ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3218/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința nr. 380 din 4 mai 2005, Tribunalul Comercial Mureș a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâtul Consiliul Local Târgu Mureș și în consecință a respins acțiunea reclamantei SC M.C. SRL precum și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată. S-a admis cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată și, în consecință, reclamanta a fost obligată la 250.000.000 lei. Reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea pârâtului la plata sumei de 13.071.343.180,23 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 1995 – 1998, acceptate prin situațiile de lucrări, contravaloarea penalităților de întârziere, precum și plata acestora în continuare de 0,40% din valoarea debitului principal pentru fiecare zi de întârziere și până la plata integrală a sumei.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 969 – art. 970 C. civ. raportat la art. 1 alin. (2) C. com. și pe dispozițiile art. 1069 C. civ. raportat la art. 43 C. com. și art. 21 lit. f) din Legea nr. 10/1995. În considerentele sentinței s-a reținut că, în raport de excepțiile invocate (autoritatea de lucru judecat și prescripția dreptului la acțiune) se impune cercetarea cu prioritate a exercitării dreptului la acțiune.

S-au avut în vedere prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, precum și faptul că reclamanta nu a invocat suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție și s-a constatat că dreptul de a pretinde încasarea contravalorii lucrărilor a luat naștere la data emiterii facturii de către executant, în urma predării către beneficiar a lucrărilor, iar reclamanta a făcut dovada acestui moment prin procesul - verbal de recepție din 6 noiembrie 1998. În raport de data promovării acțiunii, instanța a considerat că s-a împlinit termenul prescripției, înlăturând susținerea reclamantei că data la care a început să curgă termenul prescripției a fost data întocmirii procesului - verbal de recepție definitivă a lucrărilor.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 54 din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, iar reclamanta - apelantă a fost obligată la 125.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate de contractul din 15 decembrie 1995 și prin care părțile au convenit că lucrările executate vor fi facturate pe baza situațiilor lucrărilor semnate de beneficiar, plata acestora făcându-se pe bază de facturi emise de executant, regulă aplicabilă și cazului în care, ambele părți au convenit la efectuarea de noi lucrări, extracontractuale.

S-a considerat că, odată întocmite situațiile de lucrări și ulterior procesul verbal de la terminarea lucrărilor, prin facturarea contravalorii prestației reclamantei, s-a născut dreptul de a cere executarea obligației corelative de plată a facturilor. De asemenea, instanța a analizat incidența mai multor acte normative (norma nr. 792/2006 – anexă la Ordinul M.F.- M.L.P.A.T. nr. 972/13 din 20 iunie 1994; Hotărârea nr. 273 din 14 iunie 1994) și s-a apreciat că prin coroborarea dispozițiilor cuprinse în acestea – deopotrivă incidența în cauză – rezultă fără putință de tăgadă că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 cum corect a reținut și instanța de fond. Recursul declarat de SC M.C.

SRL împotriva deciziei a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 3400 din 3 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care a obligat recurenta la 5.000 ron cheltuieli de judecată către intimată. În considerentele deciziei s-a reținut că nu poate fi acceptată ipoteza că dreptul la acțiune s-a născut la alt moment decât cel al scadenței sumelor cuprinse în facturile emise în perioada 1995 – 1998. II. La data de 19 iulie 2007, reclamanta SC M.C. SRL a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș cu o cerere prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 7.945.425 ron motivat de faptul că, în apel i s-a pus în vedere să timbreze cererea cu 1/2 din taxa achitată la instanța de fond deși acțiunea fusese soluționată pe excepția prescripției dreptului la acțiune, fără a se intra în cercetarea fondului, situație în care datora o taxă de timbru în cuantum fix.

În raport de prevederile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare și art. 30 din Normele Metodologice privind aplicarea legii s-a apreciat că cererea este întemeiată motiv pentru care, prin decizia nr. 46 din 12 mai 2008 s-a dispus restituirea acestora, iar intimatul Consiliul Local Târgu Mureș a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 243,15 lei. Împotriva acestei decizii, Consiliul Local Târgu Mureș a formulat recurs prin care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele: - Soluția dată de Curtea de Apel este lipsită de temei legal pentru că s-a reținut culpa sa procesuală deși cea care a stabilit eronat taxa de timbru a fost instanța.

- Instanța a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. întrucât intimatul nu a căzut în pretenții. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. – partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Din prevederile menționate rezultă că toate cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care pierde procesul, esențial fiind ca acesteia să-i aparțină culpa procesuală. Or, în cauza dedusă judecății ce a avut ca obiect restituirea contravalorii taxei judiciare de timbru stabilită eronat de instanță, în faza procesuală a apelului, intimatul nu a căzut în pretenții, neputându-se reține culpa procesuală a acestuia, în condițiile în care stabilirea taxei judiciare de timbru este atributul exclusiv al instanței și nu al părților.

În atare situație, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Târgu Mureș împotriva deciziei atacate pe care o va schimba, în sensul că va înlătura obligarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 243,15 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Târgu Mureș, prin Primar, împotriva deciziei nr. 46/A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, pe care o modifică în sensul că înlătură obligarea pârâtului, Consiliul Local Târgu Mureș, prin Primar, de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 243,15 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.