ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1219/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă precizată, înregistrată la Tribunalul Arad, în rejudecare, la

data de 31 octombrie 2008, urmare a declinării competenței de soluționare de

către Judecătoria Arad, reclamantul B.G. a chemat în judecată, în calitate de pârât,

Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Arad, solicitând obligarea

pârâtului la plata sumei de 500.001 lei cu titlu de despăgubiri civile și la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În raport de obiectul cauzei instanța

a stabilit cuantumul taxei de timbru datorat de reclamant potrivit prevederilor

Legii nr. 146/1997 la suma de 8.186,53 lei taxă judiciară de timbru și 5,00 lei

timbru judiciar, comunicând reclamantului o copie a încheierii pronunțate în

camera de consiliu la data de 6 februarie 2007, privind obligația de timbrare

sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată în conformitate cu prevederile art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Prin serviciul registratură, la data

de 9 februarie 2009, reclamantul a depus la dosar note de ședință și dovada

veniturilor sale nete realizate pe anii 2007 - 2008, instanța apreciind că

intenția reclamantului a fost aceea de a formula o cerere de reexaminare.

Prin încheierea dată în camera de

consiliu din 2 martie 2009 această cerere de reexaminare a fost soluționată în

sensul admiterii în parte, reclamantul fiind scutit de plata taxei judiciare de

timbru în sumă de 7.200 lei, acesta urmând să achite diferența de taxă de

timbru de 986,53 lei și 5 lei timbru judiciar.

Prin sentința civilă nr. 140 din 19

martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost anulată ca insuficient

timbrată acțiunea civilă formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu

Statul Român prin M.F.P.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că reclamantul nu a îndeplinit obligația legală de timbrare și nu a

achitat nici diferența de taxă de timbru în sumă de 986,53 lei și 5 lei timbru

judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel, reclamantul B.G. solicitând și desființarea încheierilor din 6 februarie

2009 și 2 martie 2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.

În motivarea apelului, reclamantul a

criticat încheierea din 6 februarie 2009 întrucât nu s-au respectat

dispozițiile instanței superioare la momentul desființării sentinței civile cu

trimitere spre rejudecare, iar în ceea ce privește încheierea din data de 2

martie 2009 prin care Tribunalul Arad a admis în parte cererea de reexaminare

și a modificat taxa de timbru inițială de 7.200 lei la 986,53 lei și timbrul

judiciar de 5 lei, a susținut că nu a formulat nicio cerere de reexaminare, el

depunând note de ședință.

A mai susținut că instanța a încălcat

și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1

din Constituția României.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin Decizia nr. 142/A din 1 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantul B.G.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

a reținut, în esență, motivele invocate de reclamant prin care critică

incidența O.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, deși cererea lui

în acest sens se întemeiază pe dispozițiile art. 74-81 C. proc. civ., sunt

nefondate întrucât normele de procedură sunt de imediată aplicare, cererea de

asistență judiciară fiind examinată conform îndrumărilor date prin decizia de

casată cât și față de împrejurarea că reclamantul nu a achitat taxa judiciară

de timbru stabilită de instanță.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamantul B.G. fără a arăta motivele de recurs.

La termenul din data de 25 februarie

2010 Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția nulității recursului, în

raport de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Recurentul B.G. nu a indicat și

dezvoltat niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304

C. proc. civ., conform prevederilor art. 303 alin. (3) raportat la art. 302

1

alin. (1) pct. c, C. proc. civ., astfel că sancțiunea care intervine nu poate

fi decât cea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul B.G. împotriva Deciziei civile nr. 142/A din 1 iunie 2009 a Curții

de Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 februarie 2010.