ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6630/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6630/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 3192/105/2009 reclamanta S.C. P.F.I. S.R.L. a

chemat în judecată pe intimații Consiliul județean Prahova prin Președinte,

Consiliul local al comunei Păulești și Comuna Păulești prin Primar, Comisia de

plată a despăgubirilor - Comuna Păulești prin Președinte și Județul Prahova

prin Președintele Comisiei județene Prahova, solicitând să se dispună anularea

Hotărârii nr. 3 din 27 mai 2009 a Comisiei de plată a despăgubirilor din cadrul

Comunei Păulești și a procesului-verbal de ședință din 27 mai 2009, întrucât

despăgubirile stabilite încalcă dispozițiile Legii nr. 33/1994, art. 44 alin.

(3) din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a solicitat

stabilirea cuantumului real al despăgubirilor, reclamanta apreciindu-l ca fiind

de 160.600 RON.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 26

aprilie 2005 a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 4.264 m.p.,

situat în intravilanul comunei Păulești, teren din care o porțiune de 249 mp a

fost expropriată conform H.C.J. Prahova din 29 aprilie 2009, stabilindu-se prin

procesul-verbal din 27 mai 2009 că valoarea terenului declarat ca fiind de

utilitate publică este de 30.562 RON, iar prin Hotărârea nr. 3 din 27 mai 2009

s-a dispus plata sumei menționate.

S-a susținut că

despăgubirea astfel stabilită încalcă dispozițiile Legii nr. 33/1994, art. 44

alin. (3) din Constituția României și art. 1 din Protocolul 1 al Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, întrucât din ofertele de vânzare reiese că

prețurile terenurilor situate în intravilanul localității Păulești depășesc 150

euro/mp, astfel că valoarea stabilită de expropriator, de cca. 29 euro/mp, nu

reprezintă o despăgubire justă în sensul dispozițiilor legale menționate.

Prin Sentința civilă

nr. 224 din 11 februarie 2011, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația,

a anulat în parte Hotărârea nr. 3 din 27 mai 2009 și procesul-verbal din 27 mai

2009 emise de intimata Comisia de plată a despăgubirilor - comuna Păulești și a

obligat pe intimați să plătească reclamantei suma de 157.990,50 RON, în loc de

30.562 RON, reprezentând despăgubiri, stabilite conform raportului de expertiză

tehnică întocmit de expert B.N.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit procesului-verbal din 27 mai 2009,

Hotărârii nr. 3 din 27 mai 2009 a Comisiei pentru stabilirea despăgubirilor,

documentației și raportului de evaluare a proprietăților imobiliare, s-au

dispus exproprierea și aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea

reclamantei, pentru terenul în suprafața de 249 mp, situat în Păulești, în

valoare totală de 30.562 RON.

Tribunalul a reținut

că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B.N., valoarea

despăgubirilor pentru teren la data exproprierii a fost determinată la suma de

37.350 Euro, (150 Euro/mp), respectiv 157.990,50 RON, iar la data întocmirii

raportului de expertiză la suma de 21.165 Euro (85 Euro/mp.) sau 89.951,25 RON,

avându-se în vedere amplasamentul terenului, existența unor utilități,

coeficienții pozitivi și negativi aplicabili, criteriile unitare de

individualizare, ieșirile la drumurile naționale DN1 și DN1A, teren ce ar putea

fi ocupat de o eventuală construcție a unui complex comercial, industrial sau

turistic.

De asemenea, s-a

reținut că în cuprinsul punctului de vedere al expertului M.I. s-a menționat că

valoarea reală a despăgubirii pentru porțiunea de teren expropriată este de

41.593 RON la data exproprierii și de 36.394 RON la data efectuării expertizei,

iar în cuprinsul punctului de vedere al expertului C.C., se menționează că

valoarea despăgubirii la data exproprierii era de 115.228 RON și la data

efectuării raportului de expertiză, de 74.000 RON.

Tribunalul a apreciat

că valoarea reală a despăgubirilor pentru terenul de 249 mp este de 157.990,50

RON, echivalentul a 37.350 Euro la data exproprierii (ținându-se seama de

amplasamentul acestuia, de coeficienții pozitivi și negativi aplicabili, de

prețul de tranzacționare pe piața imobiliară practicat în zonă, de criteriile

unitare de individualizare, de prejudiciile cauzate contestatoarei prin

expropriere), reținând în acest sens suma stabilită în expertiza întocmită de

expert B.N.

