ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5225/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 400 din 30 septembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Arad în dosar nr. 3394.1/108/2008 a fost anulată ca

insuficient timbrată acțiunea civilă în despăgubiri

formulată de reclamantul U.F. împotriva pârâților P.C.M. și V.F.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în

vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei

de 600.000 lei cu titlu de daune morale întrucât, prin articolul publicat în

ziarul Observator din 10 iunie 2008 i-a fost prejudiciat dreptul la imagine.

În raport de obiectul cauzei, instanța a stabilit

cuantumul taxei de timbru datorată de reclamant potrivit prevederilor

Legii 146/1997 la suma de 9.186,523 lei taxă judiciară de timbru

și 5,00 lei timbru judiciar.

Reclamantul a solicitat ajutor public judiciar

constând în scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, cerere

soluționată în ședința Camerei de Consiliu din data de 24

noiembrie 2008 prin admitere în limita plafonului prevăzut de O.U.G. nr. 51/2008

pentru anul 2008, respectiv pentru suma de 6.480 lei. Reclamantul a fost

obligat să achite diferența de taxă de timbru în sumă de 2.706,52

lei și 5 lei timbru judiciar.

Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie

2008 la dosar nr. 3394/108/2008 reclamantul U.F. a formulat cerere de reexaminare

împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2008 prin care tribunalul l-a

obligat la plata diferenței de taxă de timbru, solicitând admiterea

cererii și scutirea în întregime de la plata taxei judiciare de timbru.

În motivare, reclamantul a invocat excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public

judiciar, apreciind că acest act normativ îi împiedică liberul acces

la justiție, contravenind prevederilor art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (2),

art. 10 și art. 11 din Legea nr. 304/2004 precum și dispozițiilor

Legii nr. 30/1994, care îi garantează liberul acces la justiție

și dreptul la un proces echitabil, fără a putea fi discriminat.

Prin decizia civilă nr. 264 din 24 februarie 2009

Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008, invocat de

reclamant.

La termenul de judecată din 30 septembrie 2009

instanța i-a pus în vedere reclamantului să achite diferența de

taxă judiciară de timbru, însă acesta a arătat că nu

are posibilități financiare.

În aceste condiții, tribunalul a făcut

aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a anulat ca

insuficient timbrată acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen

reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

solicitând desființarea ei cu trimitere spre rejudecare în fond a cererii.

În motivare a invocat că, prin sentința

apelată, i-a fost încălcat liberul acces la justiție în sensul art.

16, art. 21 și art. 24 din Constituție, art. 6 alin. (2) din Legea nr.

304/2004, art. 6 din C.E.D.O., art. 4 din Protocolul 7 la C.E.D.O.

În decizia civilă nr. 314 din 9 decembrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței civile nr. 400 din 30 septembrie 2009 a Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Reclamantul nu contestă cuantumul taxelor de

timbru astfel cum a fost el stabilit de instanță ci susține

că, fiind obligat la achitarea acestor taxe, îi este împiedicat liberul

acces la justiție.

Instanța de apel constată că liberul

acces la justiție nu interzice statului să stabilească anumite

taxe ce trebuie achitate în situația promovării anumitor cereri de

chemare în judecată, ci impune ca acestea să nu fie atât de

împovărătoare încât persoanele interesate să-și vadă

accesul la justiție golit de conținut și de posibilitatea

efectivă în a-l exercita.

De aceea, legislația a prevăzut atât

situațiile în care acțiunile în justiție sunt scutite de taxele

de timbru și, prin O.U.G. nr. 51/2008 aprobată prin Legea nr. 153/2008

a stabilit condițiile și procedura de urmat pentru asigurarea

ajutorului public judiciar persoanelor ale căror posibilități

financiare nu le permit achitarea taxelor cerute de lege pentru legala sesizare

a instanțelor civile.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul U.F.

care a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 1, 3,

4 și 9 C. proc. civ., fiind interpretate greșit dispozițiile art.

6 și art. 13 din C.E.D.O., art. 6 și art. 10 din Legea nr. 304/2004.

Se solicită admiterea recursului declarat și

insistă ca instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate cu respectarea dreptului „beneficiarului la recurs echitabil și

corect”.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că recursul nu poate fi primit pentru considerentele ce succed:

Prin decizia civilă nr. 314/2009 Curtea de Apel

Timișoara în mod corect a respins apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței civile nr. 30/2009 a Tribunalului Arad, aplicând și

interpretând în mod just dispozițiile legale incidente în cauză

și anume art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ. prevăd

că modificarea unei hotărâri poate fi cerută dacă

instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile

legale incidente sau dacă hotărârea este lipsită de temei legal.

Așa cum s-a considerat și de instanța

de apel, reclamantul a beneficiat de scutire de la plata taxelor în tumul

prevăzut de susmenționatul act normativ, act normativ apreciat ca

fiind constituțional de Curtea Constituțională care, prin

decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 a respins excepția de

neconstituționalitate invocată de reclamant.

Pe de altă parte, faptul că taxa de timbru

datorată de reclamant depășește cuantumul în care

operează scutirea de plată (ca formă a ajutorului judiciar) este

consecința cuantumului pretențiilor bănești ale

reclamantului.

În acest context, este de menționat că în

cauza Kupiec vs. Polonia, Curtea peana a Drepturilor Omului a reținut

că, inclusiv în situația în care disputa dintre este una reală

și serioasă (această prezumție relativă operând în

favoarea reclamantului), dacă cererea de despăgubiri pare a fi

exagerată și nerealistă, taxa de timbru nu poate fi

considerată disproporționată.

Transpunând aceste considerente în prezentul litigiu,

instanța corect a reținut că pretențiile reclamantului sunt

exagerate și lipsite de o bază reală, acesta fiind dator să

accepte ideea că un cuantum exagerat și nerealist al

pretențiilor atrage o taxă de timbru într-un cuantum

corespunzător, speranța sa într-o scutire totală de la plata

taxelor nefiind rezonabilă.

Nefiind incidente motivele de nelegalitate

reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. Civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei civile nr. 614/2009 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul U.F.

împotriva deciziei civile nr. 314 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.