ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2011

Asupra cauzei civile,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub

nr. 2751/108/2008 la data de 05 iulie 2008, Tribunalul a constatat că reclamantul

F.N.I. a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe L.C., L.I., B.A., L.L., Consiliul

Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea

acestora de a-i plăti sumele de 500.000 RON pentru încălcarea drepturilor procesuale;

500.000 RON pentru discriminare total 1.000.000 RON daune morale conform art. 18

din O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 137/2000.

În motivarea cererii petentul

arată că pârâții de ordinul 1-4 au judecat în fond și recurs Dosarul nr. 182/55/2008

în care i-au fost încălcate drepturile personale.

Pârâtul de ordinul 5 a

făcut verificări la instanțe dar nu a luat nici o măsură disciplinară, fiind discriminat

față de cazurile de neaplicare a recursului în interesul legii. De asemenea, a arătat

că nu i-a fost comunicată încheierea din recurs privind excepția de neconstituționalitate

a art. 461 C. proc. pen. și nu a avut posibilitatea de a declara recurs.

Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii față de cererea reclamantului

de 1.000.000 RON daune morale și a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată. În

subsidiar a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei

și Finanțelor care nu are legătură cu încălcarea drepturilor și intereselor reclamantului.

Reclamantul, la termenul

din 18 septembrie 2009, a declarat că obiectul cererii de chemare în judecată se

referă la despăgubiri în sumă de 1000.000 RON, răspundere civilă delictuală, întemeiată

pe prevederile art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. și O.U.G. nr. 137/2000 cu

privire la discriminare și a invocat excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 7, 8 și 53 din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din 18

septembrie 2008 s-a luat act de excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 7, 8 și 53 din O.U.G. nr. 51/2008 invocată de reclamantul F.N.I. și a fost

suspendată judecarea acțiunii.

Prin Decizia nr. 1402

din 16 decembrie 2008 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția

de neconstituționalitate prevăzută de art. 7, art. 8 și art. 53 din O.U.G. nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Prin încheierea din 16

aprilie 2009 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de timbrare a acțiunii

cu suma de 13.686,52 RON și 5 RON timbru judiciar.

Prin sentința civilă

nr. 494 din 26 noiembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 2751/108/2008 Tribunalul Arad

a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul F.N.I., deținut în Penitenciarul

T. în contradictoriu cu pârâții L.C., L.l., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii

și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect pretenții.

În raport de cuantumul

pretențiilor solicitate instanța a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată de

reclamant potrivit prevederilor art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea

nr. 146/1997 la suma de 1000.000 RON taxă judiciară de timbru 13.686,52 RON și 5

RON timbru judiciar conform art. 3 din O.U.G. nr. 32/1995 comunicând reclamantului

obligația de timbrare sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată în conformitate

cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Față de obligativitatea

achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar și constatând că reclamantul nu

a achitat taxa de timbru datorată, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, Tribunalul a anulat ca netimbrată cererea reclamantului.

Împotriva sentinței civile

nr. 494 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2751/108/2008

a declarat apel reclamantul F.N.I. în termen legal la data de 12 mai 2010, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinice în sensul că pricina s-a judecat în lipsa sa,

involuntară, încălcându-se astfel dreptul la apărare, sub aspectul cunoașterii completului

de judecată învestit cu soluționarea pricinii, posibilitatea formulării unei cereri

de recuzare, fiind încălcate și dispozițiile art. 41 și urm. C. proc. civ., întrucât

el are capacitate de exercitare restrânsă determinată de starea de detenție în care

se află.

Sub aspectul soluției

pronunțate pe excepția netimbrării, reclamantul a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei la instanță de fond Tribunalul

Arad unde va solicita scutirea de la plata taxelor de timbru, întrucât nu are venituri.

Prin decizia civilă

nr. 115/A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.N.I.

Examinând apelul prin

prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la soluția pronunțată de Tribunalul

Arad pe excepția netimbrării cererii, și având în vedere dispozițiile art. 282 și

urm. C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat că apelul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea civilă înregistrată

de F.N.I. pe rolul Tribunalului Arad la data de 15 iulie 2008, acesta a solicitat

obligarea în solidar a pârâților L.C., L.I., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii

Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad

la plata sumei de 500.000,00 RON pentru încălcarea drepturilor procesuale, 500.000,00

RON pentru discriminare, în total suma de 1.000.000,00 RON reprezentând daune morale

conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 137/2000.

La termenul de judecată

din 18 septembrie 2009, reclamantul a precizat obiectul cererii și temeiul de drept,

respectiv, despăgubiri în suma de 1.000.000,00 RON, invocând dispozițiile art. 998-999

C. civ., art. 1003 C. civ. și O.U.G. nr. 137/2000 cu privire la discriminare.

În raport de obiectul

acțiunii astfel cum a fost precizat și indicat de reclamant, instanța de fond i-a

pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor formulate,

adică 13.686,52 RON timbru judiciar de 5 RON.

Reclamantul F.N.I. a fost

legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar,

însă urmare a neîndeplinirii acestei dispoziții, în mod corect Tribunalul a aplicat

sancțiunea reglementată imperativ de art. 20 din Legea nr. 147/1996, aceea a anulării

ca netimbrată a cererii.

