ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 178 din 10 iunie 2009 a

respins excepțiile lipsei de interes și a calității

procesuale active a reclamantei invocate de pârâta Comuna Păulești.

De asemenea a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Regia

Națională a Pădurilor R., prin Direcția Silvică

Prahova, împotriva pârâților Comuna Păulești și SC O. SRL

Păulești.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că excepțiile

lipsei ce interes și lipsei calității procesuale active a

reclamantei sunt neîntemeiate, raportat la situația de fapt dedusă

judecății și dispozițiile art. 52 din Legea nr. 26/1996

coroborate cu cele ale art. 45 din Legea nr. 46/2008 prin care reclamanta a

justificat un interes în exercitarea prezentei acțiuni.

Reclamanta a solicitat constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între pârâte având în vedere că nu a fost respectat dreptul de

preemțiune al statului, în domeniul forestier.

De asemenea, reclamanta a criticat

actele premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare a

cărui nulitate absolută s-a cerut, invocând reaua credință

a pârâtei Comuna Păulești, în condițiile în care nu a fost sesizată

cu privire la valabilitatea acestora.

H.G. nr. 1657/2005 a dispus

transmiterea imobilului compus din teren în suprafață de 72.300 mp

și construcțiile situate pe acesta din domeniul public al statului

și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în

domeniul public al Comunei Păulești și în administrarea

Consiliului Local Păulești.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 22/2006

a Consiliului Local Păulești imobilul este trecut în proprietatea

privată a Comunei Păulești iar prin Hotărârea nr. 8/2007 a

Consiliului Local Păulești privind înscrierea în inventarul bunurilor

ce alcătuiesc domeniul privat a unor suprafețe de teren,

suprafața de 26.300 mp teren reprezentând diferența până la

suprafața totală de 98.620 mp a fost trecută în domeniul privat

al localității.

Imobilul compus din suprafața

de teren de 98.620 mp și construcțiile au făcut obiectul

intabulării în favoarea Comunei Păulești, așa cum

atestă încheierea Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Prahova.

Toate actele menționate mai

sus, în vigoare și care produc efecte juridice, nu au fost contestate de

reclamantă prin nici una din căile procedurale prevăzute de

legiuitor.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 152 din 24 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul

reclamantei Regia Națională a Pădurilor R., prin Direcția

Silvică Prahova împotriva sentinței primei instanțe, fiind

preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 152 din 24

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat

recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor R., prin

Direcția Silvică Prahova, care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată și precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat că terenul ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare, în suprafață de 7,23 ha se afla înscris în

amenajamentul silvic, făcând parte din fondul forestier proprietatea

publică a statului. Sub acest aspect, terenul are în continuare categoria

de folosință teren cu vegetație forestieră, iar potrivit

dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 26/1996 și art. 45 alin. (6) din

Legea nr. 46/2008 vânzătorul are obligația de a înștiința

în scris administratorul pădurilor proprietate publică a statului

despre intenția de vânzare.

Intimata pârâtă Comuna

Păulești a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul Regiei Naționale a Pădurilor R., prin

Direcția Silvică Prahova, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în

judecată reclamanta a cerut, în contradictoriu cu pârâtele Comuna

Păulești și SC O. SRL constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare din 20 septembrie 2007 autentificat la BNP

Asociați M.M.G. și M.C. precum și anularea tuturor actelor

subsecvente acestei vânzări, invocând ca temei de drept dispozițiile art.

52 din Legea nr. 26/1996, art. 45 din Legea nr. 46/2006 și H.G. nr. 1657/2005.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 20 septembrie 2007 la BNP Asociați M.M.G. și M.C. vânzătoarea

Comuna Păulești a vândut cumpărătoarei SC O. SRL imobilul

situat în extravilanul comunei Păulești, județul Parahova,

compus din teren în suprafață de 98.620 mp și construcție

amplasată pe acest teren.

În conținutul actului s-a

menționat că imobilul face parte din domeniul privat al comunei

Păulești și se află în administrarea Consiliului Local

Păulești conform H.G. nr. 1657 din 14 decembrie 2005, Protocolului

și procesului verbal de predare primire încheiate cu Ministerul

Apărării Naționale și înregistrate la Consiliul Local

Păulești din 20 februarie 2006 și Hotărârilor nr. 22 din 27

aprilie 2006 și nr. 8 din 31 ianuarie 2007 emise de Consiliul Local

Păulești.

De asemenea vânzarea a fost

încuviințată prin Hotărârea Consiliului Local Păulești

nr. 23 din 27 aprilie 2006, fiind realizată prin licitație

publică.

Din verificarea întregii

documentații, rezultă fără putere de tăgadă

că instanțele judecătorești anterioare au stabilit o

corectă situație de fapt și de drept, dobândirea terenului fiind

realizată prin parcurgerea cu rigurozitate a procedurilor

legal-administrative.

Amplu documentat și bine

argumentat, instanța de apel a apreciat că trecerea imobilului din

domeniul public în cel privat a comunei Păulești s-a efectuat în baza

reglementărilor cuprinse în Legea nr. 213/1998, în condițiile în care

reclamanta a avut cunoștință despre regimul juridic, vizând

terenul și fondul forestier în litigiu, dar nu a depus diligențele

pentru revocarea actelor sau măsurilor care erau împotriva intereselor

sale legitime.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei nr.

152 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului ridicată de intimata-pârâtă SC O. SRL.

Respinge recursul declarat de

reclamanta Regia Națională a Pădurilor R., prin Direcția

Silvică Prahova, împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă reclamanta la plata

sumei de 9.520 lei reprezentând cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă Comuna Păulești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 mai 2010.