S-a mai considerat că

varianta a II-a, în care s-au calculat despăgubirile la data întocmirii

expertizei, 1 februarie 2011, nu poate fi omologată, întrucât nu se poate

agrava propria situație a reclamantei, cu ocazia exercitării căii de atac

împotriva hotărârii, respectiv a prezentei contestații, mai ales că diferența

dintre cele două valori este semnificativă.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel Consiliul Județean Prahova - prin președinte, Județul

Prahova - prin președinte și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova.

Consiliul Județean

Prahova și Județul Prahova au susținut că sentința este pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, care prevăd că, în ceea

ce privește stabilirea despăgubirilor, acțiunea formulată de expropriat se

soluționează potrivit art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, precum și cu

încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora, la

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține

seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

din unitatea administrativ-teritorială, la data efectuării raportului de

expertiză.

Aceasta, în

condițiile în care expertiza omologată de instanță nu a precizat metoda

folosită pentru calcularea cuantumului despăgubirilor și a făcut o evaluare

superficială, care a condus la stabilirea unei valori exagerate.

Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a arătat că în mod nelegal instanța de

fond a omologat un anume raport de expertiză, încălcând dispozițiile art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În cauză, au fost

efectuate trei rapoarte de expertiză separate, două rapoarte aparținând

expertului B.N., un raport aparținând expertului C.C. și un punct de vedere

separat aparținând expertului M.I., încălcându-se prevederile art. 25 - 26 din

Legea nr. 33/1994.

În speță, raportul validat de instanță a luat în

considerare, în mod nelegal, "prețurile de ofertare" (publicate pe

internet și ziare), neținând seama de prețurile reale de tranzacționare ale

terenurilor din localitatea Păulești.

Prin Decizia civilă

nr. 167 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Consiliul județean Prahova și Județul

Prahova, a schimbat în parte sentința, în sensul că suma ce urmează a fi

plătită contestatoarei este de 58.843,70 RON, conform raportului de expertiză

C.M.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de control a reținut că în faza apelului s-a încuviințat

completarea probatoriilor cu efectuarea unei expertize de către o comisie

compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un

al treilea din partea expropriatului, având ca obiectiv stabilirea cuantumului

despăgubirilor, ținând cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și de

prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele ce au fost aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Lucrarea a fost

întocmită de către experții C.M., desemnată de instanță, B.N., desemnat de

expropriat și D.M.B., desemnat de către expropriator.

Ținând cont de

probele administrate în cauză, instanța a apreciat că valoarea corectă, care

urmează să fie luată în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor

este cea determinată de expertul desemnat de instanță, cel care a ținut seama

de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv de valoarea reală a

terenului, zona în care se află, poziția acestuia, existența utilităților,

gradul de poluare, precum și prețurile cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii lucrării.

Totodată, în lucrarea

sa expertul a arătat metoda folosită pentru determinarea cuantumului

despăgubirilor, precum și faptul că la stabilirea corecției de depreciere

externă s-a avut în vedere că în cursul anului 2010 - 2011 nu s-au efectuat

tranzacții în zona analizată.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta S.C. P.F.I. S.R.L., care a invocat dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut nelegalitatea soluției, arătând

următoarele:

Valoarea

despăgubirilor la care s-a oprit instanța de apel, preluând punctul de vedere

exprimat de expert C.M., nu reprezintă valoarea reală a imobilului expropriat,

având în vedere zona, poziția terenului, existența utilităților, gradul de

poluare.

Mai mult, expertul

menționat nu putea stabili contravaloarea reală a despăgubirilor, deoarece este

expert cu specializarea construcții iar nu topometrie.

În realitate, doar

expertul B. a fost cel care a stabilit valoarea corectă a terenului expropriat,

cu luarea în considerare a prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel și a daunelor produse proprietarului, în concordanță cu

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, așa încât suma de 37.350 Euro

reprezintă valoarea reală a terenului la data la care s-a dispus exproprierea.

