ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2011

Asupra cauzei civile, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 2751/108/2008 la data de 05 iulie 2008, Tribunalul a constatat că reclamantul F.N.I. a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe L.C., L.I., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora de a-i plăti sumele de 500.000 RON pentru încălcarea drepturilor procesuale; 500.000 RON pentru discriminare total 1.000.000 RON daune morale conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 137/2000. În motivarea cererii petentul arată că pârâții de ordinul 1-4 au judecat în fond și recurs Dosarul nr. 182/55/2008 în care i-au fost încălcate drepturile personale.

Pârâtul de ordinul 5 a făcut verificări la instanțe dar nu a luat nici o măsură disciplinară, fiind discriminat față de cazurile de neaplicare a recursului în interesul legii. De asemenea, a arătat că nu i-a fost comunicată încheierea din recurs privind excepția de neconstituționalitate a art. 461 C. proc. pen. și nu a avut posibilitatea de a declara recurs. Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii față de cererea reclamantului de 1.000.000 RON daune morale și a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată. În subsidiar a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor care nu are legătură cu încălcarea drepturilor și intereselor reclamantului.

Reclamantul, la termenul din 18 septembrie 2009, a declarat că obiectul cererii de chemare în judecată se referă la despăgubiri în sumă de 1000.000 RON, răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. și O.U.G. nr. 137/2000 cu privire la discriminare și a invocat excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 7, 8 și 53 din O.U.G. nr. 51/2008. Prin încheierea din 18 septembrie 2008 s-a luat act de excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 7, 8 și 53 din O.U.G. nr. 51/2008 invocată de reclamantul F.N.I. și a fost suspendată judecarea acțiunii. Prin Decizia nr. 1402 din 16 decembrie 2008 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate prevăzută de art. 7, art. 8 și art. 53 din O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Prin încheierea din 16 aprilie 2009 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de timbrare a acțiunii cu suma de 13.686,52 RON și 5 RON timbru judiciar. Prin sentința civilă nr. 494 din 26 noiembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 2751/108/2008 Tribunalul Arad a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul F.N.I., deținut în Penitenciarul T. în contradictoriu cu pârâții L.C., L.l., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect pretenții. În raport de cuantumul pretențiilor solicitate instanța a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată de reclamant potrivit prevederilor art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 la suma de 1000.000 RON taxă judiciară de timbru 13.686,52 RON și 5 RON timbru judiciar conform art. 3 din O.U.G.

nr. 32/1995 comunicând reclamantului obligația de timbrare sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Față de obligativitatea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar și constatând că reclamantul nu a achitat taxa de timbru datorată, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Tribunalul a anulat ca netimbrată cererea reclamantului. Împotriva sentinței civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2751/108/2008 a declarat apel reclamantul F.N.I. în termen legal la data de 12 mai 2010, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice în sensul că pricina s-a judecat în lipsa sa, involuntară, încălcându-se astfel dreptul la apărare, sub aspectul cunoașterii completului de judecată învestit cu soluționarea pricinii, posibilitatea formulării unei cereri de recuzare, fiind încălcate și dispozițiile art. 41 și urm. C. proc.

civ., întrucât el are capacitate de exercitare restrânsă determinată de starea de detenție în care se află. Sub aspectul soluției pronunțate pe excepția netimbrării, reclamantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei la instanță de fond Tribunalul Arad unde va solicita scutirea de la plata taxelor de timbru, întrucât nu are venituri. Prin decizia civilă nr. 115/A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.N.I. Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la soluția pronunțată de Tribunalul Arad pe excepția netimbrării cererii, și având în vedere dispozițiile art. 282 și urm. C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiunea civilă înregistrată de F.N.I. pe rolul Tribunalului Arad la data de 15 iulie 2008, acesta a solicitat obligarea în solidar a pârâților L.C., L.I., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad la plata sumei de 500.000,00 RON pentru încălcarea drepturilor procesuale, 500.000,00 RON pentru discriminare, în total suma de 1.000.000,00 RON reprezentând daune morale conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 137/2000. La termenul de judecată din 18 septembrie 2009, reclamantul a precizat obiectul cererii și temeiul de drept, respectiv, despăgubiri în suma de 1.000.000,00 RON, invocând dispozițiile art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ.

și O.U.G. nr. 137/2000 cu privire la discriminare. În raport de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat și indicat de reclamant, instanța de fond i-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor formulate, adică 13.686,52 RON timbru judiciar de 5 RON. Reclamantul F.N.I. a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, însă urmare a neîndeplinirii acestei dispoziții, în mod corect Tribunalul a aplicat sancțiunea reglementată imperativ de art. 20 din Legea nr. 147/1996, aceea a anulării ca netimbrată a cererii.

