ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2035/2008

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 75/PI din 3 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii C.S. și C.M.

împotriva rezoluției din 6 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 414/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, menținută prin rezoluția

procurorului general din 4 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 1129/11/2/2007.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționari la procuror, s-a solicitat efectuarea de

cercetări împotriva magistratei judecătoare R.L., pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținându-se că a respins, în mod

abuziv, o cerere de ordonanță președințială.

Prin

rezoluția din 6 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 414/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 cu referire la art. 209

alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrata judecătoare pentru

pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

S-a

reținut, în esență, că magistrata judecătoare a respins cererea de ordonanță

președințială formulată de petiționari, constatând că nu sunt îndeplinite

condițiile specifice pentru admiterea acesteia, soluția fiind recurată de

petiționari. Recursul petiționarilor a fost respins, ca netimbrat.

Împotriva

soluției procurorului, petiționarii au formulat

plângere, susținând că hotărârea este abuzivă și că au plătit taxa de

timbru

în recurs, dar din vina unei grefiere instanța a reținut greșit neachitarea

acesteia.

Prin

rezoluția din 4 ianuarie 2008, dată în dosarul

nr. 1129/11/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția

de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva

ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

petiționarii au formulat plângere la instanță, susținând că magistrata nu a

pronunțat o hotărâre corectă, nu a studiat cauza îndeajuns și ar fi trebuit să

se autorecuze.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarilor și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în

esență, următoarele:

Instanța

penală, sesizată cu plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., nu

are temei legal pentru a se pronunța ca instanță de control judiciar în cauza

civilă soluționată printr-o hotărâre nefavorabilă petiționarilor, întrucât

pretinsele erori jurisdicționale nu pot fi examinate pe această cale, cu atât

mai mult cu cât aceștia au exercitat calea de atac a recursului, anulat ca

netimbrat de instanța de recurs.

Referitor la celelalte pretinse infracțiuni

indicate în plângerea

petiționarilor, instanța a reținut că plângerea

formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. învestește instanța cu

controlul legalității și temeiniciei rezoluției sau ordonanței procurorului de

netrimitere în jduecată, cu referire exclusivă la infracțiunea pentru a cărei

pretinsă săvârșire organul de cercetare penală a fost sesizat conform art. 221 C.

proc. pen.

Î

mpotriva

sentinței petiționarii au declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la

fila 2 din dosar.

Recursurile

declarate sunt nefondate.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționari, ca nefondată.

Î

ntr-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina intimatei judecătoare,

aceasta îndeplinindu-și, în mod corect, atribuțiile de serviciu.

Criticile

petiționarilor, care se referă la modul de soluționare a cauzei de către

intimata judecătoare, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere

penală a magistratei sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petiționari.

Persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată,

își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și

îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții legale și

temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate și

defiintate prin intermediul căilor legale de atac.

Desfășurarea

activității de jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia

acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în

Constituție și în Statutul Magistraților.

Așa fiind, hotărârile judecătorești nu pot fi

criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre

judecătorească

nu poate fi considerată prin ea însăși o

infracțiune.

Î

n

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate

de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari C.S. și C.M.

împotriva sentinței penale nr. 75/PI din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la plata

sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.