ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5706/2007

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în temeiul art. 300/2 C. proc. pen., raportat la art. 160/b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a apelanților inculpați S.G.L., și P.I.I., onorariul apărătorului din oficiu de câte 40 lei pentru fiecare apelant inculpat, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații S.G.L. și P.I.I. solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu se fac vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Recursurile sunt nefondate.

Inculpații recurenți S.G.L. și P.I.I. au fost trimiși în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și proxenetism, prev. de art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 329 C. pen., cu aplic. art. 33 C. pen., iar inculpatul P. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 1256 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

II

penală, inculpatul P.I.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 10 luni închisoare, iar inculpatul S.G.L. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare.

Deși hotărârea de condamnare nu este definitivă, există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către cei doi inculpați, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

De asemenea, există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând atât din natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și din modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor, victimele fiind supuse la amenințări și violențe.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în conformitate cu dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursurile inculpaților sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.I.I. și S.G.L. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

penală, în dosarul nr. 26478/3/2006.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 40 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 28 noiembrie 2007.