ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2988/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 670 din 4 mai

2007, Tribunalul Comercial Mureș a respins acțiunea reclamantei SC M. SRL prin

lichidator Judiciar R.V.A. Mureș I.S. Sprl Târgu Mureș împotriva pârâtei SC

H.C. SRL Târgu Mureș și a obligat pe reclamantă la plata sumei de 4.000 lei

cheltuieli de judecată, totodată, a fost admisă excepția de neexecutare a

contractului încheiat de părți.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că între părți s-au încheiat contractele

din 15 iunie 2002 și din 1 mai 2002 reclamanta în calitate de executant iar

pârâta în calitate de beneficiar, având ca obiect lucrări de modernizare și schimbare

a destinației imobilului situat în Târgu Mureș.

Potrivit clauzelor

contractuale, reclamanta avea obligația de a executa și finaliza lucrările în

termen de 9,5 luni de zile calendaristice, de la data intrării în vigoare a

contractului din 15 iunie 2002, iar pârâta de a achita contravaloarea

serviciilor efectuate în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii

facturii.

Însă, pârâta a refuzat

să plătească contravaloarea lucrărilor pretinse de reclamantă prin cererea de

chemare în judecată întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația asumată

prin contractele încheiate cu ea, în sensul executării lucrărilor în termenul

stabilit în contracte, precum și faptul în cauză a operat o compensare

judiciară constatată prin sentința nr. 1465/2006 rămasă irevocabilă prin Decizia

nr. 343/2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, această hotărâre intrând

în puterea lucrului judecat.

Nemulțumită de această

soluție reclamanta a declarat apel, în argumentarea căruia a arătat că prima

instanță în mod eronat a interpretat excepția de neexecutare în raport de

natura juridică a contractului, în condițiile în care contractul părților

conține clauze exprese cu privire la termenele, modalitățile de execuție în

plată.

Prin Decizia nr. 99/A

din 21 decembrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a reținut în

considerentele deciziei că pârâta SC H.C. SRL invocă excepția autorității de

lucru judecat, arătând că aceste datorii au fost stinse printr-o compensare

judiciară făcută în cadrul procesului de lichidare judiciară, proces în care

pârâta, în calitate de creditoare a formulat o cerere de înscriere a creanței

în valoare de 5.153.324.207 lei pe tabloul de creanțe. Judecătorul sindic la

propunerea administratorului judiciar a înscris în tabloul de creanțe numai o

creanță în valoare de 930.542.319 lei; totodată s-a mai reținut că și

debitoarea aflată în stare de insolvență are la rândul ei creanțe nerecuperate

de la creditoare în valoare de 3.669.268.020 lei (din care pentru lucrări

efectuate la imobilul din Târgu Mureș, iar suma de 1.607.881.492 lei reprezintă

penalități de întârziere pentru neplata prețului).

Împotriva acestui

tablou de creanță s-a formulat contestație, respinsă prin sentința nr. 1465/2006

a Tribunalului Comercial Mureș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 343/R/2007

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în considerentele căreia s-a reținut

compensarea judiciară intervenită în obligațiile reciproce ale părților, fapt

ce a fost avut în vedere și de prima instanță, și pentru care s-a respins

acțiunea reclamantei.

S-a mai arătat că în

cauză operează autoritatea de lucru judecat, întrucât pretențiile cerute de

reclamantă prin prezenta acțiune au mai fost invocate de ea, în Dosarul de

insolvență nr. 87/2004 și atunci când a fost stabilit cuantumul creanței

creditoarei SC H.C. SRL pârâta din prezentul dosar, s-a avut în vedere această

creanță a reclamantei.

Astfel că din suma de

5.153.324.207 lei solicitată de către creditoarea SC H.C. SRL prin cererea de

creanță a fost scăzută creanța debitoarei, reclamanta în prezenta cauză și, în

urma acestei compensări administratorul judiciar și judecătorul sindic au ajuns

la concluzia că suma datorată de debitoarea SC M. SRL (reclamanta din prezenta

acțiunea) către creditoarea SC H.C. SRL( pârâta din prezenta acțiune) este de

930.542.319 lei, sumă ce a fost înscrisă în tabloul definitiv de creanțe,

tablou confirmat printr-o hotărâre irevocabilă (sentința nr. 1465 din 29 iunie

2006 irevocabilă prin Decizia nr. 887/R din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Târgu Mureș).

În contra celei din

urmă hotărâri reclamanta prin lichidator a declarat recurs reclamanta,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin.

(5) teza a I-a C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta susține următoarele:

Fără a se analiza

toate motivele de apel, instanța anterioară s-a rezumat doar la verificarea

autorității de lucru judecat, constatând în mod nelegal îndeplinirea

prevederilor art. 120

1

C. civ.

Se susține că scopul

contestației la tabelul definitiv al creanțelor are drept scop anularea sumei

cu care creditorul a fost înscris la masa credală, iar acțiunea de drept comun

are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de bani cu titlu de despăgubiri

contractuale, lipsind identitatea de obiect.

De asemenea,

recurenta consideră că nu există nici identitate de cauză și nici identitate de

părți în condițiile în care inițiatorul primului litigiu a fost creditorul, iar

cererea a vizat un act al lichidatorului pe când în acțiunea în pretenții

reclamantă este societatea comercială debitoare.

Prin urmare, între

cele două litigii nu există identitate de cauză și de asemenea nu există

identitate de părți, astfel că recurenta solicită admiterea recursului așa cum

a fost formulat.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Față de caracterul

peremtoriu al excepției autorității de lucru judecat, în mod corect instanța

apelului nu a mai procedat la analizarea criticii din apel ce a vizat greșita

soluționare a excepției de neexecutare a contractului de către reclamantă,

excepția invocată de pârâtă.

Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 120

1

C. civ. se constată că, în mod

legal s-au reținut ca fiind îndeplinite condițiile sub aspectul triplei

identități de părți, obiect și cauză, făcute de ele și în contra lor în aceeași

calitate.

Astfel, suma

solicitată de reclamantă în prezenta cauză reprezintă contravaloarea lucrărilor

efectuate la imobilul din Târgu Mureș și a penalităților de întârziere, iar

această creanță a fost invocată de reclamantă și în cadrul procedurii

insolvenței pârâtei, fiind înscrisă în tabelul creanței conform sentinței nr. 1465

din 29 iunie 2006 a Tribunalului Comercial Mureș rămasă irevocabilă prin Decizia

nr. 887/R din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, dată în Dosarul nr.

87/2004.

De asemenea, nu poate

fi primită critica recurentei, în sensul căreia nu există identitate de părți

și nici de cauză, câtă vreme, scopul final urmărit de reclamantă este același -

în ambele cauze - respectiv valorificarea a aceluiași drept.

În baza

considerentelor expuse, în mod legal și temeinic instanța de apel a constatat

că în cauză operează sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 120

1

C. civ., respectiv pretențiile pretinse de reclamantă au fost soluționate

printr-o altă hotărâre rămasă irevocabilă.

În consecință,

nefiind incidente dispozițiile legale evocate de recurentă, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ce

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL prin lichidator judiciar R.V.A.

Mureș I.S. Sprl Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 99/A din 21 decembrie 2007 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.