ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2959/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2959/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 noiembrie 2006 reclamantul L.M.
personal și în calitate de administrator al SC L.I. SRL a solicitat ca în
contradictoriu cu pârâtul Ș.C. să se constate că între părți a intervenit un
contract de asociere particulară în vederea înființării SC L.R. SRL, pârâtul să
fie obligat să predea actele de proprietate, încheierea de intabulare și
terenul situat în sector 2 în suprafață de 2.679 mp noii societăți ce se va
înființa fără el, acesta urmând să-i achite prețul de 2.200.000 euro, să autorizeze
pe reclamanți ca în numele pârâtului să facă predarea către noua societate a
terenului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, prin sentința nr. 9041 din 6 iulie 2007 a admis excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei SC L.I. SRL și a respins acțiunea ca
fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis excepția
inadmisibilității cu privire la primul capăt de cerere referitor la constatarea
intervenirii contractului de asociere particulară și a respins ca inadmisibil
primul capăt de cerere formulat reclamantul L.M. și ca neîntemeiate celelalte
capete de cerere.
Prin decizia comercială nr. 508 din 30
octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a comercială, s-a anulat
ca netimbrat apelul declarat de reclamantul L.M. împotriva sentinței instanței
de fond și s-a respins ca nefondat apelul formulat de SC L.I. SRL cu sediul în
București împotriva aceleiași hotărâri.
S-a reținut în considerentele deciziei că
deși reclamantul a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei de timbru și
timbrului judiciar acesta nu a dat curs dispoziției legale.
În ceea ce privește apelul formulat de
reclamanta SC L.I. SRL s-a stabilit că nu poate fi invocată convenția de
cesiune de drepturi contractuale deoarece, nu este efectuată conform prevederilor
art. 1 „Definiții” alin. ultim și art. 2 pct. 2.2 din Convenția Memorandum of
Understanding și nu este notificată celorlalți participanți, deci nu le este
opozabilă.
Mai mult, acest înscris, care nu poartă nicio
atestare, nu a fost prezentat instanței de fond, deși s-a susținut că s-a
încheiat la un interval de 2 zile de la încheierea convenției memorandum.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC L.I.
SRL cu sediul în București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.
4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și constatând
că are calitate procesuală activă, să se caseze hotărârea instanței de apel cu
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea
acțiunii astfel cum a fost formulată.
A susținut recurenta că în mod greșit
instanța de apel a apreciat că înscrisul intitulat Convenția de cesiune
drepturi contractuale încheiată la data de 24 mai 2006 nu poartă nicio atestare
(înregistrare) deoarece nici actul denumit Memorandum of Understanding nu a
fost semnat de părți sau înregistrat în vreo formă prevăzută de lege.
S-a invocat în temeiul dispozițiilor art. 304
pct. 6 C. proc. civ. că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești,
deoarece s-a pronunțat asupra autenticității și verității celor consemnate în
înscrisul sub semnătură privată denumit Convenția de cesiune drepturi
contractuale, deși acest lucru nu s-a solicitat.
Recurenta a precizat că prin art. 1
(Definiții) paragraf ultim și art. 2.2 din Memorandum s-a prevăzut intenția
semnatarilor convenției de a introduce în locul persoanelor fizice și alte
persoane juridice, în speță reclamanta SC L.I. SRL care să se subroge în
drepturile și obligațiile acestora.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Criticile privind fondul cauzei nu pot fi
examinate cât timp, litigiul nu s-a soluționat în fond, întrucât instanța de
apel a menținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC
L.I. SRL.
Sub acest aspect motivele invocate de
recurentă nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală (legitimatio ad causam)
este una din condițiile ce trebuie să fie îndeplinite pentru ca o persoană să
poată fi parte în proces.
Calitatea de reclamant într-un proces poate
aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său,
deci aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului
și cel care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În speță, instanța de apel a făcut o aplicare
corectă a dispozițiilor legale sub acest aspect și a menținut soluția instanței
de fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei SC L.I. SRL.
Prin convenția denumită Memorandum of
Understanding încheiată între reclamantul L.M., intimatul Ș.C., C.G.S. și L.D.,
atestată de avocat A.M. în 22 mai 2006, părțile s-au înțeles să se asocieze sub
forma unei societăți comerciale cu răspundere limitată, care se va numi SC L.R.
SRL, având obiect de activitate în domeniul imobiliar.
De aici rezultă că reclamanta SC L.I. SRL nu
este parte a acestei convenții și nici nu s-a prevăzut că reclamantul L.M. participă
la încheierea actului ca reprezentant al SC L.I. SRL.
La instanța de apel, pentru a face dovada
calității procesuale active reclamanta SC L.I. SRL a depus o convenție de
cesiune drepturi contractuale și a invocat că reclamantul L.M. a cedat către SC
L.I. SRL drepturile și obligațiile pe care le-a dobândit în urma înțelegerii
denumită Memorandum of Understanding.
Această convenție nu poate fi reținută ca un
înscris care să justifice calitatea procesuală activă a recurentei - reclamante
SC L.I. SRL, pentru că nu a fost întocmită în conformitate cu art. 2.2 și 8.2
din convenție, Memorandum of Understanding care prevede modificarea acesteia
numai prin act adițional și nu a fost notificată celorlalți semnatari ai
acestei înțelegeri pentru a le fi opozabilă.
Pe de altă parte, deși convenția depusă în
apel a fost încheiată la două zile după întocmirea Memorandum-ului, respectiv
la 24 mai 2006, nu a fost invocată la instanța de fond, când se presupune că
aceasta exista, acțiunea fiind înregistrată la data de 30 noiembrie 2006.
Pentru considerentele reținute, ambele
instanțe au aplicat în mod corect dispozițiile legale privind calitatea
procesuală activă a recurentei - reclamante prevăzute de art. 41 alin. (1) C.
proc. civ. și admițând excepția sub acest aspect, au respins acțiunea.
Așa fiind, nu se poate reține critica
recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul
că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când s-a
pronunțat asupra autenticității și verității înscrisului, intitulat Convenția
de cesiune drepturi contractuale, întrucât aceasta se impunea tocmai pentru a
clarifica aspecte legate de calitatea procesuală a reclamantei în promovarea
acțiunii.
Trebuie precizat că recurenta a invocat numai
dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără însă a arăta în
concret, în ce anume constă încălcarea acestor dispoziții legale de către
instanța de apel.
Față de cele reținute urmează ca potrivit art.
312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de
reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
reclamanta SC L.I. SRL București împotriva deciziei nr. 508 din 30 octombrie
2007 a Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
octombrie 2008.