Aspectele invocate de

reclamantul-apelant privind încălcarea dreptului la apărare urmare a neprezentării

de către penitenciar în fața instanței de judecată, sau imposibilitatea obiectivă

de achitare a taxei de timbru ca urmare a stării de detenției în care se află și

a lipsei de venituri sunt nefondate și irelevante, întrucât, pe de o parte, el a

fost legal citat și avea posibilitatea să formuleze în condițiile legi cerere de

scutire de plata taxei de timbru, iar pe de altă parte, acest privilegiu al legii

nu poate fi formulat decât cu respectarea cadrului juridic procesual reglementat

O.U.G. nr. 58/2009 și cu respectarea art. 723 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, Curtea,

învestită cu examinarea legalității soluției pronunțată de instanța de fond pe excepția

netimbrării cererii, a constatat că au fost respectate întocmai drepturile procesuale

ale reclamantului și s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997.

Împotriva deciziei menționate

mai sus a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, reclamantul arată că nu a fost citat de la toate locurile de unde a fost

deținut, concomitent și permanent pe toată durata (procesului) apelului, de la înregistrarea

acestuia și până la pronunțare, respectiv 26 noiembrie 2005–29 aprilie 2010 și nici

la judecarea fondului, de la data înregistrării acțiunii până la pronunțarea sentinței,

respectiv data de 26 noiembrie 2009, contrar prevederilor art. 153 alin. (2)

pct. 4, art. 105 alin. (2), art. 41 și urm., art. 129 C. proc. civ.

Cu privire la daunele

morale solicitate, reclamantul arată că nu necesită taxe de timbru conform O.U.G.

nr. 137/2000, iar lipsa veniturilor sale sunt un argument suficient pentru a i se

acorda dreptul la un proces echitabil și de acces la justiție, fără a fi obligat

la plata vreunei taxe de timbru în fond sau în căile de atac (apel, recurs), conform

dispozițiilor art. 1, 6, 13 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale și a Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale.

Tododată, reclamantul

consideră că are dreptul la un proces echitabil și că are dreptul la un proces efectiv,

drept care trebuie acordat din oficiu, fără formularea de cereri suplimentare, indiferent

de cuantumul despăgubirilor solicitate, cuantum care nu este decât o simplă cifră,

atâta timp cât această sumă pretinsă nu a fost niciodată acordată, nici măcar parțial.

Deoarece cauza nu s-a

judecat în fond, reclamantul consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 41

și urm., art. 105, 129, 130, 153 și art. 304 C. proc. civ. și solicită scutirea

de plata taxelor judiciare de timbru, acordarea de asistență juridică gratuită și

trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Arad, secția civilă.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente.

Este adevărat că prin

Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care

se plătesc anticipat sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță,

de regulă primul termen de judecată, iar sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea

acestei obligații este reglementată expres de disp. art. 20 alin. (3) din Lege.

Prin O.U.G. nr. 51/2008

a fost reglementat ajutorul piublic judiciar ca formă de asistență acordată de stat

care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului

egal la actul de justiție pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime

pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilorjudecătorești

sau a altor titluri executorii.

Potrivit art. 4 din Ordonanță

poate solicita acordarea acestui ajutor public judiciar orice persoană fizică, în

situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor ce implică

obținerea unor consultații judiciare în vederea apărării unui drept sau interes

legitim în justiție fără a pune pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

Formele ajutorului public

judiciar sunt reglementate la art. 6 din acest act normativ printre care la lit.

d) se regăsește ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor

judiciare de timbru prevăzute de lege.

Verificâd cererile formulate

de recurent în dosarul de fond, Înalta Curte constată că după ce instanța a fixat

cuantumul taxei judiciare de timbru și la citat pe recurent cu mențiunea achitării

acesteia, acesta a formulat o cerere prin care învederează instanței imposibilitatea

achitării taxei judiciare de timbru datorată lipsei resurselor financiare și stării

de detenție și a solicitat să îi acorde ajutor public judiciar.

Practic recurentul a învestit

prima instanță cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii

de la plata taxei judiciare de timbru potrivit disp. art. 6 lit. d) din O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Înainte de a aplica sancțiunea

prevăzută de Legea nr. 146/1997 prima instanță era obligată să se pronunțe pe această

cerere cu care fusese învestită de recurent, întrucât în raport de modul de soluționare

al acesteia se impunea sau nu se mai impunea aplicarea acestei sancțiuni. Astfel

numai în cazul respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar se impunea

aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, dacă

în cele din urmă reclamantul-recurent nu-și îndeplinea obligația prevăzută de Legea

nr. 146/1997, iar în cazul admiterii cererii, prima instanță urma a trece la soluționarea

cerereii de chemare în judecată.

Înalta Curte reține astfel

că, instanța de apel a considerat în mod eronat că recurentul nu ar fi învestit

prima instanță cu o astfel de cerere deși avea posibilitatea să formuleze în condițiile

legii cerere de scutire de plata taxei de timbru, privilegiu al legii ce nu poate

fi formulat decât cu respectarea cadrului juridic procesual reglementat O.U.G.

nr. 58/2009 și cu respectarea art. 723 C. proc. civ.

Dealtfel și în această

fază procesuală, recurentul învederează instanței de apel imposibilitatea achitării

acestei taxe judiciare de timbru de lipsa resurselor financiare.

Înalta Curte, în temeiul

disp. art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la disp. art. 304 pct. 9 și art.

297 C. proc. civ.

,

admite recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 115/A din

29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și

admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 494 din 26 noiembrie

2009 a Tribunalului Arad, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 29 aprilie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul reclamantului

împotriva sentinței civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad, pe

care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2011.