ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 110/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1115 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad s-a anulat ca netimbrată acțiunea civilă înaintată de reclamantul O.R.G. împotriva pârâților Penitenciarul Arad, Administrația Națională a Penitenciarelor București, Ministerul Justiției București, Ministerul Finanțelor Publice București, Guvernul României București, Ministerul Mediului București, Primul Ministru al României, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, Camera Deputaților, Senatul României București, Președintele României, pentru despăgubiri civile, reținându-se că nu s-a achitat taxa de timbru aferentă pretențiilor formulate, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul O.R.G., iar prin decizia civilă nr. 139 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus anularea ca netimbrat a apelului, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, reținându-se că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, aferentă căii de atac exercitate. Cum în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul de judecată stabilit de instanță, este anularea cererii de apel, instanța de apel ținând seama și de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 a dispus anularea apelului ca netimbrat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea lui în sensul admiterii apelului desființării hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte: Astfel recurentul susține că instanța de apel și cea de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății, în condițiile în care erau incidente în cauză dispozițiile art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997, situație în care acțiunea sa care are ca obiect acordarea unor despăgubiri civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este scutită de plata taxei de timbru.

Or, susține recurentul din perspectiva dispozițiilor art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997 instanța de apel și cea de fond, în mod greșit a reținut faptul că acțiunea este supusă timbrării la valoarea pretențiilor formulate cu titlu de despăgubiri. Din actele dosarului rezultă că intimații nu au depus întâmpinare față de motivele de recurs formulate de reclamant. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul dedus judecății îl constituie obligarea la plata unor despăgubiri civile pretinse de reclamant în condițiile în care se susține încălcarea drepturilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (filele 2 dosarul instanței de apel).

Așa fiind, raportat la obiectul dedus judecății, despăgubiri civile pentru pretinsa încălcare a drepturilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale erau incidente dispozițiunile art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997, ce prevăd expres și imperativ că „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994 publicată în M.Of.

partea I nr. 135 din 31 mai 1994, cu modificările ulterioare”. Litera s) a art. 15 din Legea nr. 146/1997 a fost introdusă prin O.G. nr. 12/2005 și este incidentă în cauză câtă vreme acțiunea în despăgubiri civile se motivează pe pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așa fiind, acțiunea reclamantului este scutită de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor sus evocate, situație în care fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul reclamantului, a se casa decizia atacată și pe cale de consecință a se admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 115 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad ce urmează a fi desființată, trimițându-se cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei nr. 139/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1115 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Arad pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010 .