciar

în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar

-

pentru pretențiile în cuantum de 1.000.000 lei - nu a fost soluționată în

cursul judecății în primă instanță, întrucât nu se

poate considera că

încheierea de la

11 iunie 2009 reprezintă actul jurisdicțional cuprinzând o

dispoziție în

acest sens.

Se observă,

din cuprinsul încheierii, că s-a dispus repetarea adresei

către Administrația Finanțelor Publice, dispusă la

un termen anterior,

pentru

informații în legătură cu eventuale proprietăți ale reclamantului

din care acesta obține venituri, și s-a consemnat

rezultatul verificării

evidențelor

Tribunalul Arad privind acordarea de ajutor public judiciar,

comunicat de către Compartimentul financiar -

contabil al Tribunalului

Arad la termenul din 28 mai 2009.

De asemenea, s-a dispus citarea reclamantului cu

mențiunea

depunerii la dosar a declarației

pe proprie răspundere în sensul că nu realizează venituri, sub sancțiunea

decăderii (cu toate că aceasta fusese

deja depusă pentru termenul din 28

mai 2009).

Ca atare,

încheierea în discuție nu numai că nu conține vreo soluție

asupra cererii de ajutor public judiciar, însă

consemnează continuarea

administrării

probelor pentru soluționarea cererii, în raport de dispozițiile

art. 14 din O.G. nr. 51/2008 privind ajutorul

public judiciar în materie

civilă,

solicitându-se dovezi de la partea în proces și informații scrise

autorităților

competente.

In plus,

încheierea nu respectă regimul juridic prevăzut de art. 15

din actul normativ anterior menționat, pentru a fi

considerată drept hotărârea prin care s-a soluționat cererea de scutire, atât

timp cât nu a

fost dată în camera de

consiliu, fără citarea părților, și nu numai că nu

este motivată, însă nici nu conține vreo

dispoziție asupra cererii, astfel

cum deja s-a arătat.

De asemenea,

nu a fost comunicată reclamantului, pentru ca acesta

să uzeze de calea

de atac a reexaminării.

Ca atare, se

apreciază că cererea de ajutor public judiciar nu a fost,

în fapt, soluționată, nici la termenul din 11

iunie 2009, care reprezintă o

încheiere

preparatorie, și nici la cel din 7 iulie 2009, când a fost aplicată

sancțiunea

nulității cererii de chemare în judecată, ca urmare a

neîndeplinirii dispoziției instanței de timbrare, comunicată odată cu

citația

pentru acel termen de judecată.

Î

n aceste

condiții, se constată că aplicarea sancțiunii, fără a se verifica în ce măsură

taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantului este sau nu

excesivă în raport de situația financiară a

acestuia, constituie o încălcare a dreptului reclamantului la un proces

echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6

din Convenția Europeană a

Drepturilor

și Libertăților Fundamentale și explicitat în jurisprudența Curții Europene

chiar în cauzele împotriva României, corect invocate

prin motivele de

recurs (Weissman, Iorga, Rusen).

Constatând

contrariul, instanța de apel a ignorat reglementarea din

O.G. nr.

51/2008, ce prevede condițiile și procedura de acordare a

ajutorului public și judiciar, nerespectată de

prima instanță, făcând, în

același

timp, o greșită apreciere a regimului juridic al hotărârilor

judecătorești, atunci când a considerat că

încheierea de la 11 iunie 2009 ar

reprezenta

hotărârea prin care a fost soluționată cererea reclamantului de

scutire

de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecința

acestei aprecieri greșite a legii aplicabile în cauză a fost

aceea a încălcării dreptului la un proces

echitabil, astfel cum, în mod

corect, s-a invocat prin motivele de

recurs.

Fiind întrunit

cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul și, în baza art. 312 C. proc. civ.,

va

modifica decizia recurată.

Rejudecând

apelul, se constată, față de considerentele deja expuse, că sancțiunea

nulității cererii de chemare în judecată fără soluționarea în

prealabil a cererii de ajutor public judiciar, a

fost aplicată cu încălcarea

unui

drept procesual fundamental al reclamantului, motiv pentru care se

impune

nulitatea sentinței astfel pronunțate.

In condițiile

în care nu a avut loc o cercetare a fondului pricinii,

sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., pe temeiul

cărora Înalta

Curte va admite apelul, va desființa sentința atacată și va

trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță,

în cadrul căreia, în prealabil soluționării excepției netimbrării, se va

proceda la judecarea

cererii de

ajutor public judiciar formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul D.G.,

împotriva deciziei civile

nr. 208 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Modifică

decizia recurată, admite apelul și desființează sentința

civilă nr. 340 din 7 iulie 2009 a Tribunalului

Arad, secția civilă, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la prima

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2010.