ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta SC A. SA Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E.B., anularea Ordinului nr. 58/2005 emis de pârâtă precum și suspendarea executării acestuia până la soluționarea irevocabilă a cererii privind anularea. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 58 pct. 6 din Legea nr. 318/2003, iar că metodologia aprobată prin acest ordin oferă posibilitatea majorării costului energiei electrice la consumatorii buni platnici, proporțional cu valoarea facturilor neplătite de către clienții de energie electrică deveniți insolvabili.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Suceava potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, instanța competentă fiind Curtea de Apel București. Prin sentința nr. 211 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că Legea nr. 318/2003, lege specială, prevede o competentă teritorială exclusivă, derogând astfel de la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, act normativ ce constituie lege generală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SA Suceava, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispoziția cuprinsă în art. 31 din Legea nr. 554/2004, deși este evident că acest text a abrogat în mod expres prevederile art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, a energiei electrice. În consecință, după intrarea în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, susține recurenta, competența teritorială se stabilește numai potrivit art. 10 alin. (3), reclamantul având alegerea între instanța domiciliului său și instanța de la domiciliul pârâtului.

Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată: La data formulării cererii de chemare în judecată, 15 august 2006, era în vigoare Legea nr. 318/2003, a energiei electrice, care prevedea la art. 9 alin. (8) că „ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării în M. Of. al României, partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părțile interesate”. În același timp, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, invocat de recurentă, permite reclamantului să aleagă între două instanțe deopotrivă competente: instanța domiciliului său și instanța domiciliului pârâtului.

Conflictul dintre cele două norme a fost corect rezolvat de instanța de fond în favoarea reglementării speciale, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea Curții de Apel București, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”. Nu poate fi acceptată teza recurentei, a abrogării normei speciale prin dispoziția cuprinsă în art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (potrivit căreia, se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum și orice alte dispoziții contrare) întrucât art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu recunoaște evenimentele legislative implicite în cazul actelor normative speciale, ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

O dovadă în plus a faptului că în această materie, voința legiuitorului a fost în sensul de a atribui competență teritorială exclusivă Curții de Apel București o constituie noua lege a energiei electrice, nr. 13 din 23 ianuarie 2007, care, la art. 9 alin. (10) conține o prevedere identică cu cea cuprinsă în art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, precizată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Suceava, împotriva sentinței nr. 211 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007