ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8551/2009

Deliberând recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: La 16 mai 2005, reclamanții L.A., S.F., G.A.R., V.C., D.F.M., D.P., D.E. și I.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Pantelimon, solicitând obligarea acesteia le restituirea în natură a terenului de 5 ha. situat în localitatea menționată, precum și la plata contravalorii construcțiilor demolate (din zid, cu subsol, parter, etaj și, separat, grajd și puț, în curte), calculată la prețurile actuale de circulație.

În motivarea cererii, întemeiată pe art. 480-481 și art. 653 C. civ., art. 20-21 din Constituție, art. 8, 10, 17 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O., reclamanții au susținut că: - terenul revendicat a fost dobândit de autorii lor, defuncții A. și T.D., în anul 1934, prin act autentic de vânzare-cumpărare; - pe acest teren, autorii lor au edificat, ulterior, mai multe construcții, în baza autorizației eliberate la 30 martie 1937; - întreg imobilul a fost preluat de stat, prin autoritatea administrativă locală, respectiv Comitetul Executiv al Sfatului Popular al comunei Pantelimon, ca urmare a unei așa zise „renunțări”, instituție inexistentă din punct de vedere legal; - prin Dispoziția nr. 507 din 15 aprilie 2005, pârâta le-a respins notificarea formulată conform prevederilor Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au făcut dovada preluării abuzive; - or, atâta timp cât au dovedit că autorii lor erau proprietari ai imobilului, pârâta trebuia să dovedească preluarea legală a acestui bun.

Pe parcursul procesului, respectiv la 27 septembrie 2005, reclamanții au precizat că acțiunea lor are ca obiect contestarea dispoziției de respingere a notificării. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1391 din 29 noiembrie 2005, a respins contestația, ca neîntemeiată. S-a reținut că: - adresa emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular - Comuna Pantelimon, este insuficientă pentru dovedirea preluării abuzive; - susținerea reclamanților, că se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi primită pentru că nu au demonstrat existența unui act de donație în favoarea statului, neîncheiat în formă autentică; - în lipsa probelor, valabilitatea renunțării la proprietate nu se poate analiza.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 195 din 12 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți. S-a reținut că: - în combaterea concluziei primei instanțe, că nu au dovedit preluarea abuzivă a imobilului, apelanții au susținut că „renunțarea la proprietate” nu este o instituție a dreptului civil; - apelul este însă nefondat pentru un alt motiv, pus în discuția părților; - astfel, din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul de 2,5 ha. se află în extravilan, este arabil și apare în titluri de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991; - în atare situație, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul solicitat nu intră sub incidența acestui act normativ.

Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și admiterii acțiunii. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 3 C. pr. civ., recurenții au susținut că terenul este intravilan, concluzie dedusă atât din împrejurarea că autorii lor au edificat unele construcții, cât și din întâmpinarea depusă de pârâtă. Această critică este fondată deoarece: - în actul (autentic) de vânzare-cumpărare încheiat la 7 martie 1934 s-a consemnat că terenul de 2,5 ha. achiziționat de autorul reclamanților este situat pe „teritoriul comunei suburbane Pantelimon”; - un amplasament asemănător (Com. Pantelimon) figurează și în adresa prin care autoritățile locale comunicau aceleiași persoane aprobarea „cererii” sale din 12 aprilie 1954, de trecere în proprietatea statului a imobilului de 2,5 ha.

(livadă de 2,38 ha. și o casă de 0,12 ha.); - potrivit înscrisului din 30 martie 1934, casa existentă pe terenul de 2,5 ha. (cu subsol, parter, etaj și anexe) a fost edificată de autorul reclamanților în baza unei autorizațiuni de construire; - expertul topograf a concluzionat că în prezent imobilul revendicat este cuprins într-o parcelă situată în extravilanul comunei Pantelimon, fără a preciza însă motivele pentru care în autorizațiunea de edificare a construcțiilor primăria aceleiași localități a impus autorului reclamanților să respecte un anumit aliniament; - prin urmare, în cauză nu este pe deplin stabilit dacă în anul 1954, când autoritățile locale au aprobat „cererea” autorului reclamanților, de trecere a imobilului în proprietatea statului, acest bun era situat în intravilanul sau extravilanul comunei Pantelimon.

Pe de altă parte, la 27 septembrie 2005 reclamanții au precizat că acțiunea lor are ca obiect și contestarea dispoziției Primarului comunei Pantelimon, de respingere a notificării privitoare la imobilul în litigiu. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, acest capăt de cerere trebuia să fie analizat în raport de cadrul legislativ existent la data emiterii dispoziției contestate, respectiv 15 aprilie 2005. În loc să procedeze în modul arătat, instanța de apel și-a fundamentat soluția exclusiv pe art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text care, consecutiv modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005 (publicată la 22 iulie 2005), exclude de la aplicarea acestui act normativ, între altele, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.

Or, deși la respingerea notificării și a contestației formulate împotriva acestei măsuri, entitatea administrativă și, respectiv, prima instanță nu au avut în vedere textul menționat (care la data emiterii dispoziției era redactat într-o altă formă), ci „nedovedirea preluării abuzive a imobilului”. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. pr. civ., recursul declarat de reclamanți va fi admis și, pe cale de consecință, se va casa ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții L.A., S.F., G.A.R., V.C., D.F.P., D.E. și I.G. împotriva Deciziei civile nr. 195 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.