ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3125/2009

Asupra recursurilor penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 22 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 666/109/2007 Curtea de Apel Pitești, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I.M.G. , T.V., și G.S.R. , și a menținut în continuare această măsură. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, în calitate de instanță de apel analizând măsura arestării preventive a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă.

Cât privește apărarea, în sensul depășirii termenului rezonabil în care o persoană poate fi arestată, curtea a constat că infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt grave și că deși s-au scurs aproape 3 ani în care aceștia au fost menținuți în arest, nu s-a depășit o durată rezonabilă a arestării ce poate fi imputată organelor judiciare, singura sancționabilă. În termen legal, au atacat cu recurs această încheiere, inculpații G.S.R. și I.M.G. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de perioada de arest preventiv executată și de faptul că a fost depășit termenul rezonabil privind arestarea preventivă, solicitând în consecință, fie revocarea arestării preventive, fie înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile pronunțate, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru considerațiunile ce urmează, că recursurile sunt nefondate. Conformându-se dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., instanța de apel a pus în discuție starea de arest a inculpaților și constatând, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate au dispus corect, în conformitate cu dispozițiile legale și probele cauzei, menținerea stării de arest.

În acest cadru procesual, se poate observa că probele conțin indicii temeinice de săvârșire a unei activități infracționale grave, constând în răpirea unor tinere de pe stradă pentru a fi sechestrate și obligate la prostituție în favoarea inculpaților, activitate pentru care inculpații au fost condamnați, în primă instanță, la pedepse mari de 8 ani închisoare și respectiv, 6 ani închisoare. Desigur, acordând respectul cuvenit prezumției de nevinovăție se poate afirma că temeiurile de fapt și de drept nu numai că nu au încetat sau schimbat, dar se mențin în continuare, impunând menținerea arestării preventive, așa cum corect a procedat instanța de apel. Cât privește susținerea vizând depășirea termenului rezonabil privind arestarea preventivă se constată, de asemeni, netemeinicia criticii.

Este adevărat că inculpații au fost arestați în cauză la 12 ianuarie 2007, în timpul urmăririi penale, dar durata legală a arestării preventive în cursul urmăririi penale în raport de dispozițiile art. 159 alin. (13) C. proc. pen. nu a fost depășită, după cum nu a fost depășită durata arestării preventive nici în cursul judecății pentru a se constata incidența dispozițiilor art. 140 alin. (2) C. proc. pen. Dar, discutând despre termenul rezonabil al arestării, în cadrul duratei legale a arestării preventive acesta nu este unul abstract, el decurge din totalitatea normelor procesual penale interne și internaționale și se apreciază distinct, de la caz la caz.

În acest sens, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei menținerii arestării preventive se au în vedere de la caz la caz, dar în egală măsură, particularitățile fiecărei stări de fapt, motivele care au stat la baza arestării, existența unor indicii concrete a unui interes public care, în anumite condiții, poate prevala chiar prezumției de nevinovăție sau regulii respectării libertății individuale. Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici complexitatea procedurilor și modalitatea lor de desfășurare concretă dată, printre altele, de împrejurările comiterii faptelor, numărul și modul de organizare al făptuitorilor, de asigurarea condițiilor necesare respectării tuturor drepturilor procesuale și constituționale atât ale făptuitorilor cât și ale părților vătămate.

De aceea, în raport de elementele prezentate, cât și din existența unor indicii certe de comitere de către inculpați a unor activități complexe de trafic de minore și de tinere (în condițiile răpirii, în mod organizat din locuri publice, al sechestrării lor în scopul practicării prostituției în favoarea acestora, acte care creează teroare și panică în rândul populației), se apreciază că în cauză nu s-a depășit caracterul rezonabil al duratei arestării preventive a inculpaților, aceasta cu atât mai mult cu cât în exercitarea procedurilor prevăzute de lege și parcurse până la acest moment procesual de cauza penală dedusă judecății nu se poate imputa autorităților judiciare lipsa unor diligențe în luarea măsurilor necesare soluționării cauzei sau în menținerea nejustificată a inculpaților în stare de arest.

În consecință, în raport de circumstanțele prezentate se apreciază că durata arestării inculpaților poate fi considerată drept rezonabilă, nefiind încălcate, sub acest aspect, prevederile art. 5, paragraful 3 din Convenție. Drept urmarea considerentelor expuse, criticile formulate de inculpați sunt nefondate și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de aceștia se vor respinge. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.S.R. și I.M.G. împotriva încheierii din 22 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 666/109/2007 Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 5 octombrie 2009