ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta SC A. SA Suceava a solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E.B., anularea Ordinului nr. 58/2005 emis de

pârâtă precum și suspendarea executării acestuia până la soluționarea

irevocabilă a cererii privind anularea.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu încălcarea

prevederilor art. 58 pct. 6 din Legea nr. 318/2003, iar că metodologia aprobată

prin acest ordin oferă posibilitatea majorării costului energiei electrice la

consumatorii buni platnici, proporțional cu valoarea facturilor neplătite de

către clienții de energie electrică deveniți insolvabili.

Prin întâmpinare pârâta a

invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Suceava potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, instanța competentă

fiind Curtea de Apel București.

Prin sentința nr. 211 din 20

septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, instanța a admis excepția invocată și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut, în esență, că Legea nr. 318/2003, lege specială,

prevede o competentă teritorială exclusivă, derogând astfel de la prevederile

art. 10 din Legea nr. 554/2004, act normativ ce constituie lege generală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SA Suceava, invocând motivul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a interpretat greșit dispoziția cuprinsă în art. 31 din Legea

nr. 554/2004, deși este evident că acest text a abrogat în mod expres prevederile

art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, a energiei electrice. În consecință,

după intrarea în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, susține

recurenta, competența teritorială se stabilește numai potrivit art. 10 alin.

(3), reclamantul având alegerea între instanța domiciliului său și instanța de

la domiciliul pârâtului.

Examinând sentința atacată

prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată:

La data formulării cererii

de chemare în judecată, 15 august 2006, era în vigoare Legea nr. 318/2003, a

energiei electrice, care prevedea la art. 9 alin. (8) că „ordinele și deciziile

emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în

contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile

de la data publicării în M. Of. al României, partea I, respectiv de la data la

care au fost notificate părțile interesate”.

În același timp, art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, invocat de recurentă, permite reclamantului

să aleagă între două instanțe deopotrivă competente: instanța domiciliului său

și instanța domiciliului pârâtului.

Conflictul dintre cele două

norme a fost corect rezolvat de instanța de fond în favoarea reglementării

speciale, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea Curții

de Apel București, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

Nu poate fi acceptată teza

recurentei, a abrogării normei speciale prin dispoziția cuprinsă în art. 31

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (potrivit căreia, se abrogă Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, precum și orice alte dispoziții contrare) întrucât

art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, nu recunoaște evenimentele legislative

implicite în cazul actelor normative speciale, ale căror dispoziții nu pot fi

socotite modificate, completate sau abrogate prin reglementarea generală a

materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

O dovadă în plus a faptului

că în această materie, voința legiuitorului a fost în sensul de a atribui

competență teritorială exclusivă Curții de Apel București o constituie noua

lege a energiei electrice, nr. 13 din 23 ianuarie 2007, care, la art. 9 alin.

(10) conține o prevedere identică cu cea cuprinsă în art. 9 alin. (8) din Legea

nr. 318/2003, precizată.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SA Suceava, împotriva sentinței nr. 211 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007