ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 111/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1117 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad s-a dispus în temeiul art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997 anularea ca netimbrată a acțiunii civile înaintată de reclamantul O.R.G., deținut în Penitenciarul Arad pentru despăgubiri civile. Instanța de fond a reținut că față de valoarea pretențiilor solicitate, reclamantul avea obligația de a timbra acțiunea cu nr. 13.186,52 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei, că reclamantul a declarat la termenul de judecată din 1 octombrie 2007 că nu înțelege să timbreze acțiunea, care în opinia lui este scutită de plata taxei de timbru.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel în termenul legal, solicitând desființarea ei, iar prin decizia civilă nr. 48 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a anulat apelul ca netimbrat în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1992, reținându-se că deși apelantul a fost citat cu mențiunea timbrării căii de atac a apelului, fila 5 apelantul nu și-a îndeplinit această obligație și nu a depus dovada plății taxelor de timbru stabilite. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. sub următoarele aspecte: Astfel recurentul susține că instanța de apel și cea de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății, în condițiile în care erau incidente dispozițiile art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1992 situație în care acțiunea sa, ce are ca obiect acordarea unor despăgubiri civile pentru pretinse încălcări ale dispozițiilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este scutită de plata taxei de timbru atât în fond cât și în exercitarea căilor de atac. Or, susține recurentul din perspectiva dispozițiilor art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1999 instanța de apel și cea de fond, în mod greșit a reținut faptul că acțiunea sa este supusă timbrării la valoarea pretențiilor formulate cu titlu de despăgubiri.

Din actele dosarului rezultă că intimatul Penitenciarul Arad nu a formulat întâmpinare la recursul reclamantului. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii reclamantului vizează obligarea la plata unei despăgubiri civile în condițiile în care se susține încălcarea drepturilor prevăzute de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (fila 3 dosarul instanței de apel).

Așa fiind, față de obiectul dedus judecății despăgubiri pentru pretinsa încălcare a drepturilor prevăzute de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale erau incidente dispozițiunile art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997 ce prevăd expres și imperativ că: „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile inclusiv pentru exercitarea căilor de atac referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994 publicată în M.Of. partea I nr. 35 din 31 mai 1994 cu modificările ulterioare”.

Litera s) a art. 15 din Legea nr. 146/1997 a fost introdusă prin O.G. nr. 12/2005 și este incidentă în cauză față de obiectul dedus judecății, despăgubiri pentru pretinsa încălcare a art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așa fiind, atât acțiunea cât și exercitarea căii de atac a apelului este scutită de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor legale sus evocate, situație în care fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul reclamantului, a se casa decizia atacată și pe cale de consecință a se admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 1117 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad ce urmează a fi desființată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei nr. 48 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia recurată. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1117 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad pe care o desființează și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010 .