ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5156/2009

Deliberând

asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă

înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27 februarie 2007 reclamantul F.N.I.,

deținut în Penitenciarul Arad, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român

prin Ministerul Finanțelor

Publice, Ministerul

Justiției, A.B. - judecător la Tribunalul Arad,

F.V. - judecător la Judecătoria

Arad, Penitenciarul Arad și

T.A.A. - avocat Barou Arad, solicitând obligarea

pârâților în

solidar

la daune materiale în cuantum de 100 lei reprezentând cheltuieli

de judecată în dosarul

nr. 108/55/2007 al Judecătoriei Arad și daune

morale în cuantum de 1.000.000

lei, precum și o penalizare de 10 lei/zi

până la respectarea drepturilor sale.

Prin

sentința civilă nr. 10 din 15 ianuarie 2008 Tribunalul Arad a anulat ca

netimbrat acțiunea civilă

formulată de reclamantul F.N.I.,

reținând că acesta nu a achitat taxa de timbru prevăzută

de Legea

nr.

146/1997 în sumă de 13.195,52 lei taxă judiciară de timbru și 5,15 lei

timbru Judiciar,

Reclamantul

a invocat și o excepție de neconstituționalitate a Legii

nr. 146/1997 apreciind că

această lege încalcă prevederile dispozițiilor

art. 1, art. 11, art. 21, art. 24,

art. 51, art. 52 și art. 53 din Constituția României.

Prin

decizia civilă nr. 935 din 18 octombrie 2007 pronunțată în dosarul

nr. 1014D/2007 Curtea Constituțională a

respins excepția de

neconstituționalitate a

Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru invocată de

reclamant.

Prima

instanță a luat act și de faptul că la termenul de judecată din

15 ianuarie 2008

reclamantul a renunțat la judecată împotriva pârâților V.F.

și B.A., conform art. 246

C. proc. civ.

Apreciind că

reclamantul are venituri care-l îndreptățesc la

timbrarea acțiunii și că acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută

de

Legea nr. 146/1997 în baza art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, tribunalul

a dispus anularea ca netimbrată a acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel

Timișoara, învestită cu soluționarea apelului

declarat

de reclamant împotriva sentinței arătate, a anulat calea de atac ca netimbrată

reținând că apelul a fost îndreptat împotriva unei sentințe prin care a fost

anulată ca netimbrată acțiunea reclamantului, așa încât potrivit

art. 3 din Legea nr. 146/1997 taxa datorată pentru

această cale de atac este

o taxă

fixă de 5 lei, pe care reclamantul nu a achitat-o, astfel că, în baza

art. 20 alin. (3) C. proc. civ. a anulat apelul ca

netimbrat.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamantul.

Prin

dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu a avut apărător

la redactarea acțiunii

și a căilor de atac, că nu are venituri pentru achitarea

taxelor de timbru și că cererea

este scutită de plata taxelor de timbru.

A

nalizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate, ce vor fi

încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a dispozițiilor

legale incidente cauzei, Înalta Curte va reține că recursul este nefondat

pentru argumentele ce succed.

Cererea

de chemare în judecată formulată de reclamant, întemeiată

pe dispozițiile răspunderii

civile delictuale - art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003

C. civ., pentru că

pârâții i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, are drept obiect

obligarea pârâților la plata unor daune morale de 1 milion lei

precum și la o

penalizare de 10 lei/zi până la respectarea drepturilor sale.

La

prima instanță, reclamantul a formulat cerere de asistență judiciară în temeiul

dispozițiilor art. 74 C. proc. civ., în

vigoare la data formulării cererii, referitoare Ia

plata taxei judiciare de

timbru,

art. 75 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța, în limitele

investirii, a încuviințat în parte cererea,

reducând

cuantumul taxei de la 13.1995,52 lei la 4.700 lei, cu motivarea

că la dispoziția reclamantului, aflat în stare de

arest, se afla suma de

9416,6 lei.

Apelul

declarat a fost anulat ca netimbrat în condițiile art. 20 din

Legea nr. 146/1997,

instanța reținând că cererea de apel nu a fost timbrată

cu taxa fixă de 5 lei.

Înalta

Curte, analizând decizia, constată caracterul nefondat al

recursului pentru considerentele ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Sancțiunea

netimbrării cererii este stabilită de alin. (3) al art. 20, și

anume anularea cererii formulate.

În

cauză, recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 5 lei

astfel cum rezultă din

dovada de îndeplinire a procedurii de citare a

acestuia, aflată la fila 11 din dosarul instanței de

apel.

Restricția

financiară impusă recurentului pentru ca pretențiile sale să fie efectiv

examinate de instanța de apel este modică, doar 5 lei, așa

încât nu poate fi vorba

de o încălcare a dreptului reclamantului de a avea

acces la justiție, drept înscris în Constituția

României, în Legea

nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară și art. 6 pct. 1 din Convenția

Europeană a

Drepturilor Omului.

Pentru considerentele

mai sus arătate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva

deciziei nr. 100/A din 21 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.