Aspectele invocate de reclamantul-apelant privind încălcarea dreptului la apărare urmare a neprezentării de către penitenciar în fața instanței de judecată, sau imposibilitatea obiectivă de achitare a taxei de timbru ca urmare a stării de detenției în care se află și a lipsei de venituri sunt nefondate și irelevante, întrucât, pe de o parte, el a fost legal citat și avea posibilitatea să formuleze în condițiile legi cerere de scutire de plata taxei de timbru, iar pe de altă parte, acest privilegiu al legii nu poate fi formulat decât cu respectarea cadrului juridic procesual reglementat O.U.G. nr. 58/2009 și cu respectarea art. 723 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, Curtea, învestită cu examinarea legalității soluției pronunțată de instanța de fond pe excepția netimbrării cererii, a constatat că au fost respectate întocmai drepturile procesuale ale reclamantului și s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997.

Împotriva deciziei menționate mai sus a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că nu a fost citat de la toate locurile de unde a fost deținut, concomitent și permanent pe toată durata (procesului) apelului, de la înregistrarea acestuia și până la pronunțare, respectiv 26 noiembrie 2005–29 aprilie 2010 și nici la judecarea fondului, de la data înregistrării acțiunii până la pronunțarea sentinței, respectiv data de 26 noiembrie 2009, contrar prevederilor art. 153 alin. (2) pct. 4, art. 105 alin. (2), art. 41 și urm., art. 129 C. proc. civ. Cu privire la daunele morale solicitate, reclamantul arată că nu necesită taxe de timbru conform O.U.G.

nr. 137/2000, iar lipsa veniturilor sale sunt un argument suficient pentru a i se acorda dreptul la un proces echitabil și de acces la justiție, fără a fi obligat la plata vreunei taxe de timbru în fond sau în căile de atac (apel, recurs), conform dispozițiilor art. 1, 6, 13 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Tododată, reclamantul consideră că are dreptul la un proces echitabil și că are dreptul la un proces efectiv, drept care trebuie acordat din oficiu, fără formularea de cereri suplimentare, indiferent de cuantumul despăgubirilor solicitate, cuantum care nu este decât o simplă cifră, atâta timp cât această sumă pretinsă nu a fost niciodată acordată, nici măcar parțial.

Deoarece cauza nu s-a judecat în fond, reclamantul consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 41 și urm., art. 105, 129, 130, 153 și art. 304 C. proc. civ. și solicită scutirea de plata taxelor judiciare de timbru, acordarea de asistență juridică gratuită și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Arad, secția civilă. Recursul este fondat pentru următoarele considerente. Este adevărat că prin Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, iar sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestei obligații este reglementată expres de disp.

art. 20 alin. (3) din Lege. Prin O.U.G. nr. 51/2008 a fost reglementat ajutorul piublic judiciar ca formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilorjudecătorești sau a altor titluri executorii. Potrivit art. 4 din Ordonanță poate solicita acordarea acestui ajutor public judiciar orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor ce implică obținerea unor consultații judiciare în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție fără a pune pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

Formele ajutorului public judiciar sunt reglementate la art. 6 din acest act normativ printre care la lit. d) se regăsește ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege. Verificâd cererile formulate de recurent în dosarul de fond, Înalta Curte constată că după ce instanța a fixat cuantumul taxei judiciare de timbru și la citat pe recurent cu mențiunea achitării acesteia, acesta a formulat o cerere prin care învederează instanței imposibilitatea achitării taxei judiciare de timbru datorată lipsei resurselor financiare și stării de detenție și a solicitat să îi acorde ajutor public judiciar. Practic recurentul a învestit prima instanță cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru potrivit disp.

art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Înainte de a aplica sancțiunea prevăzută de Legea nr. 146/1997 prima instanță era obligată să se pronunțe pe această cerere cu care fusese învestită de recurent, întrucât în raport de modul de soluționare al acesteia se impunea sau nu se mai impunea aplicarea acestei sancțiuni. Astfel numai în cazul respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar se impunea aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, dacă în cele din urmă reclamantul-recurent nu-și îndeplinea obligația prevăzută de Legea nr. 146/1997, iar în cazul admiterii cererii, prima instanță urma a trece la soluționarea cerereii de chemare în judecată.

Înalta Curte reține astfel că, instanța de apel a considerat în mod eronat că recurentul nu ar fi învestit prima instanță cu o astfel de cerere deși avea posibilitatea să formuleze în condițiile legii cerere de scutire de plata taxei de timbru, privilegiu al legii ce nu poate fi formulat decât cu respectarea cadrului juridic procesual reglementat O.U.G. nr. 58/2009 și cu respectarea art. 723 C. proc. civ. Dealtfel și în această fază procesuală, recurentul învederează instanței de apel imposibilitatea achitării acestei taxe judiciare de timbru de lipsa resurselor financiare. Înalta Curte, în temeiul disp. art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la disp. art. 304 pct. 9 și art. 297 C. proc. civ.

, admite recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.