- S-a susținut că

suma stabilită de instanță nu corespunde unei drepte și prealabile despăgubiri,

soluția fiind nelegală și pentru că nu se poate agrava situația societății cu

ocazia exercitării căii de atac împotriva hotărârii Comisiei, prin promovarea

prezentei contestații.

Analizând criticile

formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, având în

vedere următoarele considerente:

- Nemulțumirea

recurentei-reclamante în legătură cu valoarea despăgubirilor stabilite de

instanța de apel se poate constitui în critică de nelegalitate doar în măsura

în care vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994, iar nu aprecierea probatoriului de către instanță.

Or, din acest punct

de vedere, al legalității soluției, se constată că instanța a validat un raport

de expertiză care a ținut cont de criteriile legale în determinarea

prejudiciului, în sensul alin. (2) din art. 26 al Legii nr. 33/1994, cu

referire la toate aspectele legate de amplasamentul imobilului, care au determinat

valoarea de circulație la momentul efectuării expertizei.

Astfel, s-a ținut

seama de elemente referitoare la zona în care se află terenul, poziția

acestuia, existența utilităților, gradul de poluare, prețurile cu care se vând

în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

(pe acest din urmă aspect aplicându-se o corecție de depreciere determinată de

faptul că în cursul anilor 2010 - 2011 nu s-au efectuat tranzacții în zona

menționată).

Susținerea conform

căreia expertul a cărui lucrare a fost validată nu putea, de fapt, să realizeze

o evaluare corespunzătoare nu poate fi primită, având în vedere că toți cei

trei experți desemnați de către părți în instanță sunt, potrivit relațiilor

furnizate de către Biroul local de expertiză, specialiști în evaluări

imobiliare, atestați A.

De altfel, reclamanta

nu a avut de formulat obiecțiuni la momentul desemnării experților (cu privire

la specializarea acestora) și nici ulterior (după întocmirea și depunerea

acestuia), așa încât nu poate deduce judecății un asemenea aspect, direct în

recurs sub formă de motiv de nelegalitate.

Este, de asemenea,

neîntemeiată critica potrivit căreia, prin valoarea stabilită de către instanța

de apel, s-ar încălca principiul neagravării situației părții care a exercitat

contestație împotriva Hotărârii Comisiei de stabilire a despăgubirilor.

Deducând judecății o

asemenea critică, reclamanta ignoră elementele concrete ale speței, având în

vedere că prin Hotărârea Comisiei, valoarea stabilită a despăgubirilor a fost

de 30.562 RON, în timp ce prin decizia din apel, această valoare a fost

reținută la suma de 58.843,70 RON.

Totodată,

împrejurarea că în calea devolutivă de atac a fost micșorată suma în limitele

căreia pretențiile au fost apreciate întemeiate, nu se constituie într-o

încălcarea a principiului non reformatio in peius, întrucât este vorba despre

calea de atac exercitată de partea adversă reclamantei.

În ce privește suma

de 37.350 Euro, avansată de către recurenta-reclamantă, ca reprezentând valoarea

reală a terenului expropriat, întrucât ar constitui echivalentul acestuia la

momentul realizării exproprierii, ea nesocotește criteriul utilizat de

legiuitor, care fixează momentul temporal - în funcție de care se procedează la

determinarea despăgubirilor ca fiind cel al întocmirii raportului de expertiză

(conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994).

Aceasta înseamnă că

fluctuațiile înregistrate pe piața imobiliară (care pot fi în sensul creșterii

sau diminuării valorii de circulație) se vor reflecta în cuantumul

despăgubirilor, instanța urmând să compare însă rezultatul expertizei cu oferta

și cu pretențiile părților, astfel încât despăgubirea să nu fie mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat

(art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994).

Or, prin soluția

adoptată, instanța de apel a respectat dispozițiile legale menționate, suma

acordată (și stabilită conform expertizei, la data întocmirii raportului, cu

luarea în considerare inclusiv a coeficientului de corecție determinat de lipsa

tranzacțiilor imobiliare în zonă în perioada 2010 - 2011) fiind sub nivelul

pretențiilor reclamantei dar mai mare decât cea oferită de expropriator.

Pentru toate aceste

considerente, criticile de nelegalitate au fost găsite nefondate, recursul

urmând să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. P.F.I. S.R.L. împotriva Deciziei

nr. 167 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL