ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 679/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, sub nr. 22854/3/2007, reclamanta SC F.D.F.E.E.E.F.T.N. SA a chemat

în judecată pe pârâtele CN T. SA, filiala SC S.M.R.E.T.S. SA, și CN T. SA, filiala

SC S.M.R.E.T.S. SA, sucursala Cluj, solicitând instanței obligarea pârâților la

încheierea și semnarea actului adițional la contractul de prestări servicii din

2 iunie 2004; obligarea pârâtelor la plata sumei de 191.619,67 lei reprezentând

contravaloare cotei de energie electrică acordată pensionarilor în baza H.G. nr.

1041/2003 cu modificările și completările aduse de H.G. nr. 1461/2003.

Prin cererea din data de 6 decembrie 2007,

reclamanta a solicitat în baza H.G. nr. 675/2007 și ca urmare a protocolului de

predare - primite încheiat între SC E.T.N. SA și filiala de furnizare SC E.F.T.N.

SA, introducerea în cauză în calitate de reclamant a SC E.F.T.N. SA în locul SC

F.D.F.E.E.E.F.T.N. SA.

Prin cererea din data de 10 decembrie 2007,

reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 304.703,20 lei

reprezentând contravaloarea cotei de energie electrică acordată pensionarilor

în baza H.G. nr. 1041/2003, modificată și completată prin H.G. nr. 1461/2003,

suma fiind actualizată până la data de 20 noiembrie 2007.

Prin sentința comercială nr. 5318 din 14

aprilie 2008, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată

de SC E.F.T.N. SA în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.R.E.T.S. SA și SC

S.M.R.E.T.S. SA, sucursala Cluj.

În motivarea sentinței instanța a reținut că  între

SC F.D.F.E.E.E.F.T.N. SA în calitate de prestator și SC S.M.R.E.T.S. SA, prin

Sucursala Cluj, în calitate de beneficiar, a intervenit contractul de prestări

servicii din 2 iunie 2006 prin care prestatorul s-a obligat să gestioneze cota

de energie electrică decontată persoanelor fizice beneficiare de facilitățile

prevăzute de H.G. nr. 1041/2003, modificată prin H.G. nr. 1461/2003, iar SC

S.M.R.E.T.S. SA s-a obligat să achite în numele și pentru aceste persoane

contravaloarea energiei electrice consumate în condițiile contractului, în

limita cotei de care beneficiază aceste persoane, pentru numărul de pensionari

menționați în adresa SC E. SA din 2 iunie 2004.

Pe lângă aceste persoane, din protocolul din

8 octombrie 2004 reiese repartizarea suplimentară către pârâta a unui număr de

208 persoane. protocolul poartă viza SC E. SA, fără a fi însă semnat de pârâtă,

încălcându-se astfel procedura prevăzută de art. 11 din Nota nr. 160535 din 11

februarie 2004 emisă de M.E.C.

În aceste condiții, pârâta nu poate fi obligată

la semnarea actului adițional și, pe cale de consecință, nici la achitarea

contravalorii cotei de energie electrică consumată de cele 208 persoane

repartizate suplimentar fără acordul pârâtelor.

Împotriva sentinței comerciale nr. 5318 din

14 aprilie 2008 a formulat apel reclamanta SC E.F.T.N. SA iar prin decizia

comercială nr. 157 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București a fost respins

ca nefondat apelul formulat.

În motivarea deciziei menționate, Curtea a

reținut că, instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus

judecății, precum și probatoriul administrat, iar repartizarea suplimentară a

208 persoane s-a făcut cu încălcarea de către reclamantă a procedurii prevăzute

de H.G. nr. 1041/2003 printr-un protocol nesemnat de reprezentanții SC S.M.R.E.T.S.

SA București, protocol ce nu poate ține loc de act adițional la contractul din 2004

așa cum a susținut apelanta.

Societatea SC S.M.R.E.T.S. SA a solicitat în

mai multe rânduri societății SC E. SA reanalizarea repartizării dosarelor

pentru punerea în concordanță cu prevederile H.G. nr. 1041/2003 dar nu a fost

primit niciun răspuns în acest sens, fapt ce rezultă din corespondența purtată,

respectiv adresele din 2004 și 2005.

