ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8551/2009

Deliberând recursului de

față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

La 16 mai 2005, reclamanții L.A., S.F., G.A.R., V.C.,

D.F.M., D.P., D.E. și I.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei

Pantelimon, solicitând obligarea acesteia le restituirea în natură a terenului

de 5 ha. situat în localitatea menționată, precum și la plata contravalorii

construcțiilor demolate (din zid, cu subsol, parter, etaj și, separat, grajd și

puț, în curte), calculată la prețurile actuale de circulație.

În motivarea cererii,

întemeiată pe art. 480-481 și art. 653 C. civ., art. 20-21 din Constituție, art.

8, 10, 17 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din

Primul Protocol la C.E.D.O., reclamanții au susținut că:

- terenul revendicat a fost

dobândit de autorii lor, defuncții A. și T.D., în anul 1934, prin act autentic

de vânzare-cumpărare;

- pe acest teren, autorii

lor au edificat, ulterior, mai multe construcții, în baza autorizației

eliberate la 30 martie 1937;

- întreg imobilul a fost

preluat de stat, prin autoritatea administrativă locală, respectiv Comitetul

Executiv al Sfatului Popular al comunei Pantelimon, ca urmare a unei așa zise

„renunțări”, instituție inexistentă din punct de vedere legal;

- prin Dispoziția nr. 507

din 15 aprilie 2005, pârâta le-a respins notificarea formulată conform

prevederilor Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au făcut dovada

preluării abuzive;

- or, atâta timp cât au

dovedit că autorii lor erau proprietari ai imobilului, pârâta trebuia să

dovedească preluarea legală a acestui bun.

Pe parcursul procesului,

respectiv la 27 septembrie 2005, reclamanții au precizat că acțiunea lor are ca

obiect contestarea dispoziției de respingere a notificării.

Tribunalul București, secția

a V-a civilă, prin sentința nr. 1391 din 29 noiembrie 2005, a respins contestația, ca neîntemeiată.

S-a reținut că:

- adresa emisă de Comitetul

Executiv al Sfatului Popular - Comuna Pantelimon, este insuficientă pentru

dovedirea preluării abuzive;

- susținerea reclamanților,

că se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

nu poate fi primită pentru că nu au demonstrat existența unui act de donație în

favoarea statului, neîncheiat în formă autentică;

- în lipsa probelor,

valabilitatea renunțării la proprietate nu se poate analiza.

Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, prin Decizia nr. 195 din 12 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut că:

- în combaterea concluziei

primei instanțe, că nu au dovedit preluarea abuzivă a imobilului, apelanții au

susținut că „renunțarea la proprietate” nu este o instituție a dreptului civil;

- apelul este însă nefondat

pentru un alt motiv, pus în discuția părților;

- astfel, din expertiza

efectuată în cauză rezultă că terenul de 2,5 ha. se află în extravilan, este arabil și apare în titluri de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991;

- în atare situație,

potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul solicitat nu intră sub incidența

acestui act normativ.

Reclamanții au declarat

recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

admiterii apelului, schimbării sentinței și admiterii acțiunii.

În motivarea recursului,

întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 3 C. pr. civ., recurenții au susținut că terenul este intravilan, concluzie dedusă atât din

împrejurarea că autorii lor au edificat unele construcții, cât și din

întâmpinarea depusă de pârâtă.

Această critică este fondată

deoarece:

- în actul (autentic) de

vânzare-cumpărare încheiat la 7 martie 1934 s-a consemnat că terenul de 2,5 ha. achiziționat de autorul reclamanților este situat pe „teritoriul comunei suburbane

Pantelimon”;

- un amplasament asemănător

(Com. Pantelimon) figurează și în adresa prin care autoritățile locale

comunicau aceleiași persoane aprobarea „cererii” sale din 12 aprilie 1954, de

trecere în proprietatea statului a imobilului de 2,5 ha. (livadă de 2,38 ha. și o casă de 0,12 ha.);

- potrivit înscrisului din

30 martie 1934, casa existentă pe terenul de 2,5 ha. (cu subsol, parter, etaj și anexe) a fost edificată de autorul reclamanților în baza unei

autorizațiuni de construire;

- expertul topograf a

concluzionat că în prezent imobilul revendicat este cuprins într-o parcelă

situată în extravilanul comunei Pantelimon, fără a preciza însă motivele pentru

care în autorizațiunea de edificare a construcțiilor primăria aceleiași

localități a impus autorului reclamanților să respecte un anumit aliniament;

- prin urmare, în cauză nu

este pe deplin stabilit dacă în anul 1954, când autoritățile locale au aprobat

„cererea” autorului reclamanților, de trecere a imobilului în proprietatea

statului, acest bun era situat în intravilanul sau extravilanul comunei

Pantelimon.

Pe de altă parte, la 27

septembrie 2005 reclamanții au precizat că acțiunea lor are ca obiect și

contestarea dispoziției Primarului comunei Pantelimon, de respingere a

notificării privitoare la imobilul în litigiu.

Potrivit art. 15 alin. (2)

din Constituție, acest capăt de cerere trebuia să fie analizat în raport de

cadrul legislativ existent la data emiterii dispoziției contestate, respectiv

15 aprilie 2005.

În loc să procedeze în modul

arătat, instanța de apel și-a fundamentat soluția exclusiv pe art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, text care, consecutiv modificărilor operate prin Legea nr.

247/2005 (publicată la 22 iulie 2005), exclude de la aplicarea acestui act

normativ, între altele, terenurile situate în extravilanul localităților la

data preluării abuzive sau la data notificării.

Or, deși la respingerea

notificării și a contestației formulate împotriva acestei măsuri, entitatea

administrativă și, respectiv, prima instanță nu au avut în vedere textul

menționat (care la data emiterii dispoziției era redactat într-o altă formă),

ci „nedovedirea preluării abuzive a imobilului”.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. pr. civ., recursul declarat de reclamanți va fi admis și, pe cale

de consecință, se va casa ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei, spre

rejudecare, la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții L.A., S.F., G.A.R., V.C., D.F.P., D.E. și I.G. împotriva

Deciziei civile nr. 195 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2009.