ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3125/2009

Asupra recursurilor penale de

față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 666/109/2007 Curtea de Apel Pitești, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților I.M.G.

, T.V., și

G.S.R.

, și a menținut în continuare

această măsură.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel, în calitate de instanță de apel analizând măsura arestării preventive

a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se

impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile care au determinat inițial

arestarea preventivă.

Cât privește apărarea, în sensul

depășirii termenului rezonabil în care o persoană poate fi arestată, curtea a

constat că infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt grave și că

deși s-au scurs aproape 3 ani în care aceștia au fost menținuți în arest, nu

s-a depășit o durată rezonabilă a arestării ce poate fi imputată organelor

judiciare, singura sancționabilă.

În termen legal, au atacat cu recurs

această încheiere, inculpații G.S.R. și I.M.G. care au criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie în raport de perioada de arest preventiv executată

și de faptul că a fost depășit termenul rezonabil privind arestarea preventivă,

solicitând în consecință, fie revocarea arestării preventive, fie înlocuirea

măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Examinând încheierea atacată în raport de

criticile pronunțate, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată, pentru considerațiunile ce urmează, că recursurile sunt nefondate.

Conformându-se dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., instanța de apel a pus în discuție starea de arest a inculpaților

și constatând, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate au dispus corect, în conformitate cu dispozițiile legale și probele

cauzei, menținerea stării de arest.

În acest cadru procesual, se poate

observa că probele conțin indicii temeinice de săvârșire a unei activități

infracționale grave, constând în răpirea unor tinere de pe stradă pentru a fi sechestrate

și obligate la prostituție în favoarea inculpaților, activitate pentru care

inculpații au fost condamnați, în primă instanță, la pedepse mari de 8 ani

închisoare și respectiv, 6 ani închisoare.

Desigur, acordând respectul cuvenit prezumției

de nevinovăție se poate afirma că temeiurile de fapt și de drept nu numai că nu

au încetat sau schimbat, dar se mențin în continuare, impunând menținerea arestării

preventive, așa cum corect a procedat instanța de apel.

Cât privește susținerea vizând depășirea

termenului rezonabil privind arestarea preventivă se constată, de asemeni,

netemeinicia criticii.

Este adevărat că inculpații au fost

arestați în cauză la 12 ianuarie 2007, în timpul urmăririi penale, dar durata

legală a arestării preventive în cursul urmăririi penale în raport de

dispozițiile art. 159 alin. (13) C. proc. pen. nu a fost depășită, după cum nu

a fost depășită durata arestării preventive nici în cursul judecății pentru a

se constata incidența dispozițiilor art. 140 alin. (2) C. proc. pen.

Dar, discutând despre termenul rezonabil

al arestării, în cadrul duratei legale a arestării preventive acesta nu este

unul abstract, el decurge din totalitatea normelor procesual penale interne și

internaționale și se apreciază distinct, de la caz la caz.

În acest sens, în aprecierea caracterului

rezonabil al duratei menținerii arestării preventive se au în vedere de la caz

la caz, dar în egală măsură, particularitățile fiecărei stări de fapt, motivele

care au stat la baza arestării, existența unor indicii concrete a unui interes

public care, în anumite condiții, poate prevala chiar prezumției de nevinovăție

sau regulii respectării libertății individuale.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorată

nici complexitatea procedurilor și modalitatea lor de desfășurare concretă

dată, printre altele, de împrejurările comiterii faptelor, numărul și modul de

organizare al făptuitorilor, de asigurarea condițiilor necesare respectării

tuturor drepturilor procesuale și constituționale atât ale făptuitorilor cât și

ale părților vătămate.

De aceea, în raport de elementele

prezentate, cât și din existența unor indicii certe de comitere de către

inculpați a unor activități complexe de trafic de minore și de tinere (în

condițiile răpirii, în mod organizat din locuri publice, al sechestrării lor în

scopul practicării prostituției în favoarea acestora, acte care creează teroare

și panică în rândul populației), se apreciază că în cauză nu s-a depășit

caracterul rezonabil al duratei arestării preventive a inculpaților, aceasta cu

atât mai mult cu cât în exercitarea procedurilor prevăzute de lege și parcurse

până la acest moment procesual de cauza penală dedusă judecății nu se poate

imputa autorităților judiciare lipsa unor diligențe în luarea măsurilor

necesare soluționării cauzei sau în menținerea nejustificată a inculpaților în

stare de arest.

În consecință, în raport de

circumstanțele prezentate se apreciază că durata arestării inculpaților poate

fi considerată drept rezonabilă, nefiind încălcate, sub acest aspect,

prevederile art. 5, paragraful 3 din Convenție.

Drept urmarea considerentelor expuse,

criticile formulate de inculpați sunt nefondate și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de aceștia se vor respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.S.R. și I.M.G. împotriva

încheierii din 22 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 666/109/2007

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte

100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 5 octombrie 2009