ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2008, reclamantul N.V.G. a solicitat obligarea pârâților Guvernul României, M.E.F. și SC E. SA să efectueze demersurile necesare pentru întrunirea comisiei de analiză a dosarului pe care l-a întocmit în scopul de a beneficia de cota gratuită de energie electrică potrivit H.G. nr. 1.041/2003 și nr. 1461/2003, precum și obligarea pârâților să adopte o hotărâre de guvern sau un alt act administrativ pentru întrunirea acestei comisii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat mai multor autorități și instituții pentru a beneficia de cota gratuită de energie electrică la care este îndreptățit conform H.G.

nr. 1.041/2003, dar cererea sa nu a fost soluționată favorabil, ceea ce a determinat vătămarea dreptului său recunoscut de lege. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 92 din 16 martie 2009, constatând că este justificat refuzul autorităților pârâte de a rezolva cererea reclamantului de inițiere a unui proiect de act normativ referitor la acordarea cotei gratuite de energie electrică. Instanța de fond a constatat că solicitarea adresată de o persoană nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru inițiativa legislativă. Refuzul pârâtei SC E. SA de a admite cererea reclamantului a fost considerat ca fiind de asemenea justificat, întrucât componenta sa, SC E.B.

SA a devenit din anul 2005 societate comercială cu capital privat, iar pe de altă parte, nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute la art. 14 din Nota privind aprobarea metodologiei de acordare a cotei gratuite de energie electrică pensionarilor proveniți din sectorul energiei electrice. În acest sens, s-a avut în vedere că între SC E. SA și SC H. SA, la care a fost angajat reclamantul anterior pensionării, nu a fost încheiat un acord pentru aplicarea H.G. nr. 1041/2003 și nr. 1416/2003. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea sa, în condițiile în care a dovedit vătămarea adusă de autoritățile intimate dreptului său recunoscut de H.G.

nr. 1041/2003. Pentru a beneficia de acest drept, recurentul a arătat că s-a adresat autorităților pârâte din anul 2006, conform petițiilor depuse la dosar, dar acestea au refuzat în mod nejustificat să efectueze demersurile necesare pentru soluționarea favorabilă a cererii sale. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1041/2003, modificată și completată prin H.G.

nr. 1461/2003, persoanele pensionate după data de 30 septembrie 2000 din societățile desprinse prin acte normative din cadrul fostului M.E.E., fostei R.E.N.E.L., CN E. SA și ulterior acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare vor putea beneficia de cote gratuite de energie electrică dacă societățile respective aveau prevăzute pentru angajații lor astfel de facilități prin contracte colective de muncă. Pentru suportarea diferenței contravalorii cotei de energie electrică, în art. 4 alin. (1) lit. b) din același act normativ, s-a prevăzut că SC E. SA va încasa contravaloarea energiei electrice consumate în același regim ca pentru orice abonat casnic, urmând ca, în baza facturilor emise, fiecare societate să le ramburseze acestora contravaloarea consumului respectiv.

Aceste sume trebuie să fie prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli ale societăților comerciale, societăților naționale și regiilor autonome din domeniul producerii, transportului, distribuției și furnizării energiei electrice cu ocazia rectificării bugetului. Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a constatat corect că recurentul-reclamant nu poate beneficia de prevederile legale susmenționate, întrucât s-a pensionat de la o societate de construcții hidrotehnice TCH Hațeg, iar personalul pensionat de la această societate nu este prevăzut în categoria celor care beneficiază de cota de energie electrică gratuită. De asemenea, s-a avut în vedere că SC H. SA, la care a fost angajat recurentul, nu a încheiat cu SC E. SA un contract pentru facturarea energiei electrice consumată de pensionarii beneficiari, astfel cum s-a prevăzut în Nota de aprobare a metodologiei de acordare a cotei de energie electrică gratuită.

În consecință, instanța de fond a constatat corect că este justificat refuzul exprimat de SC E. SA și comunicat recurentului cu adresele din 29 iulie 2007, din 17 mai 2006 și din 12 februarie 2008. Cea de-a doua cerere din acțiune privind obligarea autorităților chemate în judecată să adopte un act normativ pentru întrunirea comisiei de analiză a dosarului întocmit de recurent în vederea acordării cotei gratuite de energie electrică a fost întemeiat respinsă de instanța de fond, deoarece solicitarea unei persoane nu este de natură să producă efecte juridice în privința activității de legiferare. Recurentul nu a dovedit întrunirea cerințelor impuse prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, care prevăd că actele normative se inițiază, se elaborează și se adoptă în conformitate cu prevederile Constituției României, ale Legii nr. 24/2000, precum și cu principiile ordinii de drept.

Inițiativa legislativă pentru reglementarea relațiilor sociale din domeniul privind acordarea cotei de energie electrică gratuită pensionarilor proveniți din sistemul energetic nu aparține recurentului-reclamant și în consecință, prin refuzul autorităților chemate în judecată de a adopta actul normativ solicitat nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Față de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.V.G. împotriva sentinței civile nr. 92 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.