Împotriva deciziei nr. 157 din 25 martie 2009

a declarat recurs reclamanta SC E.F.T.N. SA prin care solicită modificarea în

tot a deciziei recurate și a sentinței apelate.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta prezintă pe larg situația de fapt arătând că intimatele - pârâte

aveau obligația să suporte plata contravalorii cotei de energie electrică

pentru 123 plus 208 pensionari fapt ce rezultă din contractul de prestări

servicii din 2004, H.G. nr. 1041/2003 și lucrările Comisiei de analiză.

Motivarea în drept a deciziei de respingere a

apelului nu este lămuritoare și ambele instanțe au interpretat greșit actele

deduse judecății, nu au cercetat cu atenție probatoriul administrat și implicit

concluziile au fost eronate.

Intimata SC S.M.R.E.T.S. SA a formulat

întâmpinare, prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat,

întrucât instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății iar

repartizarea suplimentară a 208 persoane și pe cale de consecință obligarea la

achitarea contravalorii cotei de energie electrică consumată, a fost făcută cu

încălcarea procedurii legale printr-un protocol nesemnat.

Examinând recursul prin prisma motivelor

invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

invocate ca motiv de recurs, vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești

atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci

când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Decizia recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină,

conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând nicio

contradicție printre considerentele acestei hotărâri, criticile formulate de

recurentă pe acest aspect fiind nefondat.

Recurenta, indică motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fără însă a-l dezvolta indicând doar

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. Dispozițiile legale

menționate, reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel,

context în care nu poate fi primită critica vizând indicarea greșită a dispozițiilor

art. 296 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8

C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezultă

fără dubiu natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța

de apel interpretând greșit, îi alterează în mod substanțial natura ori

înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurenta SC E.F.T.N. SA, invocând

acest motiv, la asociat greșitei interpretări a probelor, arătând că instanțele

„nu au cercetat cu atenție probatoriu administrat” dar o atare critică nu face parte

din motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 - 9 astfel că nu va

putea fi examinată în acest cadru.

Se observă că instanța de apel a dat o

corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente, întrucât protocolul

din 8 octombrie 2004 nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1041/2003

nefiind semnat de reprezentanții legali ai intimatei.

Repartizarea noilor beneficiari ai

facilităților acordate pensionarilor, trebuia să se facă ca urmare a deciziei

comisiei de analiză alcătuită din reprezentanți ai societăților comerciale nominalizate

în art. 4 din H.G. nr. 1041/2003.

Astfel, în conformitate cu pct. 14 din Nota nr.

160535/2004 privind aprobarea metodologiei de a acorda o cotă gratuită de energie

electrică pensionarilor proveniți din sectorul energiei electrice, aprobată de

M.E.C: „pentru recuperarea de către SC E. SA, a contravalorii energiei electrice

consumată de către pensionarii de la societățile care acordă gratuități conform

H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003, aceasta va încheia contracte cu fiecare

dintre societățile prevăzute în actele normative menționate”. Intimatei - pârâte

i-au fost repartizate suplimentar 208 persoane cu încălcarea procedurii legale

întrucât repartizarea noilor beneficiari ai facilităților trebuia să se facă ca

urmare a deciziei comisiei de analiză alcătuită din reprezentanții tuturor părților

interesate, respectiv reprezentanți ai societăților comerciale nominalizate în art.

4 din H.G. nr. 1041/2003, așa încât, instanța de apel a confirmat, cu justețe,

hotărârea instanței de fond, aspecte ce înlătură și incidența motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9.

Protocolul din 8 octombrie 2004 de

repartizare suplimentară a unui număr de 208 persoane nu a fost semnat de pârâta

- intimată, nefiind respectată procedura legală, astfel că intimata nu poate fi

obligată să semneze actul adițional la contractul inițial.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de recurenta - reclamantă SC E.F.T.N. SA Cluj Napoca împotriva

deciziei comerciale nr. 157 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC E.F.T.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei comerciale nr. 157 din

25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2010.