ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 178 din 10 iunie 2009 a respins excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâta Comuna Păulești. De asemenea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor R., prin Direcția Silvică Prahova, împotriva pârâților Comuna Păulești și SC O. SRL Păulești. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că excepțiile lipsei ce interes și lipsei calității procesuale active a reclamantei sunt neîntemeiate, raportat la situația de fapt dedusă judecății și dispozițiile art. 52 din Legea nr. 26/1996 coroborate cu cele ale art. 45 din Legea nr. 46/2008 prin care reclamanta a justificat un interes în exercitarea prezentei acțiuni.

Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte având în vedere că nu a fost respectat dreptul de preemțiune al statului, în domeniul forestier. De asemenea, reclamanta a criticat actele premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a cerut, invocând reaua credință a pârâtei Comuna Păulești, în condițiile în care nu a fost sesizată cu privire la valabilitatea acestora. H.G. nr. 1657/2005 a dispus transmiterea imobilului compus din teren în suprafață de 72.300 mp și construcțiile situate pe acesta din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al Comunei Păulești și în administrarea Consiliului Local Păulești.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 22/2006 a Consiliului Local Păulești imobilul este trecut în proprietatea privată a Comunei Păulești iar prin Hotărârea nr. 8/2007 a Consiliului Local Păulești privind înscrierea în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat a unor suprafețe de teren, suprafața de 26.300 mp teren reprezentând diferența până la suprafața totală de 98.620 mp a fost trecută în domeniul privat al localității. Imobilul compus din suprafața de teren de 98.620 mp și construcțiile au făcut obiectul intabulării în favoarea Comunei Păulești, așa cum atestă încheierea Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova. Toate actele menționate mai sus, în vigoare și care produc efecte juridice, nu au fost contestate de reclamantă prin nici una din căile procedurale prevăzute de legiuitor.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 152 din 24 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei Regia Națională a Pădurilor R., prin Direcția Silvică Prahova împotriva sentinței primei instanțe, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor R., prin Direcția Silvică Prahova, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în suprafață de 7,23 ha se afla înscris în amenajamentul silvic, făcând parte din fondul forestier proprietatea publică a statului. Sub acest aspect, terenul are în continuare categoria de folosință teren cu vegetație forestieră, iar potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 26/1996 și art. 45 alin. (6) din Legea nr. 46/2008 vânzătorul are obligația de a înștiința în scris administratorul pădurilor proprietate publică a statului despre intenția de vânzare. Intimata pârâtă Comuna Păulești a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul Regiei Naționale a Pădurilor R., prin Direcția Silvică Prahova, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în judecată reclamanta a cerut, în contradictoriu cu pârâtele Comuna Păulești și SC O. SRL constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 20 septembrie 2007 autentificat la BNP Asociați M.M.G. și M.C. precum și anularea tuturor actelor subsecvente acestei vânzări, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 52 din Legea nr. 26/1996, art. 45 din Legea nr. 46/2006 și H.G. nr. 1657/2005. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 20 septembrie 2007 la BNP Asociați M.M.G. și M.C. vânzătoarea Comuna Păulești a vândut cumpărătoarei SC O. SRL imobilul situat în extravilanul comunei Păulești, județul Parahova, compus din teren în suprafață de 98.620 mp și construcție amplasată pe acest teren.

În conținutul actului s-a menționat că imobilul face parte din domeniul privat al comunei Păulești și se află în administrarea Consiliului Local Păulești conform H.G. nr. 1657 din 14 decembrie 2005, Protocolului și procesului verbal de predare primire încheiate cu Ministerul Apărării Naționale și înregistrate la Consiliul Local Păulești din 20 februarie 2006 și Hotărârilor nr. 22 din 27 aprilie 2006 și nr. 8 din 31 ianuarie 2007 emise de Consiliul Local Păulești. De asemenea vânzarea a fost încuviințată prin Hotărârea Consiliului Local Păulești nr. 23 din 27 aprilie 2006, fiind realizată prin licitație publică. Din verificarea întregii documentații, rezultă fără putere de tăgadă că instanțele judecătorești anterioare au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, dobândirea terenului fiind realizată prin parcurgerea cu rigurozitate a procedurilor legal-administrative.

Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a apreciat că trecerea imobilului din domeniul public în cel privat a comunei Păulești s-a efectuat în baza reglementărilor cuprinse în Legea nr. 213/1998, în condițiile în care reclamanta a avut cunoștință despre regimul juridic, vizând terenul și fondul forestier în litigiu, dar nu a depus diligențele pentru revocarea actelor sau măsurilor care erau împotriva intereselor sale legitime. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului ridicată de intimata-pârâtă SC O. SRL. Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor R., prin Direcția Silvică Prahova, împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă reclamanta la plata sumei de 9.520 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Comuna Păulești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2010.