ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2008,

reclamantul N.V.G. a solicitat obligarea pârâților Guvernul României, M.E.F. și

SC E. SA să efectueze demersurile necesare pentru întrunirea comisiei de

analiză a dosarului pe care l-a întocmit în scopul de a beneficia de cota

gratuită de energie electrică potrivit H.G. nr. 1.041/2003 și nr. 1461/2003,

precum și obligarea pârâților să adopte o hotărâre de guvern sau un alt act

administrativ pentru întrunirea acestei comisii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a adresat mai multor autorități și instituții pentru

a beneficia de cota gratuită de energie electrică la care este îndreptățit

conform H.G. nr. 1.041/2003, dar cererea sa nu a fost soluționată favorabil,

ceea ce a determinat vătămarea dreptului său recunoscut de lege.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin

sentința civilă nr. 92 din 16 martie 2009, constatând că este justificat

refuzul autorităților pârâte de a rezolva cererea reclamantului de inițiere a

unui proiect de act normativ referitor la acordarea cotei gratuite de energie

electrică.

Instanța de fond a constatat

că solicitarea adresată de o persoană nu îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru inițiativa legislativă.

Refuzul pârâtei SC E. SA de

a admite cererea reclamantului a fost considerat ca fiind de asemenea justificat,

întrucât componenta sa, SC E.B. SA a devenit din anul 2005 societate comercială

cu capital privat, iar pe de altă parte, nu au fost îndeplinite cerințele

prevăzute la art. 14 din Nota privind aprobarea metodologiei de acordare a

cotei gratuite de energie electrică pensionarilor proveniți din sectorul

energiei electrice.

În acest sens, s-a avut în

vedere că între SC E. SA și SC H. SA, la care a fost angajat reclamantul

anterior pensionării, nu a fost încheiat un acord pentru aplicarea H.G. nr. 1041/2003

și nr. 1416/2003.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea sa, în condițiile în care a

dovedit vătămarea adusă de autoritățile intimate dreptului său recunoscut de H.G.

nr. 1041/2003.

Pentru a beneficia de acest

drept, recurentul a arătat că s-a adresat autorităților pârâte din anul 2006,

conform petițiilor depuse la dosar, dar acestea au refuzat în mod nejustificat

să efectueze demersurile necesare pentru soluționarea favorabilă a cererii

sale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 3

din H.G. nr. 1041/2003, modificată și completată prin H.G. nr. 1461/2003,

persoanele pensionate după data de 30 septembrie 2000 din societățile desprinse

prin acte normative din cadrul fostului M.E.E., fostei R.E.N.E.L., CN E. SA și

ulterior acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare

vor putea beneficia de cote gratuite de energie electrică dacă societățile

respective aveau prevăzute pentru angajații lor astfel de facilități prin

contracte colective de muncă.

Pentru suportarea diferenței

contravalorii cotei de energie electrică, în art. 4 alin. (1) lit. b) din

același act normativ, s-a prevăzut că SC E. SA va încasa contravaloarea

energiei electrice consumate în același regim ca pentru orice abonat casnic,

urmând ca, în baza facturilor emise, fiecare societate să le ramburseze

acestora contravaloarea consumului respectiv. Aceste sume trebuie să fie

prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli ale societăților comerciale,

societăților naționale și regiilor autonome din domeniul producerii,

transportului, distribuției și furnizării energiei electrice cu ocazia

rectificării bugetului.

Pe baza înscrisurilor depuse

la dosar, instanța de fond a constatat corect că recurentul-reclamant nu poate

beneficia de prevederile legale susmenționate, întrucât s-a pensionat de la o

societate de construcții hidrotehnice TCH Hațeg, iar personalul pensionat de la

această societate nu este prevăzut în categoria celor care beneficiază de cota

de energie electrică gratuită.

De asemenea, s-a avut în

vedere că SC H. SA, la care a fost angajat recurentul, nu a încheiat cu SC E.

SA un contract pentru facturarea energiei electrice consumată de pensionarii

beneficiari, astfel cum s-a prevăzut în Nota de aprobare a metodologiei de

acordare a cotei de energie electrică gratuită.

În consecință, instanța de

fond a constatat corect că este justificat refuzul exprimat de SC E. SA și

comunicat recurentului cu adresele din 29 iulie 2007, din 17 mai 2006 și din 12

februarie 2008.

Cea de-a doua cerere din

acțiune privind obligarea autorităților chemate în judecată să adopte un act normativ

pentru întrunirea comisiei de analiză a dosarului întocmit de recurent în

vederea acordării cotei gratuite de energie electrică a fost întemeiat respinsă

de instanța de fond, deoarece solicitarea unei persoane nu este de natură să

producă efecte juridice în privința activității de legiferare.

Recurentul nu a dovedit

întrunirea cerințelor impuse prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000,

republicată, care prevăd că actele normative se inițiază, se elaborează și se

adoptă în conformitate cu prevederile Constituției României, ale Legii nr. 24/2000,

precum și cu principiile ordinii de drept.

Inițiativa legislativă pentru

reglementarea relațiilor sociale din domeniul privind acordarea cotei de

energie electrică gratuită pensionarilor proveniți din sistemul energetic nu

aparține recurentului-reclamant și în consecință, prin refuzul autorităților

chemate în judecată de a adopta actul normativ solicitat nu i-a fost vătămat un

drept recunoscut de lege sau un interes legitim, în sensul prevăzut de art. 2 alin.

(1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Față de motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.V.G. împotriva sentinței civile nr. 92 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.